1,194 matches
-
între care ar fi închisă"127. Aceste precauții pe care le-a luat filosoful pentru ca ideea infinității, în părțile sale care contraziceau dogmatica catolică, să fie privită ca supoziție nu sunt suficiente pentru a se putea accepta cu ușurință ideea infinității. Mai ales că dincolo de verbal s-a constituit și o viziune prin care ideea infinitului era în act. El consideră că din punct de vedere matematic infinitul reprezintă în act ceea ce finitul este în potență. Transferul finitului spre infinit se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ceea ce finitul este în potență. Transferul finitului spre infinit se face de la nivelul potențial al realității sensibile spre o realitate inteligibilă, dar aflată în act. Teoria universului infinit are două argumente majore. Primul este de ordin teologic, și prezintă ideea infinității Dumnezeirii. Ideea unui maxim absolut care "este un lucru unic, care este totul, în care totul este"128, reprezintă începutul pentru a demonstra ideea infinității lumii. Maximul absolut este considerat a fi Dumnezeu. Ea este considerată a fi unitatea universală
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Teoria universului infinit are două argumente majore. Primul este de ordin teologic, și prezintă ideea infinității Dumnezeirii. Ideea unui maxim absolut care "este un lucru unic, care este totul, în care totul este"128, reprezintă începutul pentru a demonstra ideea infinității lumii. Maximul absolut este considerat a fi Dumnezeu. Ea este considerată a fi unitatea universală și "ea există într-un fel mai contractat ca univers, pentru că unitatea s-a contractat într-o pluralitate, fără de care ea nu poate fi"129
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unitatea s-a contractat într-o pluralitate, fără de care ea nu poate fi"129. Într-o formă de panteism ideea de infinit este transferată dinspre divinitate spre univers. Prin acest transfer universul este privit ca infinit, folosindu-se de argumentul infinității lui Dumnezeu. Al doilea argument este cel de natură matematică surprinzând faptul că la infinit geometria euclidiană nu mai este valabilă. Acesta surprinde esența matematică a infinității grafice și anume pierderea elementelor figurative în cazul analizei unui corp la infinit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
univers. Prin acest transfer universul este privit ca infinit, folosindu-se de argumentul infinității lui Dumnezeu. Al doilea argument este cel de natură matematică surprinzând faptul că la infinit geometria euclidiană nu mai este valabilă. Acesta surprinde esența matematică a infinității grafice și anume pierderea elementelor figurative în cazul analizei unui corp la infinit 130. În cazul infinității începutul și sfârșitul sunt unul și același lucru. Deci dacă lumea este infinită nu mai putem vorbi despre sferele lumii, și prin dispariția
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
doilea argument este cel de natură matematică surprinzând faptul că la infinit geometria euclidiană nu mai este valabilă. Acesta surprinde esența matematică a infinității grafice și anume pierderea elementelor figurative în cazul analizei unui corp la infinit 130. În cazul infinității începutul și sfârșitul sunt unul și același lucru. Deci dacă lumea este infinită nu mai putem vorbi despre sferele lumii, și prin dispariția acestora putem defini universul în spiritul lui Cusanus "își are centrul pretutindeni și circumferința nicăieri, pentru că circumferința
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
centrul universului deoarece nu există un astfel de centru și se află în mișcare, deoarece este asemenea oricărui corp ceresc, iar acestea se află în mișcare. Ipotezele lui Cusanus au fost ulterior dezvoltate și diferite teorii surprind acest aspect al infinității lumii. Dar cel mai important și cel care sintetizează cel mai bine această idee este Giordano Bruno. Chiar dacă opera acestuia a fost văzută ca sinteză a celor două concepții, heliocentrismul și infinitatea universului, acesta dezvoltă în primul rând o viziune
