5,145 matches
-
acum își ambala motorul la turație maximă. Legionari scârboși! Vă împușc pe toți! Ați înțeles?! Acum! Pe toți! Vă arăt eu vouă... Era o dezlănțuire demențială, o erupție violentă și necontrolată, putând avea pentru noi consecințe nefaste. Globurile oculare erau injectate cu o roșeață care îi invada din ce în ce mai mult albul ochilor spălăciți și bulbucați, de hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
elementul care-i unește? Arta de a stăpâni materia! Einstein a dat atomilor valențe poetice, oferindu-le posibilitatea unui mariaj fizic, introducând în circuitul materiei vii și potențând valoarea dormitândă a moleculelor haotice; Barbu "s-a jucat" cu materia lingvistică, injectând cuvintelor substanță matematică într-un uluitor efort de arhitectură lexicală; Celibidache a imprimat materiei sonore mișcarea pulsatilă a expansiunii celeste, țâșnită din extremitatea baghetei dirijorale, ca o firească și atotcuprinzătoare uniune și prelungire a propriei sale ființe. Domnul Tiron era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu se întreba al cui e, nu spunea ale cui sînt țoalele astea? El, sau mîna lui dreaptă, sinistru Diaconescu? Nu se întreba ce-i cu pacienții ăia care au venit? Ce-i cu ăsta, cu fiola aia, de îi injecta?" Întrebat dacă au murit mulți în urma "tratamentului", numai de mîna lui aprecia la o sută: "Păi, să calculez! N-am cum. Alții cădeau și singuri, fără injecție. Venea și, înainte de a i se face ce i se făcea, murea, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de LSD ștampilate cu Bart Simpson și Pikachu însemnau ceva pentru mine, singurele lucruri care mă făceau să simt ceva. Cocaina îmi distrugea mucoasa nazală și credeam sincer că singura soluție viabilă ar fi fost să trec pe coacere și injecta, însă cei doi litri de vodca pe care-i beam zilnic au făcut ca și proiectul acela să apară în ceață, irealizabil. În același timp am realizat că scrisesem doar un singur lucru în ultimii doi ani de zile: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
târziu că sunt de la Théâtre Počme din Bruxelles), înțoliți din cap până în picioare în sutane roșii, călugărești, aruncându-și unul altuia „bila fierbinte” a confruntărilor religioase, despre care glăsuiau în patru limbi diferite. Discursuri de amenințare, voci de stentor, priviri injectate de furie, frunți umilite. Femeia cu părul alb, cea mai în vârstă dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane (niște rechizitorii) pe care le aruncă asistenței scriitoricești, ușor zăpăcite. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la nevoie. Imediat m-a culcat pe patul din cabinetul său, mi-a luat pulsul și, îngrijorat, mi-a spus: Aveți 247 de bătăi pe minut, aveți de mult tahicardie? Acum aveți tahicardie paroxistică. N-am avut niciodată nimic. Vă injectez acum o fiolă de Izoptin. Stați calm, în maximum zece minute vă veți reveni la normal. Ați fost adus de o mașină, sper? Nu, am venit pe jos, numai în haină, cum mă vedeți. Sunteți inconștient! Vă dați seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
an de an, se măreau. Limba germană a mamei mele aș caracteriza-o nu neapărat catastrofală, însă foarte departe de perfecțiune. Fiind crescută într-o atmosferă total maghiară, tatăl ei fiind prea ocupat cu cărțile și studenții lui cărora le "injecta" o limbă germană impecabilă, ea nu a ajuns să primească și o educație germană. De altfel transilvănenii știu foarte bine cât de dominantă este maghiara într-o relație, într-o familie "amestecată". Tatăl meu german care nici el nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
carouri și o cămașă cafeniu Închis. Ne-am salutat. S-a uitat În jur cu un aer absent și a zis: - Dacă nu te deranjează, o să-mi fac una acum. Am desfăcut cutia. A scos o siretă și și-a injectat-o-n picior. Și-a ridicat pantalonii În viteză și a scos douăzeci de dolari. Am pus cinci cutii pe masa din bucătărie. - Cred c-o să le scot din cutii, a zis. Prea voluminoase. A-nceput să-și vîre siretele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
