3,598 matches
-
un pas, și Velunda fu întâmpinată de cei trei călăreți și de cele trei femei. Întinse mâna spre Ausper, care o înfășură în mantia lui. Scena se risipi încet în fața ochilor lui Valerius. Atunci privi spre trupul muritor al Velundei, inert în brațele sale. Chipul ei fermecător părea de marmură. Ochii erau închiși. Respirația i se oprise. Valerius încercă să-i asculte bătăile inimii și îi strânse încheieturile fragile, ca să simtă sângele curgând. Velunda murise. Valerius rămase lipit de ea. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plină - săvârșise ritualul, într-o pădure din apropierea cetății. Făcuse ce i se spusese. Nu-i mai rămânea altceva de făcut în viață. Cât despre răzbunare... nu era capabil de ea, nici măcar pentru femeia pe care o iubea. Mâinile îi erau inerte, voința i se stinsese. Durerea ștergea orice alt sentiment, inclusiv ura. Aproape că nu-și mai amintea ultimele cuvinte ale Velundei. Nu-și mai amintea nimic. Velunda îl părăsise; toate celelalte nu mai contau. Bărbații din apropiere vorbeau despre luptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum a ajuns carne de măcel. Odinioară, semnificația acestor sărbători și munera era inspirată de motive religioase; erau un rit colectiv la care participa toată lumea. Acum, cea mai mare parte a publicului nu participă la ritual, oamenii au devenit spectatori inerți și se duc la arenă pentru distracție. Aplaudă când văd sânge, ignorând semnificația divină. Munera, care altădată erau un rit de devoțiune în care le ofereai zeilor puterea și abilitatea ta atletică, așadar o legătură între oameni și zei, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bronz de pe picior și își scoase turbanul care trebuia să-l apere de loviturile mai periculoase. Îl aruncă spre Hyrpus. Instructorul îl privi zâmbind. — Nu te mai joci? Doi doctores secutoris se grăbiră să-l echipeze pe Valerius, care rămase inert. Tridentul îl înțepă din nou în gleznă; simți în spate lovitura violentă a pumnalului de lemn al adversarului. Căzu, dar se ridică repede. În clipa următoare, adversarul înaintă spre el, însă Valerius începu să sară în lateral, neștiind încotro să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rămâne secret Duduia visează-un poet, Bizar, singuratec, nebun. Note de toamnă În toamna violetă, compozitori celebri Au aranjat un vast concert... Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme - E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
obișnuit cu Dimensiunile Exterioare, nu putea intra pe câmpul de luptă. Virgil Jones stătea nemișcat, cu capul plecat, brațele întinse și mâinile desfăcute, ca un om care împinge o ușă foarte grea. Apoi s-a prăbușit fără de veste. O materie inertă prăvălită grămadă la pământ, în pădure. Vultur-în-Zbor se repezi înainte. Virgil Jones își revenea încet. — N-ar fi trebuit să-mi bat capul, spuse el. N-a fost de fapt nici o confruntare. N-aveam nici o șansă. Un purice care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
haz o nouă rană. O știa și viața, plictisită și ea de mine. Trăiam, în vremea aceea, amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva, decât automatismele unui trup inert. Purtat sau purtându-se pe sine doar în virtutea unor legi pe care le urmam la fel de inert, prelins printre cioburile vieților din multilaterala noastră dezvoltată. Nu mă interesa, din tot ceea ce îmi povestea el, decât faptul că reușisem să vând desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceea, amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva, decât automatismele unui trup inert. Purtat sau purtându-se pe sine doar în virtutea unor legi pe care le urmam la fel de inert, prelins printre cioburile vieților din multilaterala noastră dezvoltată. Nu mă interesa, din tot ceea ce îmi povestea el, decât faptul că reușisem să vând desenele acelea. Toate celelalte, ale întâmplării, nu le luam în serios, nu le credeam, nu le vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
colțul buzelor descărnate, lipsite de viață. CÎnd au observat revolverul din mîna lui dreaptă, Miquel se afla la mai puțin de trei metri de ei. Unul a vrut să țipe, Însă prima Împușcătură i-a zburat mandibula. Trupul a căzut inert, În genunchi, la picioarele lui Miquel. Ceilalți doi agenți Își scoseseră armele. Al doilea foc străbătu stomacul celui care părea mai vîrstnic. Glonțul i-a retezat coloana vertebrală, Împrăștiind un pumn de măruntaie peste tejghea. Miquel n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
singure, puternice, care Își așteptau ca bărbații să se Întoarcă de pe front. Unii se Întorceau. M-au Învățat să-i curăț rănile lui Julián, să-i schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un aer de dincolo de lumi, un aer irespirabil. Era Vidul. Puterea supremă a energiei În lumea de la capătul lumii. Nucleul cosmosului. Punctul dintre sfârșit și Început. Non-existența. Sub apăsarea universului nevăzut, Cuceritorul se lipi de podea, horcăi neputincios și rămase inert, ca o mare gânganie strivită, ca un monstru al nopții surprins de lumina zilei. Apoi, Încet, Ștefănel Își Întoarse privirile spre cei doi Cuceritori Înghețați de spaimă. „O să-i ierte... ” gândi Amir. Dar, dintr-o singură mișcare atât de iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
