2,098 matches
-
felul de descântece și rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a-și da obștescul sfârșit Îndrăzni să fiarbă o oală de lapte pe această mașină infernală, pe care o animau cine altcineva decât diavolii. Pesemne că Dumnezeu, la bătrânețe, o punea la Încercare, trimițându-l pe Necurat s-o ispitească. Femeie bătrână și fără minte, căzuse În păcat. Nici pe patul de moarte nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ițco, pentru a-și mai dreage un pic gâtlejul la lumina zilei, obosiți de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la amiază, iar când se trezi din somn, Începu să povestească la toată lumea că În timpul somnului a vizitat cutia infernală și că a văzut acolo Îndeaproape și Îngerii, și demonii Îmbrăcați În odăjdii preoțești chinuind sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acoperiș. Dar ceea ce-o sperie și mai mult fu propria sa imagine, umplând, preț de câteva secunde, o jumătate de ecran. Bătrâna Tatiana tresări speriată, dar nu scoase pe moment nici un cuvânt. Cine o mutase acolo, În cutia aceea infernală, unde bântuiau spiritele răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se târa de la un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria lumii se stricase și acum totul aluneca la vale cu o viteză uluitoare. Zilele treceau ca niște clipite, săptămânile se transformaseră În minute, anii În ore și veacurile În zile. Viața era și ea doar un moment - și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la vale cu o viteză uluitoare. Zilele treceau ca niște clipite, săptămânile se transformaseră În minute, anii În ore și veacurile În zile. Viața era și ea doar un moment - și nimic nu mai avea sens. Iar aceasta din pricina cutiei infernale pe care o inventase o minte diabolică, aducând iadul pe pământ. Timpul fusese dat peste cap și nici măcar anotimpurile nu mai veneau unul după altul. În plină vară se ițea viscolul, iarna soseau ploile, primăvara frunzele se acopereau de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care țâșnea, Împroșcând tavanul și pereții, un sânge negru precum smoala. Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o Întrebă pe sora sa pripășită la oraș (care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută o bătrână poloneză Înconjurată de o mulțime de pisici. Babulea mai vorbi și despre nu știu ce șobolăniță Înconjurată de doisprezece șobolănași Îmbrăcați În odăjdii preoțești ce aveau să se răspândească În toate colțurile lumii, propovăduind religia lui Anticrist, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lași păgubaș. După un timp Însă, Îți pierzi din nou răbdarea și iei totul de la capăt. - E destul de complicat, murmură Mașa, care atunci când auzea de demersuri, de autorități sau de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber cererii! Ai uns una, și vezi că Începe să scârțâie din balamale alta. Și tot așa. Intri ca Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nesigur! Avea o senzație nelămurită a cavității bucale În timp ce respirația Îi era tot mai anevoiasă! O sudoare rece Îi brăzda fruntea, fiindu-i frică...! Cu ochii puternic injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea să facă constatarea prezumtivă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea să facă constatarea prezumtivă, de fapt uriașul cu pupilele puternic dilatate la el privea amenințător. Dar, curios, lui nu-i era teamă privindu-l cu interes. Își amintea perfect, ochii aceia amenințători Îi mai văzuse undeva. Chiar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prea măgulitoare. Nu apucă să ducă paharul la gură, un vuiet Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări, iar toate luminile se stinseră. Pământul se balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau, călcându-se În picioare, agățându-se unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să rămână să meargă prin mijlocul carosabilului, printre mașinile staționate astfel fiind feriți de loviturile mai multor cărămizi a unor coșuri de fum ce Încă se mai auzeau căzând jos spărgând geamuri, rănind oamenii. Mai făcură câțiva pași, auzind un infernal vuiet. Troznind din toate Încheieturile, clădirea Scala se prăbuși generând un fel de praf ucigător, amestecând cu dărâmăturile, oamenii aflați În interior precum și ce-i care nu aveau cum să se salveze din raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru campanie războinică, mulțumindu-se să observe de la relativă depărtare.