KorAP: Find »[drukola/base=infirmieră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...74 >

1,838 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606

întoarce în pat. Soțul ei vine târziu. E grevă în transporturi și ninge. "Ai slăbit rău, observă ea, de ce?" "Ți-am adus cărți și ziare. Nu e destul loc pe noptieră, ți le pun în dulap, o să li le ceri infirmierelor. Sunt amabile." "Nu toate", spune .... și începe să-i povestească episodul cu ziarul aruncat la gunoi după ce fusese folosit la frecatul unei tigăi. El se miră, nu înțelege rațiunea unei astfel de conduite, dar nu-i pune la îndoială veridicitatea

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
o veche cunoștință, dar Aurélie a plecat să-și petreacă vacanța în Senegal, iar Brigitte lucrează acum în blocul operator. Îi aduc poșeta pe care o uitase. Are timp doar să constate că certificatele nu sunt în ea, când o infirmieră vine să-i recolteze sânge. Și puțin după, intră s-o vadă medicul de gardă. A pus la loc trei kilograme, dar i-a căzut aproape tot părul. Sprâncenele îi sunt mai rare, dar "merge" fără "mergător." Doctorul consideră satisfăcătoare

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
meu", nu-i ieșise deloc rău. Vine singură la spital, se întoarce singură acasă, trăiește singură. Dimineața, bătrâna doamnă iese complet goală din baie și se miră: Nu mi-au dat cămașă curată." Ea îi propune să sune ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată. Cererea îi e satisfăcută numaidecât. A doua zi, în timpul unei scurte plimbări de înviorare

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată. Cererea îi e satisfăcută numaidecât. A doua zi, în timpul unei scurte plimbări de înviorare pe coridor, o infirmieră tânără, al cărei chip nu-l știe, se întoarce spre ea: "Sunteți cumva doamna V.?" "Da, de ce?" Pentru că, acum câtva timp, nu se mai dădeau nici doi bani pe pielea dumneavoastră. V-ați revenit frumos, felicitări!"O șuviță flutură pe

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
cărei chip nu-l știe, se întoarce spre ea: "Sunteți cumva doamna V.?" "Da, de ce?" Pentru că, acum câtva timp, nu se mai dădeau nici doi bani pe pielea dumneavoastră. V-ați revenit frumos, felicitări!"O șuviță flutură pe fruntea tinerei infirmiere. E Cléa? Acasă, pentru cincisprezece zile. Vremea e frumoasă, a venit deja primăvara. Din păcate, răcise, nu știe cum. Febră, hârâială în piept, îi curge nasul. Medicul curant îi prescrie alt antibiotic, pe lângă cel pe care îl ia, fiecare afecțiune

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
De data asta, împarte camera cu o bătrână imobilizată la pat care lasă deschis televizorul cât e ziua de lungă, nu ca să se uite, ci ca să se simtă mai puțin singură, iar seara adoarme uitându-l aprins. Dacă, din întâmplare, infirmierele îl închid, ea îl deschide la loc când i se întâmplă să se trezească. Dacă nu-l deschide, începe să strige cu o voce neliniștită: Bijou, Bijou! Christine, Bijou, Christine! Disperarea în stare pură. Nici Bijou, nici Christine, nici nimeni

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
soarelui ca un caliciu. Fermecat și înciudat totodată, gândesc eu, de singurătatea locului, își continuă expediția în direcția sanatoriului de tuberculoză osoasă, cutezător ridicat pe un promontoriu, deasupra mării. Pe terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
avea întâlniri galante și într-o seară a ucis-o pe plajă. Un nebun, l-au închis după aceea într-un azil. De atunci, am rugat-o pe fiica mea, care locuiește la sanatoriu, să doarmă acasă. Dar ea e infirmieră și în nopțile de gardă nu poate veni, atunci rămân singură cu Motea, bătrâna mea servitoare, care e surdă și se culcă odată cu găinile. Sunt foarte mulțumită că sunteți aici, domnule locotenent, prezența dumneavoastră mă liniștește. Numai că vă întreb

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
și nu vă mai gândiți." Își umflă, caraghios, pieptul: Și, dacă există o fantomă, o să aibă de-a face cu mine!" După o lungă secvență neagră, se trezește puțin confuză. "Sunteți într-o secție de terapie intensivă", îi explică o infirmieră. "Și cât e ceasul?" "Unu, mamă." "După-masă? M-au dus la blocul operator la ora 10..." "Ieri, mamă... Azi e vineri." Este al naibii de pusă la aparate. La cea mai mică mișcare, țârâie ceva. Și are vârâte peste tot sonde. Cea

