3,661 matches
-
și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește în consecință bucuria de sine ca o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEA îNTREBUINȚĂRI TERAPEUTICE ALE CUVÂNTULUI: SOFISTICA ANTIPHONIANĂ
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nici o legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și a poseda individualitățile aservite și alienate. Nu aflăm plăcere în a strânge bani, în a tezauriza, în a ne plasa economiile într-o instituție bancară sau financiară. Antiphon își bate joc de un avar care refuză să-și ajute un prieten, își îngroapă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de sine urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică presupune o individualitate protejată de ceea ce-i știrbește integritatea și o amenință. înțelepciunea se obține prin refuzarea mofturilor sociale și prin concentrarea energiei proprii asupra unei modelări de sine utile pentru a genera jubilare adevărată și plăcere autentică. Pentru că viața merită să fie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
filosofice. Nimic din ceea ce intră în alcătuirea acestei case filosofice nu se sustrage proiectului unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă la fond, desigur, dar și la existențele care evoluează în sânul său. Aranjarea statuilor în cupluri, în individualități care-și corespund, propune o meditație asupra celui mai bun mod de viață: suveranilor li se opun poeții și filosofii; în fața vieții active a oamenilor angajați în cercurile puterii și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ani. Cine se mai interesează de gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă de interes, știind că este produsul unei individualități deranjate? Dificilă agape la adepții Răstignitului... Ca să calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
erori privitoare la Montaigne, și eumetria, și familia sa, și femeile, și femeile din familia sa, și fericirea, și fideismul, furat, și hapaxul existențial, și Heraclit, și idealul eului, și imanența, și importanța sa, și inconștientul, pus la index, și individualitatea, influența sa, intuițiile sale privitoare la psihologie, și Iulian Apostolul, și justiția, și latina, și lectura, și libertatea, și Lucrețiu, și lumea din umbră, magistrat, - și Marie de Gournay, și biblioteca lui Montaigne calomniată, și colonialismul, și Eseurile, și libertinii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
funcționa cel mai bine. Dincolo de acest aspect al specializării și al diviziunii sarcinilor, creativitatea sau inovația determinate tocmai de diversitatea perspectivelor asupra problemelor, evidențiază faptul că unele diferențe pot fi privite ca pozitive prin ele însele și prin caracterul de individualitate conferit, în timp ce altele sunt privite ca pozitive în interrelație cu ceilalți (Janssens și Steyaert, 2003). Influența diversității asupra obiectivelor organizaționale se poate manifesta în sens pozitiv, dar și în sens negativ, importantă devenind însă identificarea acelor condiții prin care potențialele
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul acesta însă nu se referă niciodată la individualitatea umană. Cât despre un atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur, dar e cel al filozofilor mecaniciști și senzualiști care-l împrumutaseră pur și simplu de la antici. Concepția Renașterii despre ființa umană nu era absolut deloc una atomistică, ci una antropocentrică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de-a dreptul într-un așa-zis „absolut”, escamotând rigoarea rațiunii și disciplina spiritului. Adică un fel de euforie iresponsabilă și diletantă pe care practicanții ei o numesc „eliberare”. Asemenea iluzii sunt tributare psihologiei minimului efort și vulgarizării noțiunii de individualitate {respectiv apariției și prestigiului celei de „originalitate”). Nimic mai străin de mentalitatea medievală care postula divinitatea rațiunii și preconiza ordinea, simetria, răbdătoarele elaborări programate și