În scurt timp Își făcu apariția autocamioane de mare capacitate, escavatoare, buldozere care imediat Începu să degajeze dărâmăturile, Încărcând În basculante moloz amestecat cu rămășițe omenești!! Se lucra Într’un infernal tempo. Supraviețuitorii dezastrului urmau să fie salvați numai fiind În viață și dacă puteau atrage atenția, În rest dacă erai viu și nu puteai comunica, escavătoarele definitivau ce cutremurul nu izbutise...!!! Astfel, degajând În forță urmările dezastrului, salvarea celor ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
legat de el la câte o mână, fură nevoiți să stea În picioare. Ne având niciun punct de sprijin, la fiecare curbă a dubei ce alerga În viteză, erau asvârliți peste ce-i ce ședeau pe banci Într-un haos infernal: ferestrele lipseau iar Întunericul era atât de negru - mai negru decât sufletul gardienilor Încât nu se putea distinge nimic. Pe băncile de lemn din interiorul dubei, aveau loc să șadă jos, șase deținuți pe o parte și șase pe cealaltă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din Închisoarea unde dacă mai Întârzia, Lct.Col.Tudose Ion Își putea socoti răzbunarea Încheiată! Dacă În prima fază tentativa a eșuat, În prezent călăiii comuniști Încercau prin toate mijloacele posibile să-l doboare din nou...! A continua În acest infernal ritm, avea să-i zdruncine puternic echilibrul nervos, iar pușcaria avea să definitiveze opera Începută de Lct.Col. Tudose Ion, punăndu-l În situația disperată de-ași oferi singur paharul cu mătrăgună...! O idee ce i se perindase prin minte În timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comuniști erau interpretative, nici condamnarea mea nu a făcut excepție...! Am fost trimes la Cernavodă la un batalion de munccă gratis, unde am mai executat Încă 10 luni descărcând granit din șlepurile ce veneau pe Fluviul Dunăre, Într-un tempo infernal. Și, Însfârșit, după executarea pedepsei am fost trimes la o unitate militară din Constanța unde am completat lunile restanțiere...! Au trecut 20 de ani dela abolirea crimelor activiștilor comuniști culminând cu trimiterea În fața plutonului de execuție În 25 Decembrie 1989
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a Întâmplat cu zecile de mii cadavre dela Închisoarea Văcărești...? Cum au dispărut fără urmă...? După cum se mărturisește În cartea scrisă de Olga Lengyel, În lagărul morții la Birkenau În Polonia, trenurile cu condamnați la gazare soseau Într-un tempo infernal iar crematoriile prea puține erau depășite de numărul celor ce aveau să fie uciși...! În acest fel, pentru a corespunde dispariției cadavrelor Într-un tempo mai rapid, naziștii germani au pus brigăzile de “Sonderkommando” să sape gropi imense În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mâinile să-i cadă și-a văzut lacrimile prelinse pe chipul Jinei, groaza din ochii femeii. Nu, a răspuns el cotropit, dintr-o dată, de amintiri. Și-a adus aminte de toate nopțile în care nu dormise, de durerea care fusese infernală, dar niciodată îndeajuns de epuizantă încât să-l facă să leșine, încât s-o alunge pe Jina din creierul lui. Nu. Nu te-aș fi părăsit niciodată. Pearl m-a găsit. Mi-a zis ... am crezut că te-ai înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