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
grețuri. Treptat i se scot și celelalte sonde, dar aparatele, foarte sensibile, unul legat de brațul stâng, celălalt de brațul drept, rămân pe loc și continuă să țârâie, cum dă Dumnezeu. Imediat ce ațipește, clinc! Și asta ține până când vine o infirmieră care le potolește. Asistentele-adjuncte îi fac toaleta la pat și o ridică cu o macara ca să-i schimbe cearșafurile. Macaraua din Țiganul mitic, a cărui urmă a pierdut-o. Și apoi încep să-i vâneze vânturile. Fără vânturi, nu există

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
singură "toaletă mică." Stă într-un fotoliu. Citește. La prânz mănâncă la măsuța pe rotile. Nu mai are nevoie de terapie intensivă. Patul îi este împins până la frontiera cu serviciul de chirurgie, de unde vine s-o ia în primire o infirmieră. E o femeie de culoare, puțin vorbăreață, care pune în exercitarea meseriei duioșie maternă. Toată ființa ei degajă o înțelepciune calmă, de idol vechi. O cunoscuse la prima spitalizare. Se internase pentru o coelioscopie, un fel de butonieră care îți

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
se împletesc în pace și onor. S-au întors târziu, pe drum. Inutil să coboare pe plajă, ora misterului anadyomene trecuse de mult. De altminteri, izbutise, credea el, să dezlege partea de inexplicabil. Frumoasa era, fără îndoială, fiica doamnei Segal, infirmiera care dormea la etaj în nopțile când nu era de gardă. Avea cu siguranță niște frumoase plete roșcate, de unde reflexul de foc din ferestre. Iată, deci, o roșcată în minus, nimic mai firesc. Până la urmă, să faci o baie după

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
marea dragoste, unica, în caz că o asemenea iubire există și nu e o simplă ficțiune. Ar fi destul de uimitor dacă ai găsi până și o dragoste oarecare." Chiar de asta se temea Filip: "Dar de ce?" Pentru că materialmente este imposibil. Medicii și infirmierele de la sanatoriu trăiesc între ei, nu-i vezi decât la gară, când vin să ia trenul. Satul de pescari, minat de alcoolism și sărăcie, are alte griji, iar cei câțiva funcționari veniți din Vechiul Regat sunt fie deja căsătoriți, fie

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
alcoolism și sărăcie, are alte griji, iar cei câțiva funcționari veniți din Vechiul Regat sunt fie deja căsătoriți, fie celibatari care nu se au bine cu dragostea, ca, de exemplu, bietul vameș, care o urmărește cu flama lui pe o infirmieră divorțată, singura de pe aici care are familie și este prin urmare obligată să părăsească din când în când citadela spitalicească. Francamente, doar dacă printr-o minune..." "Să nu excludem minunile, Nicolae", spuse locotenentul care nu-și pierduse speranța s-o

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
o dată într-o baie de sânge abstract. Apropierea nopții te aspiră uneori ca un abis, așa că încercă să se gândească la altceva. Nu ducea lipsă de subiecte de meditație. Și deodată, se lovi peste frunte: sigur că da, ea e infirmiera divorțată de care îi vorbise învățătorul! Totul se acceleră puțin mai tare în direcția realității și în detrimentul visului. Idila nici măcar nu începuse și el avea deja un rival, vameșul. Și nu Nastia era femeia ieșită din valuri? Se ridică și-

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
Georges. Nu e acasă. Îi lasă un mesaj pe mobil și cheamă Salvarea. La urgență, un medic tânăr pune diagnosticul: eviscerare. Și, flegmatic, îi face un pansament. "O să vedem mâine dimineață." Bineînțeles, se vede mai bine la lumina zilei... O infirmieră îi spune că șeful secției, ocupat deocamdată, vrea s-o vadă. Într-adevăr, acesta vine împreună cu tânărul confrate, căruia îi spune cu voce joasă ceva! Totuși, ea îl aude: Nu servește la nimic ce-ai făcut aici. Plaga se poate

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
o să plece soțul ei cu puștoaicele. Soții au hotărât să nu-și ia concediu concomitent, pentru ca fetele să poată profita la maximum de vacanță. În zilele următoare, febră, pusee de tensiune și dureri pe care numai morfina le calmează. O infirmieră, care vine să-i schimbe pansamentul, se miră când îi vede cicatricea: Știți ce-a făcut chirurgul?" Nu, de unde să știe? "A refăcut toată cusătura, dar trecând firul prin vechile găuri, fără să mai împungă din nou." Haute couture, în