premeditate. Bineînțeles, nimeni nu neagă aspirația mistică a sufletului medieval (mai exact a unei anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sugerând că adevărata cultură trebuie să tindă către exhaustivitate și nu ar putea să se reducă la acumularea de cunoștințe punctuale. Iar căutarea acestei totalități duce, pe de altă parte, la o privire diferită asupra fiecărei cărți, care Îi depășește individualitatea pentru a se interesa de raporturile pe care le Întreține cu celelalte. Adevăratul cititor trebuie să Încerce să sesizeze aceste raporturi, așa cum bine a Înțeles bibliotecarul lui Musil. Astfel, ca mulți dintre confrații săi, mai mult decât de cărți el
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Balzac, de a fi asertiv și de a-ți impune punctul de vedere. Ar fi mai degrabă un alt punct de vedere. Este un alt mod de a arăta că am observat trăsăturile specifice ale acestui mod de expresie și individualitatea oricăruia care ar interveni. Dacă fiecare vorbește despre o carte ecran, e bine să nu distrugem spațiul comun și să le lăsăm celorlalți, apropo de cărțile-fantomă care traversează prin conversațiile noastre, ca și nouă, șansa de a nu citi și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
arbitru, care-l face să opteze În cunoștință de cauză (și nu doar pe bază de intuiție sau de instinct). Efortul de abstractizare/diferențiere făcut În raport cu lucrurile exterioare sau cu cele ale propriei vieți interioare aduce așadar un spor de individualitate psihologică (de libertate, de exemplu, a conștiinței proprii de a se pronunța Împotriva unor iluzii, presupuneri sau prejudecăți). Μ Faptele celor care ne-au devenit foarte dragi sau față de care ne simțim foarte Îndatorați nu le mai putem judeca obiectiv
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deseori la acțiuni de bravadă pentru a se iluziona că nu le este teamă de a fi dezinvolți În societate. Totuși un astfel de curaj este neautentic, este un curaj Închipuit... Μ O gândire, cu cât ține mai mult la individualitatea ei, cu atât trebuie să aibă grijă să fie și rezonabilă. Μ Nu numai cultura, dar și morala determină nivelul gândirii: nu cultura, ci morala face, de exemplu, ca gândirea să nu se Împace cu orice tactică sau cu orice
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se dă; unui tânăr mai mult i se pretinde; unui bătrân mai mult i se iartă. Μ Deși se pretinde că ar fi făcută spre binele omenirii, clonarea umană reprezintă În realitate un act barbar, deoarece este un atentat la individualitatea și libertatea omului. Totuși nu se poate nega faptul că clonarea este un fapt științific excepțional, singurul care ne permite o transpunere palpabilă a „trecutului” În „viitor”. Μ De ce oare pentru unii oameni starea de fericire reprezintă un lucru accesibil
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Sunt părinți care temperează imaginația mai Înflăcărată a copilului lor și elanurile acestuia de independență precoce, cărora nu le pot face față, printr-un procedeu educativ excesiv de ortodox: cunoscând influența pe care haina, mai precis uniforma, o are asupra individualității noastre psihologice, ei Își Îndreaptă odrasla spre o instituție militară sau clericală, unde modul său liberal de a gândi sau de a simți va trebui să țină cont de rigorile mentalității profesiei respective. Dar stratagema nu reușește Întotdeauna: Într-adevăr
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un conținut acțional, pragmatic, ea referindu-se la acțiunile, funcțiile sau procesele prin intermediul cărora sunt realizate obiectivele organizațiilor. În opinia lui M. Zlate (2004, p. 176), leadership-ul și managementul, liderii și managerii au, fiecare, „elemente proprii, specifice, care le asigură individualitatea și relativa autonomie, dar și o serie de elemente comune, fapt care facilitează interacțiunea și potențarea lor reciprocă”. Într-o lucrare destinată pregătirii ofițerilor americani de marină în domeniul leadership-ului și al managementului (apud F. Sîntion; A. Papari, 2000, p.