comenzile creierului. Oană crezu că e paralizat, ceea ce făcea dificilă chiar și tortura. Dar Își dădu seama că, dacă e paralizie, ea nu a cuprins Întregul organism. Avea o mână care se putea Însănătoși, poate, În câteva săptămâni. Cealaltă rămânea inertă. La fel picioarele. Dar Își putea mișca ceafa. Ridicarea capului de pe pernă Îl costă un nou leșin. Dar, cel puțin, știa că că e posibil. Mai știa că nemișcarea duce la atrofiere. Deci, chiar dacă doar unu la sută din corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călăreții care porniseră În urmărirea căruței. Lupta fu scurtă. Ienicerii deveniți subit cavaleri Încercară să Întoarcă armăsarii ca să facă față atacului, dar viteza cu care se derula totul era năucitoare. Spadasinii lucrară rapid și impecabil, lăsând În șei doar trupuri inerte. În mai puțin de cinci minute, Mihaloglu nu mai avea nici un oștean călare. Dar acesta nu era decât Începutul Înfrângerii. Francisco avusese ideea ingenioasă de a pune tălpici de lemn sub tunuri, astfel Încât reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul drept rămăsese inert. Dar inima Îi bătea regulat, spiritul Îi era treaz, scăpase de starea de greață și de somnolență și se bucura de aerul proaspăt al primăverii. Revenea, parcă, În ținuturile Moldovei după o nesfârșită derivă Între două lumi. Lăsa În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră escorta erau și ei pe jos. Nici unul nu respira. Nici o picătură de sânge nu indica vreo luptă. Pași repezi și gâfâiți se auziră deodată. Se Întoarse. O ceată de aproape douăzeci de ieniceri năvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
plecarea prin-tr-o spaimă, o stingere interioară, o dosnicie sau o umbră în care sufletul dibuia îngrijorat drumul. Alteori era o melancolie ușoară și covârșitoare. în seara aceea era o dizolvare totală în umbrele fine. Subt lumina palidă, trupul îi sta inert ca și al obiectelor din odaie și gândurile, simțirile, încetîndu-și freamătul, ațipeau, plecând capete gingașe pe umărul fericirei. Dispăru în somnul ușor al conștiinței un timp incalculabil. Până când Lina îi puse mâna pe umăr și o chemă. îi surise. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cine știe ce notițe artistice, și i-am spus să-și pună botniță că altfel mă amestec și știe el ce vrea să zică!. -- De necrezut! zise Mini. Nu pot deloc să-mi închipui mimica asta de parodie la Mika-Le, așa de inertă. Și fu nemulțumită ca ori de câte ori o noțiune nu-și realiza îndată imaginea. - Aș! Ce inertă? Să vezi strâmbături ... cum reproduce glasul mat și vorbele dulci ale pictorului - urmate de chițăituri și de aplauzele furtunoase ale asistenței distinse. Dacă n-aș
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și știe el ce vrea să zică!. -- De necrezut! zise Mini. Nu pot deloc să-mi închipui mimica asta de parodie la Mika-Le, așa de inertă. Și fu nemulțumită ca ori de câte ori o noțiune nu-și realiza îndată imaginea. - Aș! Ce inertă? Să vezi strâmbături ... cum reproduce glasul mat și vorbele dulci ale pictorului - urmate de chițăituri și de aplauzele furtunoase ale asistenței distinse. Dacă n-aș fi auzit singură. Căutând pe una de acolo. din așa-zi cancelarie a directoarei acceptul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul spectacol, că ordinatorul de la bordul autogirului și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit la un izvor. Cu gust de sînge și avînd legea spaimei, apa făcea hotarul dintre prigonit și prigonitor. De groază, m-am scuturat și-am revenit la mușchii mei inerți și la agila mișcare a creierului din care ieșeau atîtea reflecții insipide. Pe loc spaimele mi-au dispărut. Am recunoscut, în lumea omenească, o ordine. Doar ca sămînță, la fund rămăsese groaza. Mi-am data seama că noi răspîndim lumina
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de reputație. Capul alb la față al lui Hanbei zăcea inert, pe genunchii lui Hideyoshi. Nu, de-acum încolo, nu mai trebuie să-ți faci nici o grijă. Cei născuți dimineața mor înainte de căderea serii; iar cei ce s-au născut seara, pier înaintea zorilor. Asemenea fapte nu exprimă neapărat concepția buddhistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
AFARÅ E noapte e frig și clipele se scurg într-un fel exotic de parcå noi oamenii suntem în afara lor și ne privim soarta târându-se printre ființe inerte E noapte dar nu în noi
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1623]
-
se mulțumească după ce pierduse atât de mult. Și astfel, curtea pe care i-o făcea Harry continua și, cu cât Tom își disprețuia mai mult slujba, cu atât mai multă încăpățânare își apăra propria inerție; și cu cât devenea mai inert, cu atât se disprețuia mai mult. Șocul de a fi împlinit treizeci de ani în împrejurări atât de sordide avusese efect asupra lui, dar nu suficient pentru a-l împinge să ia măsuri și, deși masa luată la tejgheaua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încălzește încet într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și zvârle din picioare cizmele, se învârte în loc până nu se mai distinge nici o formă, e o coloană de mercur - formele se refac, redevine om abia când rămâne inertă pe scânduri. Cu toate instinctele materne de care vorbește mama, viața mea curge cam la fel ca înainte, doar cu un tonus mai bun, cu mai mult interes pentru fiecare dintre momentele zilei, începând cu cafeaua-și-țigara de dimineață care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]