po’ să faci rost la prețul ăsta. În ziua următoare a venit iar. A-ntrebat dacă nu voiam să mă răzgîndesc În legătură cu vînzarea celor două cutii. Am spus că nu. A cumpărat două sirete cu un dolar bucata, și le-a injectat pe-amîndouă și a plecat. A zis că se angajase pentru o călătorie de două luni. *** În luna următoare am folosit cele opt sirete pe care nu le vîndusem. Spaima pe care o simțisem după ce folosisem prima siretă era insesizabilă după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din nou pentru prețul la bucată. A doua zi a cumpărat Înapoi patru tablete. - SÎnt al naibii de greu de găsit acum, indiferent de preț, a spus, căutîndu-și o venă pe picior. A nimerit În cele din urmă o venă și a injectat lichidul cu o bulă de aer În el. - Dacă bulele de aer te-ar putea omorî, n-ar exista junky În viață. Mai tîrziu, În aceeași zi, Roy mi-a arătat o farmacie unde vindeau ace fără să te-ntrebe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
New Orleans, a trebuit să trag pe dreapta și să aștept să se ducă efectul ierbii. Nu-mi dădeam seama la ce distanță era fiecare lucru sau cînd să apăs și cînd să iau piciorul de pe frînă la intersecții. Mă injectam de-acum În fiecare zi. Herman se mutase la mine, pe Strada Henry, căci nu mai rămăsese nimeni să achite chiria pentru apartamentul pe care-l Împărțise cu Jack și cu Mary. Jack căzuse la o prădăciune și era la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
doctor Își iese din pepeni și te zvîrle afară din cabinet. Cu doctorii e nevoie de-o conduită de salon sau n-ajungi nicăieri. Roy băga-n el marfă ca porcul, așa Încît Herman și cu mine trebuia să ne injectăm mai mult decît aveam nevoie ca să ținem pasul cu el și să ne primim partea. Am Început să-mi trag În venă ca să economisesc și pentru că efectul imediat era mai puternic. Aveam probleme cu rețetele. Cele mai multe farmacii acceptau o dată sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o pată oarbă specială În ceea ce privește evoluția dependenței lui. De obicei nici nu-și dă seama că devine dependent. Zice că nu ai de ce s-ajungi la dependență dacă ai grijă și respecți cîteva reguli, cum ar fi să nu te injectezi decît la două zile. În realitate el nu respectă regulile astea, dar fiecare doză pe lîngă este considerată o excepție. Am vorbit cu mulți dependenți și toți spun că au fost mirați cînd au descoperit prima oară că au ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un motiv sau altul, e periculos să-ți bagi codeină În venă. Mi-amintesc de o seară În care Herman și cu mine rămăseserăm fără nimic, În afară de niște sulfat de codeină. Herman și l-a preparat primul și l-a injectat În venă. S-a Înroșit imediat foarte tare, apoi a pălit. S-a așezat moale pe pat. - Dumnezeule! a zis. - Ce s-a-ntîmplat?, am Întrebat. Totu’ e-n regulă. S-a uitat la mine urît. - În regulă, da? Păi, bagă-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
venele și mai greu de nimerit, și-n scopul ăsta și-a cumpărat ace lungi, speciale. Trecea prin rotație de la brațe și mîini la venele de la picioare. O venă Își revine În timp. Chiar și-așa, era nevoit să se injecteze În piele cam o dată la două doze. Dar nu ceda și nu „Împielița” doza decît după un chin de jumătate de oră de căutat, răscolit și curățat acul Înfundat cu sînge-nchegat. Unul dintre primii mei clienți era un tip din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cărămidă, pe Strada Jane. Mă gîndeam că e mai bine să-i duc acasă decît să mă Întîlnesc cu el În altă parte. Unii oameni sînt alergici la marfă. O dată i-am adus lui Marvin o capsulă și s-a injectat. Mă uitam pe fereastră - te seacă să vezi pe cineva cum Își caută vena - și cînd m-am Întors, am observat că seringa e plină de sînge. Își pierduse cunoștința și sîngele Îi cursese-n seringă. L-am chemat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a-ntors repede cu marfa. Ne-a raportat că un tip În trenci alb Încă dă ture la stația de metrou. I-am dat lui Bart două capsule pe sub masă. Gains și cu mine ne-am dus la el să ne injectăm. - Pe bune, a zis, tre’ să-i spun lui Bart că nu mai pot să mă ocup de el. Gains locuia Într-o cameră mobilată ieftină, Într-un bloc din West Forties. A deschis ușa. - Așteaptă aici, a zis el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