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dezvoltate și diferite teorii surprind acest aspect al infinității lumii. Dar cel mai important și cel care sintetizează cel mai bine această idee este Giordano Bruno. Chiar dacă opera acestuia a fost văzută ca sinteză a celor două concepții, heliocentrismul și infinitatea universului, acesta dezvoltă în primul rând o viziune prin care universul este infinit cea a heliocentrismului fiind o concepție secundară, dar și unul dintre capetele de acuzare în procesul său. Concepția lui Giordano Bruno poate fi sintetizată astfel: 1. Universul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cuviință, fără nici un fel de precauții intrând în conflict cu cei care promovau imaginea oficială a bisericii catolice și nu numai. Totuși, modalitatea sa de prezentare și sacrificiul său final au determinat într-o mare măsură o promovare privind ideea infinității lumii, dar și implicit pe cea a heliocentrismului. 2.6.3. Modificarea centrului universului. Teoria heliocentrică Cea de-a doua imagine care a modificat radical imaginarul medieval este cea heliocentrică. Acesta consideră că planeta noastră nu se află în centrul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
învârt în jurul unui punct fix care este Soarele de această dată, pe baza unor orbite circulare. La aceasta se mai adaugă ideea stelelor imobile ca ultimă orbită. Chiar dacă vorbește de "dimensiunea impresionantă a universului", el nu susține deschis ideea unei infinități a acestuia. Lumea divină, care se află dincolo de orbite, este infinită, dar nu cosmosul ca atare. Totuși chiar dacă păstrează din vechile tradiții teoria heliocentrică copernicană a fost simbolul revoluției în ceea e privește imaginea asupra lumii. Ea nu numai din
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a reușit. Cosmosul putea fi mai ușor explicat astfel, mai ales că noile observații a acestuia se integrau în noua descriere a lumii. Pas cu pas apar noi teorii care susțin o nouă imagine a universului. Kepler, chiar dacă nu susține infinitatea universului, el interpretează observațiile lui Tycho Brache identificând trei legi care vor întări teoria fiind fundamentale pentru imaginea modernității asupra cosmosului. Cele trei legi142 sunt: legea elipselor care consideră că orbita unei planete este o elipsă, legea ariilor, care susține
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imagine nouă oferită de teoria relativității care dincolo de cele trei dimensiuni ale spațiului introduce și pe aceea a timpului. Secolul al XX-lea oferă o imagine foarte complexă a universului, plină de mistere și fenomene inexplicabile, cu un balans între infinitate și finitudinea acestuia. Capitolul 3 Reconstrucția imaginarului la începutul secolului al XVII-lea 3.1. 3.1. Dezvoltarea imaginarului la început de modernitate Evoluția imaginarului este ciclică. După o perioadă în care acesta atinge dezvoltarea sa maximă urmează una de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a realizat-o Dezvoltarea imaginarului conține și componentă de natură metafizică. În prima jumătate a secolului al XVII-lea imaginea asupra universului s-a modificat realizându-se o trecere a imaginii cosmologice de la heliocentrism spre geocentrism, de la finitudinea cosmosului spre infinitatea sa, de la unitatea adevărului spre diversitate. Din punct de vedere metafizic s-a realizat trecerea de la o lume construită în jurul conceptului de Dumnezeu spre una centrată în om. Această trecerea nu s-a realizat doar cu scopul de a redefini
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
p. 24. 120 René Descartes, Meditationes de prima philosophia, traducere de C. Noica, ed. cit., p. 252. 121 René Descartes, Meditationes de prima philosophia, trad. C. Noica, ed. cit., p. 313. 122 Ibidem, p. 318. 123 Giordano Bruno dezvoltă teoria infinității cosmosului, pornind de la ideile lui Nicolaus Cusanus. Astfel că în La Cena de le Ceneri (Opere italiene, tome II, Leo S. Olschki Editione, Firenze, 1999) susține faptul că universul este infinit, dar îl și consideră viu și "plin" de Ființă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune, în primul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune, în primul rând, armonizarea cu preceptele creștine ale dragostei de aproape și de Dumnezeu, ale umilinței, smereniei, virtuți
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate 2. Acest proces îndelungat de refacere spirituală a structurii umane presupune, în primul rând, armonizarea cu preceptele creștine ale dragostei de aproape și de Dumnezeu, ale umilinței, smereniei, virtuți generatoare de comuniune harică cu intercesorii divini. Dacă Dionisie Pseudo-Areopagitul teoretiza
