1,875 matches
-
pădurii”, „Victoria”, 1946, 406; P.L. [P. Lăzărescu], „Pâinea pădurii”, VR, 1946, 4-5; Piru, Panorama, 154-157; Nicolae Țirioi, Mihail Cosma, „Inefabila Arcadie”, O, 1969, 5; Dumitru Micu, „Inefabila Arcadie”, RL, 1969, 32; Al. Piru, Evoluția poeziei, R, 1969, 9; Florin Manolescu, „Inefabila Arcadie”, RL, 1970, 8; Sașa Pană, Să facem distincție, LCF, 1971, 18; Paul Antim, „Baladele vânătorului de balene”, AST, 1972, 8; Aureliu Goci, „Baladele vânătorului de balene”, RL, 1972, 26; Mircea Iorgulescu, „Baladele vânătorului de balene”, LCF, 1972, 48; Nicolae
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
1982), care pierde prea ușor accesul la un sens simbolic și mitic de o mai largă generalitate umană, pentru a fi cu adevărat romanul relevării unor caractere și al unei mari prietenii la ora astrală a tinereții și a unor inefabile iubiri. Mai atent construit este, în schimb, romanul Șarpele albastru, care i-a și modificat, de altfel, destul de sensibil poziția pe eșichierul criticii literare. Prozatorul translează în cadrele sale imaginea unui târg de provincie scos din tiparele și ritmurile lui
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
din prezent cu altele aduse din amintire. Ramificat ca un arbore genealogic, pentru a urmări cât mai multe destine misterios îngemănate de istorie, romanul e scris cu ironie și gravitate, dar mai ales cu o vibrație specială la amănunt, la inefabil, la insesizabil, element propriu prozei scrise de B., aproape lirică fără a fi vreodată sentimentală, exactă și acidă, fără a cădea în cinism. Întâmplare cu Zâna Mirării (2002) este o povestire cu note autobiografice, dintr-o „biografie a fantazării”. SCRIERI
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
artă, parte dintr-o compoziție de originalitate și stil. Pamfletul era văzut și ca remediu împotriva tocirii limbajului prin clișee și uz. De aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
culte), B., fără să nege utilitatea anumitor „jaloane” ale esteticii „academice”, accentuează ideea că „folclorul posedă frumuseți care rezistă acestui examen” și cere cercetătorului creației populare un gust estetic special, apt să surprindă realitatea sincretică a fenomenului și valoarea artistică inefabilă a formelor arhaice; el preconizează examinarea „frumosului folcloric din punctul de vedere al creatorilor și interpreților acestuia”, prin „contemplarea realității folclorice vii, observând fluxurile și refluxurile ce se petrec acolo, mecanismele de creație, interpretare și circulație, care nu pot fi
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
satului tradițional Sigur că a stabili modelul morfologic al unei realități complexe și polimorfe (cum este satul tradițional românesc) are dezavantajul de a simplifica și de a uniformiza realitatea modelată, dar are simultan avantajul de a-i recupera esența, altfel inefabilă. Încer- cările de a propune/impune un model topografic al satului tradi- țional s-au dovedit a fi utopice. Topografia unei localități este o funcție de prea multe variabile naturale și culturale. Îmi pot totuși asuma riscul de a restaura (nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
domestice, sedentare, de casă, nu au aceleași nevoi de transcendență ca și cele nomade care rătăcesc de ici-colo, fără adăpost, fără hrană, ca "briganzi-vagabonzi", predicatori sau luptători ai deșertului. Toți oamenii au experiența sacrului, dar aceste via sacra care viabilizează inefabilul depind foarte mult de mediul de viață. Formulez ipoteza că monoteismul e o cultură a sărăciei legată de itineranța într-un mediu deșertic. Mobilitatea e creatoare de noblețe, nu invers. Nu spun deloc că deșertul a favorizat halucinația și că
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de suma sau compunerea conștiinței tuturor oamenilor, la nivelul unor comunități dar și la nivelul întregii omeniri, așadar de Conștiința colectivă, cu imaginile populare apriorice - arhetipurile (principii psihice comune întregii umanități). Aici se înscrie și noțiunea de “sfânt” - calitate specifică, inefabilă, care nu poate fi înțeleasă în planul conceptelor (Rudolf Otto, 1958). De la Eul transpersonal se ajunge prin sumație la spirit, la fel cum de la particulele elementare se ajunge la altele superior organizate. Spiritul este principiul fundamental de organizare, cu originea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