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
brațul cu perfuzie trebuie să rămână pe lângă corp, altfel e pericol de întoarcere a sângelui. Aurélie e atentă la asta. Soțul ei aduce un articol apărut în țara lor de origine, cu o fotografie a ei. O fotografie din tinerețe. Infirmierele se uită cu gura căscată: "Dumneavoastră sunteți?" "Eu eram..." Fluviul curge, domnule Heraclit, știu asta, dar când curgi tu însuți... I se scoate perfuzia, în fiecare dimineață traversează culoarul să-și facă dușul. Instalația e anchilozată și trebuie să aștepți

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
amoroase. Spiritul vremurilor ajunge la noi cu întârziere, și nițel ostenit, atât e drumul de lung. În sensul ăsta, cei de la sanatoriu ar fi putut închide ochii, așa cum au mai făcut, și să nu aplice o măsură aberantă. Era o infirmieră cu experiență care punea mult suflet în ce făcea. Doctorii o apreciau și bolnavii o iubeau. Dar spiritul vremii, oricât de estompat ar fi ajuns el la Bugaz, a întâlnit o situație particulară, propice, ca să se manifeste cu toată vigoarea

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
o părăsise pentru Nastia. Și această cucoană cu nas foarte fin a pretins ca Nastia să plece pentru că nu-i suportă mirosul! O cunosc bine pe Nastia. În fiecare an făceam apel la ea, ca, de altfel, și la alte infirmiere, dar numai ea accepta ca în timpul liber să vină să-i învețe pe copii igiena. Aducea mereu medicamente, săpun, soluții contra puricilor, și lucrau foarte bine împreună. Vreau să zic că, dacă are vreun miros, e mirosul curățeniei, al săpunului

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
lângă ea. Teama că ar putea rămâne fără comenzi se dovedise, cel puțin deocamdată, neîntemeiată. Aveau în continuare nevoie de ea. Soția comisarului, a poștașului, a căpitanului portului și multe altele nu încetaseră s-o solicite, ca și înainte. Câteva infirmiere și o doctoriță continuaseră și ele să vină pentru reparații sau ca să-și facă toalete fără pretenții (pentru celelalte, se duceau la Chișinău). Îi spuneau să-i transmită Nastiei simpatia și prietenia lor și dezaprobau comportamentul rivalei, a cărei aroganță

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
evenimentele de după plecarea lor și, apoi, greutățile pe care le întâmpinaseră până să părăsească Basarabia. În cele din urmă, administrația sanatoriului îi luase sub protecția ei. Așadar în calitate de fals gestionar, se îmbarcase la bordul vasului venit să evacueze bolnavii, medicii, infirmierele și personalul administrativ al sanatoriului, spre Tekirghiol, la sud de Constanța (materialul medical rămânea pe loc, sovieticii considerând că le aparținea). Grigore se gândea să deschidă un mic local la Brăila pentru a supraviețui, în așteptarea unor vremuri mai bune

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-i pună în vedere să părăsească dormitorul, peste zi era formal interzis să intri acolo: Dacă ești bolnavă, du-te la infirmerie!" Nu era în stare să vorbească și încă și mai puțin să se ridice. Intră s-o vadă infirmiera: "Ce simți?" De fapt, nu mai simțea nimic. Infirmiera i-a dat o pilulă cu un deget de apă, a așteptat să-și recapete puțin forțele, apoi a trimis-o la sala de festivități. Patroana societății ortodoxe și, în consecință

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
era formal interzis să intri acolo: Dacă ești bolnavă, du-te la infirmerie!" Nu era în stare să vorbească și încă și mai puțin să se ridice. Intră s-o vadă infirmiera: "Ce simți?" De fapt, nu mai simțea nimic. Infirmiera i-a dat o pilulă cu un deget de apă, a așteptat să-și recapete puțin forțele, apoi a trimis-o la sala de festivități. Patroana societății ortodoxe și, în consecință, a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate acolo, șușotind și pufnind în râs în surdină, respectuoase. O doamnă în vârstă, cu siluetă abundentă, împopoțonată cu o bluză deschisă la culoare și un voal bleumarin, ceva între călugăriță și infirmieră, intră în sală, sprijinindu-se în baston. Era înconjurată de corpul profesoral în întregul lui, alcătuit doar din personal feminin. Prezentată de directoare cu respect, îndelung aplaudată de asistență, bătrâna doamnă mustăcioasă ținu, rămânând așezată, cu mâinile împreunate pe baston

by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]