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cum un fenomen fizic admite un model mecanic, tot așa stările de raritate și de vis ale poeziei pot fi reduse la un model rațional". Recunoaște, totodată, cu îndreptățire, că dacă o poezie admite o explicație, poate admite rațional o infinitate de înțelesuri. În consecință, o exegeză nu poate deci fi în nici un caz absolută. Întîmplările de la "Sburătorul" lui E. Lovinescu sînt un bun exemplu; aducînd, în două ședințe consecutive, explicații asupra aceleiași poezii, cum era de așteptat ele nu coincideau
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
puncte comune, și totul spre disperarea excelentului critic. "Un poet prevăzut cu oarecare matematici (ca în acest caz, n.n.) poate da nu una, nu două ci un mare număr de explicații unei poezii (atenție!, n.n.) mai ascunse" (I.B.). Conștient de infinitatea explicațiilor posibile ce le poate provoca poezia, se cuvine, spune poetul-matematician, ca preferința noastră să fie călăuzită de o "alegere", și nu oarecare, ci una în vederea unei cuprinderi spirituale cît mai mari. În încercarea de a lumina calea către înțelegere
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sînt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sînt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. în literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie". E o explicită și aplicată argumentare a comuniunii dintre matematică și literatură
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
De fapt, dezvoltarea eclectismului, f?r? s? se confunde cu neoclasicismul ?i cu neogoticul, �?i �nsu?e?te, �n mare �ncep�nd de pe la 1830, specificit??ile acestora, le face s? explodeze, le dizolv? ?i le asociaz? altor forme istorice �ntr-o infinitate de solu?îi stilistice aplicate multiplelor programe publice, religioase ?i private, �n toat? Europa. Pentru englezul Donaldson: Nu exist? [�n 1842] stil care s? nu aib? frumuse?ile lui particulare, nu mai exist? un stil precis dominant, r?ț?cim
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
d. În felul acesta, Divinitatea își promovează doar propria plăcere, multiplicând continuu și diversificând, prin combinații inedite ale elementelor, natura propriei existente 23. Universul reprezintă, prin urmare, "existența" extinsă a lui Dumnezeu, "care, acum, Isi cunoaște propria viață printr-o infinitate de plăceri imperfecte - plăcerile incomplete, amestecate cu durere, resimțite de nenumăratele entități, pe care le desemnam drept creații ale Sale, dar care sunt, în realitate, doar infinite individualizări ale Lui"24. Cum, în viziunea lui Poe, Adevărul creației depinde de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
singur, acționează asupra tuturor lucrurilor și călătoresc pretutindeni, prin simpla lor voința: - locuire [s.n.], nu a stelelor, care, pentru noi, par să fie singurele lucruri palpabile și, pentru înțelegerea cărora, plini de orbire gândim spațiul creat - dar acest spațiu - aceasta infinitate a cărei vastitate independența înghite umbrele stelelor - ștergându-le că pe niște non-entități din percepția îngerilor 7. Cunoașterea este trezire spirituală, ridicare a gândului, printr-o serie de transformări ale conștiinței, până la Cel Nevăzut, idee subliniată de evocarea triunghiului, al
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unei figuri - generoasă și libera construcție a transcendentei [s.n.]. Lumile matematice șanț vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogații, onoruri, frumuseți și vieții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale șanț de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
două soluții posibile care totuși nu izbutesc să rezolve în mod satisfăcător problema. Am putea spune mai întâi că opera literară reprezintă suma tuturor interpretărilor trecute și posibile ale poemului: o soluție care ne pune față în față cu o infinitate de interpretări personale nepotrivite, de lecțiuni greșite, defectuoase, pline de denaturări, în esență, această soluție nu face decât să susțină că poemul se află în starea de spirit a cititorului său, multiplicată la infinit. Cealaltă soluție afirmă că adevăratul poem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]