binecuvântarea divină. Numele, aici, are o functie revelatoare a existenței, identității și comportamentului celui care îl poartă. Mesajul profetic se autentifica prin semnătură pe care o constituie Numele. „Care e numele tău?” întreabă omul biblic, iar răspunsul sugerează atât caracterul inefabil și transcendent al dumnezeirii, cât și relația acesteia cu omul. Coranul se prezintă nu ca răspuns la întrebările omului, ci că revelație gratuită determinată total de inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este determinată de context; puterea este un aspect al măreției inefabile a divinității care se manifestă într-un eveniment cosmogonic sau istoric. Semnificații de bază: măreț, strălucitor. 3.1.7. Puternic 3.1.7.1. ‘Izzóz: „tare” (toate traducerile românești); krataiós (LXX); „fortis” (Vg); „le fort” (BJ); „strong” (RSV). Acest adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
celui care a ajuns să fie desemnat în mod preponderent că „Tatăl”, pe de altă parte. Cu acestea din urmă se cuvine să începem. 3.2.1. Nume date „Tatălui” 3.2.1.1. Nume generice și înlocuitori ai Numelui inefabil Noul Testament s-a constituit și s-a scris în cadrul unei culturi de limba greacă, pe baza unei tradiții și terminologii veterotestamentare mediate de Septuaginta. Acest fapt se reflectă și în felul în care este numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Celui Prea Înalt?” (C). 3.2.1.1.10. tò ónoma: „Numele” (toate trad. românești); „nomen” (Vg); „Nom” (BJ); „Name” (RSV). În paralelismul poetic al imnului din Lc 1,49, tò ónoma este echivalat cu alt nume ce înlocuiește Numele inefabil, ho dynatós249: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós / kaì hágion tò ónoma auto¤: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic/și sfânt e Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kyríou (1Cor 5,5), sau, mai explicit, hQ hQméra to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤ (1Cor 1,8; 2Cor 1,14 etc.), când Domnul Isus va veni din nou, la sfârșitul timpurilor, spre a judeca lumea 269. Acesta este substitutul numelui inefabil, al acelui „nume mai presus de orice nume” pe care Dumnezeu i l-a dăruit lui Isus, ca „în numele lui tot genunchiul să se plece: al celor din cer, al celor de pe pământ și al celor dedesubt și toată limba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unui element reprezentat într-o conjunctură propusă de creator sau întâmplătoare. Valorația este haina materială, caracterizarea valorii prin mujloacele tehnice ale picturii; mijloacele tehnice ale picturii găsindu-se sub incidența luminii și întunericului, lucidității și gestului spontan, a materiei și inefabilului, a transparenței și opacității, a structurii micro și macrocosmice, a specificului materialului și suportului cu care și pe care lucrăm. Valorația apare aât în compunerea unui tablou colorat cât și la lucrări monocrome la care se folosește cărbunele, creta și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
capacitatea de a adăuga culturii un lucru nou, nu putem nici măcar să ne gândim să o separăm de persuasiune. Desigur, putem să nu fim de acord cu această definiție a creativității. Unii preferă să o considere proces intrapsihic, o experiență inefabilă, un fapt subiectiv care nu trebuie neapărat să lase vreo urmă obiectivă. Dar orice definiție a creativității care se dorește obiectivă și, prin urmare, cere o dimensiune intersubiectivă trebuie să accepte faptul că în structura ei publicul este la fel de important
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o șansă adepților lui Isus și nu celor ai lui Carpocrat sau Epifanie. Pe aceeași linie ca și tatăl său, Epifanie apără comunitatea femeilor, critică toate formele de proprietate, căsătoria și monogamia, bineînțeles, și aduce un elogiu dorinței imperioase - dixit inefabilul Clement din Alexandria - pornind de la principiul că nu se poate ca Dumnezeu să fi dat oamenilor dorința și plăcerea pentru a le lua imediat înapoi... într-adevăr, în virtutea cărui capriciu și conform cărei logici nesocotite ar putea acționa Dumnezeu astfel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezultatul unei emancipări față de elementele decorului simbolist (asupra faptului acestuia mi-a atras atenția poetul Ștefan Nenițescu). Penuria aparentă și caracterul aproape monosilabic al Stanțelor burgheze nu reprezintă numai efectul unei involuții, ci și al unei decantări, al unei esențializări inefabile (termenul „involuție” are de altfel și accepția de: trecere de la heterogen la omogen). Prin aceasta nu vreau să spun că Stanțele burgheze ar însemna o treaptă superioară față de Plumb și Scântei galbene (după cum încă mai puțin s-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