culmea entuziasmului. Aveam să pot discuta cu ea doar eu pentru o întreagă jumătate de oră. O jumătate de oră în care să vorbesc cu Aidan. Capitolul 30tc Capitolul 30" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Săptămână infernală! O, Doamne, Anna. O săptămână-dezastru. Mama a fost sâmbăta trecută la Knock și a adus agheasmă într-o sticlă de Evian, pe care a lăsat-o în bucătărie. Duminică dimineață când mi se cam uscase gâtlejul de la cât băusem noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
distanță de douăzeci de zile de drum, sau din alt oraș la fel de îndepărtat. S-a întâmplat uneori ca o caravană întârziată să-i găsească pe unii dintre acei oameni morți de foame în colibele lor. Deșertul devine însă cu adevărat infernal dincolo de această localitate. Nu mai dai decât peste oase albite, de la oameni și cămile care au murit de sete, singurele animale vii care pot fi întâlnite din plin fiind șerpii. În porțiunea cea mai aridă a acestui deșert se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în peștera în care se refugiase; era în inima codrilor, nu departe de Rhenus. Zorii începeau să sclipească palid. Era singur. Din nou glasul acela, cuvintele acelea: „Nu-l omorî“. Le auzise ca și cum cineva - un spirit, o zeitate, o creatură infernală - s-ar fi aplecat deasupra lui și le-ar fi rostit în timp ce el dormea. Glasul acela răsuna în coșmarurile sale de când părăsise Roma și străbătuse drumurile care, traversând Alpii, îl duseseră spre ținuturile înzăpezite din miazănoapte și până la pădurile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și amintească unde își lăsase calul. Cuprins de spaimă, se îndepărtase de cărare, iar acum nu mai vedea drumul de întoarcere - doar zăpada neatinsă. Deodată, dintre copaci se ridică un strigăt gutural - un cântec de război celtic sau zgomotul spiritelor infernale care cereau o jertfă de lumină de fiecare dată când un străin se aventura în acele ținuturi. Valerius se sprijini cu spatele de trunchiul unui stejar. Lurr era lângă el. Apăsă cu putere capul câinelui, într-o poruncă mută: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile stejarului fremătară, iar zăpada care le acoperea căzu. Valerius zări ceva; copacul parcă însuflețise și acum întindea un braț să-l apuce de gât, un spectru infernal înainta spre el. Închise ochii. După o clipă care i se păru nesfârșită, reuși să-i deschidă din nou. Privi în sus. Lancea era înfiptă chiar deasupra capului său, vibrând ușor. Celții. Nu erau spirite - erau celți. Valerius îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zise Titus. — E frig. — Te încălzește câinele. Într-adevăr, Lurr stătea lipit de stăpânul lui, cu botul vârât în pătura de blană. — Naiba s-o ia de ferrea! - glasul mânios al unui soldat se auzi limpede dinspre câmpie. Bucățile astea infernale de piele... Or fi bune să lege între ele plăcuțele de fier ale armurii, dar ia uite: s-au rupt când mi-am pus coșul pe umăr - lăsă coșul să cadă. Mai întâi te pun să stai de pază la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața ochilor mei. Din gură i se rostogoleau monede de aur, de parcă le-ar fi vărsat - Antonius își trecu mâna peste frunte, încercând să alunge imaginea aceea care îl chinuia. Apoi, un nor roșiatic a înghițit viziunea, și chipul acela infernal a dispărut. — Cine era? întrebă Valerius. L-ai recunoscut? E un om pe care l-ai mai văzut? — Nu, nu l-am văzut niciodată, dar fiecare trăsătură a lui mi s-a întipărit în minte. Nu era Galba, nici Otho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aer, acoperind mirosul de lemn și de pământ umed. Liniștea era adâncă. Deodată, un timpan începu să se audă aproape imperceptibil - două sunete ușoare și unul mai puternic. Sunetele veneau de jos, din încăperea subterană; păreau bătăile inimii unei zeități infernale ascunse acolo, în întuneric, sub picioarele adeptului. Se auzea și o răsuflare profundă, grea, neomenească. Răsuflarea unui zeu. Antonius stătea nemișcat. Ceva în atitudinea lui, de obicei atât de mândră, trăda teama. — Ești pregătit? se auzi, pe neașteptate, un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]