1,451 matches
-
esența expansionist-naționalistă a diferiților rebotezatori și falsificatori ai valorilor fundamentale moldovenești [s.n.]“ <footnote Ibidem, p. 9. footnote> . E ușor de remarcat contradicția dintre ce și cum se spune. Apartenența acestui text la limba română în varianta ei literară, cultivată este indubitabilă pentru oricine și credem că pentru însuși autorul textului, care cuprinde in dicționarul său numai cuvintele limbă și moldovenesc din textul citat. Există posibilitatea ca autorul să fi uitat în ce limbă scrie. Dacă ar fi vrut să fie consecvent
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
mare poet român în viață, dar mai mult mort decât viu".), iar campionul absolut al maratonului bahic, Pâcă, de la bufetul "Singapore" îi reproșează "Dumneata ești un tip care te învârtești pe lângă ziduri, așa, te prelingi...", Mircea Ivănescu a fost mereu, indubitabil, conștient de valoarea operei sale, cu tot refuzul instinctiv de a se integra în "spiritul" alterat, ambiguuu și mâlos al timpului său. Devenit cetățean de onoare al orașului Sibiu, probabil printr-un complot bizar al împrejurărilor și nu datorită prezenței
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acest caz!..., - și aprilie ’72, când m-am Întors, premieră absolută!, pentru a participa la Congresul scriitorilor, care, sub presiunea partidului, nu m-a primit, se’nțelege!... Acesta, să zicem, a fost „primul” meu exil și cel mai „curat”, mai indubitabil, deoarece avea o puternică marcă politică și păream a mă Înregimenta cohortei de scriitori exilați care, odată cu Înăsprirea dictaturii ceaușiste, avea să ia o amploare considerabilă. Al „doilea” a fost cel de după atacul brutal și general al Buneivestiri, atât din partea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la sfârșitul zilelor mele că „angulația”, felul meu de „a trata” datele „obiective” ale realității, este fals! Da, fals, de-o mie de ori fals! Numai că În jurul acestui „ax fals” eu aglomerez tone și tone de realitate... de realitate indubitabilă, cu un fel de Încăpățânare febrilă și prodigioasă, și totul Începe să „semene” cu realitatea, chiar mai mult decât atât: să-i facă un fel de concurență, ba chiar să Încerce „s-o excludă”, da-da, din „realitate”, pentru a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
decenii la rând, În manualele școlare! - și pentru că „aplicau” mizerabilele comandamente ale stalinismului cultural și politic - disprețul și ura față de țăranul gospodar și față de intelectual! Faptul că „forța sa creatoare” s-a oprit la treizeci de ani e un semn indubitabil al „talentului imitației” și de oportunism evident al lui T.P., dar criticii serioși, precum Crohmălniceanu, D. Micu și alții, care Îi ridicau osanale chiar și În privat, nu și-au dat seama că sunt păcăliți de un „tinerel Îmbătrânit” și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
infinite și „disperate”, cum e psihologia cuiva care se află pe o banchiză În derivă, vânturile și curenții o duc spre necunoscut, În timp ce propria ei substanță se topește văzând cu ochiiă semăna mai degrabă cu o „bâlbâială” a firii, semne „indubitabile” - pentru aproape toți cei din jur! - ale unei ratări tot mai evidente, o Îndepărtare de rangurile cuminți și „harnice” ale generației mele biologice; iar „pentru mine”, văzută, contemplată „din interior”, această „ezitare de destin” Îmi apărea ca un reflex paranoic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cum am aflat apoi din tratatele germane de estetică: teama ce precede admirația absolută În fața sublimului - din natură și din artă. Această „teamă, emoție excesivă” față de cineva Înzestrat cu harul rar al creației este, după părerea mea, și un semn indubitabil al propriei chemări. Și, când aud azi vreun tinerel scriitor manifestând un fel de dispreț relaxat față de opere sau chiar față de indivizi care au creat astfel de opere de neegalat, mă edific iute asupra „chemării” reale a acestuia, asupra șanselor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
doar ca să-și facă o treaptă de lansare acolo?! Bine, dar... atunci de ce a renunțat atât de repede și s-a Întors, știind prea bine ce-l așteaptă?! De unde atâta nehotărâre și inconsecvență la cineva care dăduse până atunci semne indubitabile de ambiție și de consecvență de fier În acțiunile sale?!... Am regretat, adeseori, actul meu de protest și de eliberare de la Paris, din vara lungă a lui ’71 și, nu de puține ori, mi-am făcut reproșuri ca unui handicapat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încă”. Gauguin Însă - nu știu de ce, deși aș putea să aduc multe argumente raționale, tehnice! - mă „subjugă” azi definitiv, Îl simt cumva aproape de destinul meu, Însă continuând să privesc În „sus” spre el ca spre un maestru posibil. Un semn indubitabil, probabil, a Încă plăpândei mele adolescențe sau postadolescențe, când aveam o acută nevoie de „cârjele de argint” ale unui maestru - mort, se’nțelege - În România stalinistă a anilor ’50 maeștrii „vizibili” erau de două parale, iar cei reali - morți, calomniați