romanul lui Malraux La voie royale, pe care-l tradusese cu pasiune și scrupul. E una dintre cele mai lucide cărți despre moarte. Iar el, M. R. Paraschivescu, bărbatul scund, elegant, cu mâini delicate, aproape fragile, avea pe față semnul inefabil ai întunecatei și iminentei scadențe. Cred că știa. Cu mai puțin de o lună înainte, același rac ascuns îmi asasinase partea cea mai bună a vieții. Am schimbat cu M. R. Paraschivescu puține și banale cuvinte de politețe, el cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi fost un profesionist al genului a statornicit câteva judecăți de valoare în literatura noastră și a impus la noi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ori retoric, și de un raționalism plat sau grandilocvent: „cefal și apter”, cum ar zice Ion Barbu. De aici vine deprecierea poeziei latine, de pildă, și în genere a spiritului de cultură latin, socotit prea pozitiv și lipsit de geniu inefabil. De asemenea, nici proza clasică de tip latin și nici istoria Romei, concepția etică și disciplina juridică romană nu sunt deloc prețuite în ziua de azi. Aceasta îmi pare o lipsă pe care o plătim mult mai scump decât credem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
moral nu trebuie judecat În sine, ci prin motivațiile care-l determină: astfel, putem afla că el a fost comis de cineva din teamă de pedeapsă, din obișnuință, din Întâmplare, din capriciu sau din convingere. Μ Toți simțim nevoia de inefabil, de sacru, de divin și poate că idealul la care fiecare dintre noi ne gândim, mai mult sau mai puțin, nu este altceva decât copilul preferat al acestei nevoi. Μ Exigența morală față de sine nu Înseamnă neapărat renunțarea la obținerea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unul strict democratic. Cu timpul, pletoșii au devenit destul de numeroși - asemenea primilor creștini -, dar continuau să fie misterios de tăcuți; părul lor lung era singurul și adevăratul lor limbaj, nemaiavând nevoie să adauge ceva. Vorbirea coincidea cu însăși prezența lor. Inefabilul era ars retorica protestului lor. Ce anume spuneau pletoșii în anii 1966-1967, prin limbajul lor nearticulat, ce consta în semnul monolitic al propriilor plete? Spuneau următoarele: „Ni s-a făcut greață de civilizația consumistă. Protestăm radical. Prin refuzul nostru, creăm
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
subculturi a puterii și că revoluția lor non-marxistă era suspectă, am continuat pentru o bucată de vreme să fiu de partea lor, încadrându-i cel puțin printre elementele anarhice ale ideologiei mele. Limbajul acelor plete, chiar dacă o făcea în mod inefabil, exprima „chestiuni”1 de Stânga. Cel puțin legate de Noua Stângă, născută în interiorul universului burghez (într-o dialectică poate artificial creată de acea Minte ce reglează, dincolo de conștiința Puterilor particulare și istorice, destinul Burgheziei). A venit anul 1968. Pletoșii au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de Stânga; sensul nostru - deși doar susținător al mesajelor verbale - este unul de Stânga... Dar... Dar...”. Discursul pletelor lungi se oprea aici: trebuia să îl completez singur. Cu acel dar, ele voiau să spună, în mod clar, două lucruri: 1. „Inefabilul nostru se dovedește a fi tot mai mult unul de tip irațional și pragmatic: autoritatea pe care o atribuim în mod tacit acțiunii are un caracter subcultural așadar, în esență, de dreapta” și 2. „Noi am fost adoptați și de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
analizat de Camon în cartea sa, un text-mostră din Puglia (Mauro di Mauro, Dintr-o bucată 1), pe care Camon îl consideră antitetic textului-mostră din Veneto. Deci, dacă acel „ceva” (care este felul de a se exprima) le unește atât inefabil, cât și indisolubil, înseamnă că antiteza textelor (catolic și moralist primul, umanist și individualist al doilea etc.) este o antiteză istorică al cărei sens este parțial. Într-adevăr, în primul rând, toate civilizațiile țărănești nu sunt doar catolice: nu există
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]