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
creație într-un prezent de dincolo de oră de curs obișnuită, venind fiecare cu încărcătură lui afectiva și temporală. Timpul rezervat activității extracurriculare, la cercul de creație plastico-literară este cu atât mai prețios cu cat constituie un prilej de valorizare a individualității fiecărui elev în parte, vorbim despre elevi din clase diferite (preponderent clasa a IV-a și a III-a dar și a II-a sau clasa I) ce se reunesc după orele de curs într-o atmosferă degajata, deschisă (fără
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
din alte grupuri etnice. De fapt, gîndind altfel, am simplifica nepermis de mult lucrurile, compromițînd subiectul avut de noi În vedere. Dacă evoluția generală a românilor americani ar fi investigată fără o relaționare cu România, atunci ei și-ar pierde individualitatea de grup etnic și istoria lor s-ar topi, fără urmă, În cea a Americii. Un timp Îndelungat s-a sperat că așa se va Întîmpla, Însă, ne convine ori nu, realitățile transatlantice au anulat o asemenea perspectivă. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca o excepție, imigranții traversează americanizarea influențînd ei Înșiși, În primul rînd, America. Începutul asimilării nu se situează În același punct pentru toți imigranții și nici unul nu pleacă de la nimic. Toți cei ajunși la o anumită vîrstă sînt deja niște individualități conturate, pentru care Începutul este determinat de mulți factori. Americanizarea Îi remodelează, dar zestrea cu care a venit fiecare nu poate fi abandonată și nici nu ar fi În folosul cuiva. Explicînd acest metamorfism, care rămîne În ultimă instanță un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
globală a proiectului, arhitecții au eliminat nu doar semnele distinctive exterioare, ci și o mare parte a jocului vizual al diferențelor. Planul de ansamblu al orașului se opune existenței unei vieți publice autonome; tot așa, planul cartierelor rezidențiale se opune individualității. Figura 25. Zonă rezidențială pe Rua Tiradentes În Ouro Preto, 1980. Figura 26. Bloc de locuințe dintr-un superquadra din Brasília, 1980. Senzația de dezorientare pe care o dă Brasília este puternic accentuată de repetiția și uniformitatea arhitecturii. Avem de-
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cele câteva reminiscențe, influențele de câri e imprimata poezia d-lui Ilieșiu, nu pot nimic pe langă recordul lipsei d-sale de personalitate.” Abia cu două plachete târzii, Lângă hotar (1943) și Sângerări ardelene (1944), poezia să capătă mai multă individualitate. Ultima dintre acestea exprimă de la un capăt la altul jalea Transilvaniei de Nord, înrobita în urmă Dictatului de la Viena. Este mărturisirea unui pribeag, plângere a dorului de casă, poetul evocând fie plaiul transilvan aflat sub „stea fatală”, fie conturând portrete
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
textului de către un creator anonim; secundar, reprezentat de faza receptării de către persoană sau persoanele din preajma creatorului; terțiar, în perioada circulației textului la nivelul colectivității, când acesta se cristalizează în forme supraindividuale. În poezia populară - afirmă cercetătorul - nu pot fi identificate individualitățile care au creat-o. Ea se circumscrie limbajului colectiv și se întrupează în forme tipice. De aceea, cunoașterea acestor forme este absolut necesară pentru a discerne autenticul de contrafacere, textele genuine de contaminările lăutărești sau de intruziunile orășenești. În aceeași
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
prozatorul. În prima sa carte, Artă și aspirație (1977), I. include patru eseuri consacrate unor scriitori contemporani (Tudor Arghezi, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Laurențiu Fulga). Analiza este realizată din perspectivă tematică, tinzând să descopere acele constelații de motive ce definesc individualitatea orizontului imaginar al scriitorului interpretat și sunt legate de nuclee generatoare, raportabile adesea la marile mituri. În comentariu, I. fructifică sugestiile criticii arhetipale, ale structuralismului și psihanalizei. Interpretările, coerente și convingătoare, își propun să acrediteze ideea că forțarea deschiderii unei
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a elaborat, în Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul (1981), cea dintâi exegeză de dimensiuni mai ample a prozei argheziene. Aici sunt puse în evidență individualitatea fiecărei lucrări, dar și imaginea caleidoscopică a artei de prozator a lui Tudor Arghezi. Forța scriitorului ar consta în extraordinara însumare de perspective multiple ce se deschid privirii sale „ciclopice”, într-o viziune ce îmbină aspectele paradisiace și infernale ale
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]