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-au abătut asupra lor - un război ce amenința să ne ciuntească, să dezmembreze Încă o dată teritoriul, și o ocupație străină, ce amenința și ea să ne smulgă definitiv din apropierea marilor modele europene care ne-au fost prietene și semn indubitabil al renașterii naționale În modernitate. Sigur, nu e ușor să-ți păstrezi cumpătul Într-o criză istorică de asemenea proporții; dar, dacă „În interior” era oarecum mai scuzabilă zăpăceala, derapajul, poate chiar și vremelnicul „oportunism” al unor vârfuri ale culturii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
structurat și finit, oricum o tendință puternică, obsesivă, spre o viziune unică, originală, folosind câteva teme recurente până la directa obsesivitate, semn al unei „lumi posibile, unice și de-o flagrantă subiectivitate”! De altfel, această subiectivitate marchează și opera lui Nietzsche, indubitabil unul dintre maeștrii lui Cioran, ca și a maestrului-maestrului, adică Schopenhauer!; și pentru ea a fost mereu atacat filozoful de la Sils-Maria, dar această impresie de subiectivitate - atunci, dar și acum! - vine În primul rând, cred eu, tocmai din prea directa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu un simplu vis, o amintire care pălea rapid, se modifica și prindea, uneori, contururi grotești. Iar grotescul se instala ca un alt firesc, cu un aplomb și o insolență brutale ce puteau - și trebuia - să dea unora, multora, semnul indubitabil al evidenței, al necesității! Nichita și tot teatrul său boem, genialoid era mort, dispărut el intra rapid În legendă și devenea, ca și trecutul nostru, iute nefiresc, deoarece el Însuși, gesticulația sa debordantă, de-o generozitate a ideilor și a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
profesiune de credință existențială, o singurătate ce se adăuga altor singurătăți, cele ale profesiunii, vocației, carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar trebuie o bună doză de imbecilitate, dacă nu de mediocritate abil ascunsă ca să te plângi de acestea și de acestea! Este ca și cum medicul s-ar plânge de rănile, de puroiul și disperarea acută pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viziunea bătrânului său coleg, învățătorul Rebega, tot ce e considerat deviere de la normalitate, prin reclamațiile sale insistente și repetate, încercând să aducă la cunoștința instanțelor superioare pentru a se lua măsuri, după nenumărate controale, demonstrau, în realitate, contrariul, adică mostre indubitabile de normalitate. Astfel, Rebega sesizează odată organele județene că un șef de cooperativă încasase o sumă frumușică pe state de plată "fictive", pe numele unor muncitori sezonieri care nici nu pășiseră pe tarlale. La anchetă însă toți interogații recunosc că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au un statut aparte, rămânând în categoria "opera aperta", fiindcă ceea ce a intenționat emițătorul are ecouri deviate în orizontul de așteptare și în receptarea cititorului. Însemnările au prospețime, surprind reacția imediată a autorului, filtrată prin gândirea și sensibilitatea proprii, redau indubitabil realități trăite direct, receptate acut de autor prin antene de fin observator al epocii în care a trăit. Într-un cuvânt, în fața obiectivului este plasată foița translucidă a autenticității. Înlesnirea de lectură decurge din eterogenitatea compozițională. Faptul că însemnările nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevăratul Eminescu (2 vol.), cu toții acreditând, în pofida unor puncte de vedere în conflict, teoria conspirației. Mai mult, între ei s-au iscat și ciudate polemici, o "războire inutilă", constata Theodor Codreanu; dar demersurile lor, de elan detectivistic, vădesc convergent și indubitabil "schimbarea paradigmei în biografia eminesciană". Dincolo de fricțiunile (inerente, am zice) din interiorul "curentului", noii exegeți, apăsând pe senzațional dar chemând la apel fapte controlabile (vezi, de pildă, somația lui P.P. Carp, cerând "potolirea" lui Eminescu), doresc a spulbera seria de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Țapului a fost discutată în Consiliul de Cabinet din 8 februarie 1941 și s-a rezolvat favorabil. În prima zi a lunii noiembrie 1941, Prefectura Poliției Capitalei a arestat 15 membri de partid (nouă români și șase evrei) împreună cu probe indubitabile (materiale de propagandă, mașini de scris etc.), care au fost înaintați Parchetului Militar. La sfârșitul anului 1941, general Ioan (Jack) Șt. Popescu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne pentru Poliție și Siguranță, a afirmat că se aflau internați în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