soluție și, În altă sticlă, apă distilată. De fiecare dată cînd scoteam o doză de soluție pentru injecție, puneam o cantitate echivalentă de apă distilată În sticla cu drog În soluție. În cele din urmă aș fi ajuns să-mi injectez apă chioară. Metoda asta e bine cunoscută de toți trăgătorii. O versiune a ei, cu hop (opiu) și sirop medicinal, e cunoscută drept cura chinezească. După cîteva săptămîni ajungi să bei doar sirop. Patru zile mai tîrziu, În Cincinnati, rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se luminase de ziuă. Soarele se Înălța pe cer. Am traversat Cartierul Francez clătinîndu-ne și trecîndu-ne sticla de la unul la celălalt. Mă conducea spre hotelul lui, zicea el. Îmi simțeam stomacul Încordîndu-se ca și cum aș fi fost pe punctul să mă injectez după multă vreme fără drog. Ar fi trebuit să fiu mai pe fază, firește, dar n-am reușit niciodată să combin vigilența și sexul. Tot timpul ăsta el vorbea cu un accent sudic sexy care nu era cel din New
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis el, dispărînd Într-un bar. Mă așteptam oarecum să iau țeapă cu cei patru dolari pe care-i dădusem, dar s-a Întors În cîteva minute. - OK, am luat. I-am propus să ne-ntoarcem la mine să ne injectăm. Ne-am dus la mine-n apartament și mi-am scos ustensilele, pe care nu le mai folosisem de cinci luni. - Dacă n-ai luat regulat, mai bine-o iei ușor cu marfa asta, m-a avertizat. E chiar tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aia ar vrea s-o treacă pe răboj? Apoi Pat clătina din cap. - Ești la fel ca toți ceilalți. Și-au tras-o-n venă și li se rupe. Le ofer un loc liniștit unde poa’ să vină să se injecteze și cu ce răsplată m-aleg? Și-au tras-o-n venă, dup-aia li se rupe. - Bine, Pat, nu vreau să te șucăresc. Uite-un dolar și o să-ți aduc restu’ după-amiază, bine? Pat a luat dolarul și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fi acuzat În baza „legii cu privire la dependenții de droguri”. Dependenților li se promitea o sentință cu suspendare dacă pledau „vinovat” și ofereau astfel material de pornire pentru noua lege. Dependenții se scobeau peste tot după vene În care să se injecteze În afara zonei brațelor. Dacă garda nu găsea urme pe cineva, de obicei i se dădea drumul. Dacă găseau urme, Îl rețineau șaptezeci și două de ore și Încercau să-l facă să semneze o declarație. Legătura en-gros al lui Lonny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
obișnuită mi-a revenit În toți mușchii. Mi-era foame și somn. În dimineața următoare, pe la unșpe, a venit un tip care se ocupa de cauțiune. Ca toți cei din branșă, arăta de parcă era Îmbălsămat, ca și cum i-ar fi fost injectată parafină sub piele. Avocatul meu, Tige, a apărut pe la doișpe ca să mă scoată. Aranjase să merg direct la un sanatoriu pentru o cură de dezintoxicare. Mi-a spus că tratamentul era necesar din punct de vedere legal. Am mers la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
drogul și-ți dă apă distilată. Sau n-are nici un pic de morfină și pune-n sticlă orice-i cade-n mînă de pe raft. Pe unele rețete m-am ales cu un praf nedizolvat. Mă sinucideam dacă-ncercam să-mi injectez porcăria aia. Doctorii mexicani nu sînt ca doctorii din State. Nu-ți joacă niciodată comedia aia profesională. Un doctor rețetar Își scrie rețeta fără să-i torni o poveste. În Mexico City sînt atîția doctori, că mulți se descurcă greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
podea pînă să reușesc să bag două În Încărcător. Genunchii mi se Înmuiau sub mine. Am coborît și am aprins toate luminile. Nimeni. Nimic. Tremuram Îngrozitor, și pe deasupra mi-era rău de la lipsa drogului! „De cînd nu m-am mai injectat?” m-am Întrebat. Nu-mi aduceam aminte. Am Început să răscolesc prin casă după marfă. Cu ceva vreme-n urmă dosisem o bucată de hop Într-o gaură dintr-un colț al camerei. Opiul alunecase sub parchet, undeva unde nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]