când încetează rivalitățile cele urâte dintre părțile ei; când fiecare parte începe a uita interesul său particular și drepurile sale exclusive, și își caută folosul său în prosperitatea și înflorirea totului (pp. 58-60). Fără să menționeze explicit țările române, este indubitabil faptul că afirmațiile fac trimitere la teritoriile românești, care deși împărtășesc aceeași origine, au fost, în decursul istoriei, separate "parte din întâmplare, parte din greșeală și din prostie". Cartea despre patriotism a lui Aaron a contribuit din plin la înfierbântarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale "naționalismului ortodox" pot fi reduse la două postulate interconectate: i) România este statul românilor, și ii) a fi român înseamnă a fi ortodox (Andreescu, 2003, p. 35). Etnicizarea statului și identitatea român-ortodox asigură "naționalismului ortodox" propovăduit de BOR un indubitabil caracter exclusivist etnico-spiritual. Revendicând rolul oficial de biserică națională a românilor, BOR a contribuit asiduu, în concert cu alte forțe politice și culturale, la etnicizarea discursului identitar românesc prin promovarea unei versiuni ortodoxiste a naționalismului etnic. Pe plan politic, legionarismul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
posibilitatea de a dovedi, prin argumentare, orice chiar și opinii opuse (în mod contradictoriu) domină "spațiul întemeierii". Această ultimă idee în fapt, o veritabilă regulă a metodei intră, cumva, în conștiința filosofică a momentului: pentru unii filosofi (sofiștii), ca fapt indubitabil, pentru alții (cei care nu se foloseau de procedee sofistice pentru a-și legitima opiniile), ca problemă. Înainte de a reface împrejurările în care s-a constituit logica înțeleasă ca un instrument necesar dobândirii adevărului de fapt, în ton cu ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în aplicare, prin ordinul împăratului din 26 aprilie 1786, a Regulamentului administrației bisericești 113. Planul, ca și regulamentul, aprobate în întregime și puse în aplicare în Bucovina, au fost opera concepistului Consiliului Aulic de Război, Vasile Balș, fiind o dovadă indubitabilă a cunoștințelor, pasiunii și devotamentului său. În elaborarea lor, boierul bucovinean s-a servit de modelul regulamentelor "ilirice", puse deja în aplicare în cazul clerului și a populației ortodoxe din Banat, mai ales în privința relației dintre preoții de țară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe care le atribuim evenimentelor ai căror actori sîntem diferă foarte mult de cauzele reale care ne conferă un rol în cadrul acestora. Astfel, ar fi prea simplu să explicăm dezvoltarea celebrării Crăciunului în Franța numai prin influența Statelor Unite. Împrumutul este indubitabil, dar nu aduce cu el decît o mică parte dintre rațiunile sale. Să le enumerăm rapid pe cele care sînt evidente : există mai mulți americani în Franța, care sărbătoresc Crăciunul în felul lor specific ; cinematograful, digest-urile și romanele americane
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să fie amintită, cel puțin ca omagiu adus celui ce e considerat, unanim, ca un poet național al românilor, alături de Mihai Eminescu. Că Dumnezeu l-a înzestrat pe Radu Gyr cu o tărie a spiritului și o dârzenie extraordinare este indubitabil, acestea reieșind din acceptarea necondiționată a tuturor privațiunilor la care a fost supus în lungii ani de temniță și în pofida unei infirmități fizice accentuate. Însă cum a încăput în egală măsură în aceeași persoană și o sensibilitate sufletească uriașă, aceasta
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
din broșura în care acei entuziaști intelectuali ai satului au expus atât de frumos, crezul lui Badea Cărțan. După cum nu știm nici dacă au reușit să colecteze oarece fonduri. Dacă totuși s-o fi strâns ceva, acel «ceva» a fost indubitabil devalorizat până la anulare de vremuri, de evenimente și fenomene care s-au precipitat: inflație fără precedent în țara noastră, război pustiitor, foamete, dar mai ales schimbarea stăpânirii, apariția acelei orânduiri de sorginte asiatică ce numai grija ridicării nivelului intelectual al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îl găsim pe Comșa Gravul, care nu poate fi decât un alt mod de prezentare grafologică a lui Grovul, sau poate mai de grabă o metamorfoză etimologică a acestui nume care, deși există păreri împărțite, numele de Grovul venind aproape indubitabil de la Greavul, care în limba germană medievală are sensul de lider de obște, ceea ce corespunde la noi cu jude sau primar. A evoluat așadar din Greavul în Gravul, din Gravul în Grovul, ca să l regăsim azi în Grovu. Satul este
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]