1,280 matches
-
să răspundem la o altă întrebare. Și anume, cum se ajunge de la o dragoste atât de puternică la insatisfacții și dezamăgiri? Un răspuns tipic al bunului-simț este că înțelegerea sau neînțelegerea dintre cei doi parteneri are la bază satisfacția sau insatisfacția sexuală. Există mult adevăr în această presupunere. Tulburări grave de dinamică sexuală (ejaculare precoce, neatingerea orgasmului, lipsă de apetit sexual) conduc la insatisfacții și la tensiuni între cei doi parteneri (recunoscute sau nu), iar aceste tulburări necesită asistență medicală de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tipic al bunului-simț este că înțelegerea sau neînțelegerea dintre cei doi parteneri are la bază satisfacția sau insatisfacția sexuală. Există mult adevăr în această presupunere. Tulburări grave de dinamică sexuală (ejaculare precoce, neatingerea orgasmului, lipsă de apetit sexual) conduc la insatisfacții și la tensiuni între cei doi parteneri (recunoscute sau nu), iar aceste tulburări necesită asistență medicală de specialitate. Ponderea factorilor psihologici, în particular a celor cognitivi, în relațiile sexuale dintre parteneri este însă masivă, începând cu ceea ce gândești în timpul actului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pasă prea mult de sentimentele și trăirile tale, apetitul sexual propriu scade, stare care, la rândul ei, afectează gândurile, emoțiile și conduitele partenerului (vezi 9.3.4., figura 15). Sexul este o dimensiune centrală a vieții conjugale, dar dezamăgirile și insatisfacțiile în mariaj se datorează și unor mecanisme psihologice mai largi, printre care cel sugerat deja al idealizării exagerate a persoanei iubite în perioada dragostei pasionale (infatuation). Cel iubit este văzut doar la modul pozitiv, este încadrat (frame) într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
eu” să fie revăzute în lumina deosebirilor firești de stil bărbat-femeie. Mulți autori, cu precădere reprezentantele orientării feministe, consideră însă că aceste diferențe nu sunt deloc firești, ci ele reflectă dominația bărbatului și înteritoriul familial. Comentând gradul mai mare de insatisfacție al femeilor în căsnicie decât al bărbaților, ca și faptul că ele inițiază în proporție mai ridicată divorțul - activista feministă L. Sontag (1994) reliefează următorul episod tipic în neînțelegerile familiale: femeia identifică subiectul discuției (inegalitatea în realizarea sarcinilor gospodărești, de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
convinge că nu erau dispuși să cedeze presiunilor acestora, chiar dacă erau susținute, în unele cazuri, si de Austria, Prusia sau Neapole 43 și, probabil, a-i încuraja și pe suedezi să procedeze la fel. Iată pentru ce nu-și ascundeau insatisfacția provocată de faptul că Suedia păstra, încă, tăcerea în legătură cu impresia pe care era de așteptat să o producă asupra Rusiei și a Mării Britanii convenția suedo-daneză din 27 martie 1794, în general, asupra a ceea ce ar fi putut fi "d
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acțiune sau interacționale sau informaționale (Cerghit, 2002, pp. 22-168) și până la sensul actual metodologic, aplicabil în rezolvarea efectivă a oricărei componente a procesului educațional. Motivarea alternanței, a diversificării în concepere și realizare a educației se află, nu neapărat numai în insatisfacțiile față de educația tradițională, ci și: • în interpretările, abordările date educației pentru dezvoltarea conform particularităților individuale sau a diferențelor contextuale, situaționale, • în fundamentările psihologice (pentru diferite modalități de compensare a dezvoltării psihice sau a recuperării, corecției sau a dezvoltării speciale, pentru
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de respectat în participare sau implicare pentru a nu deregla, dăuna procesului didactic), • psihologice (prin cunoașterea și antrenarea, stimularea sau corectarea trăsăturilor implicate), • psihosociale (prin identificarea elementelor care motivează implicarea mentalitatea, atitudinea, interesul, creativitatea, responsabilitatea, comunicarea, cooperarea, motivația, trăirea satisfacțiilor/insatisfacțiilor). Managementul participativ este enumerat printre metodele manageriale, dar este considerat mai mult chiar "o stare de spirit" actuală, pentru că implică atât pe educatorul-manager, cât și pe educați, în adoptarea deciziilor curente și în rezolvarea lor. Între avantaje pot fi menționate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
scoli râzând”.) Se Îmbolnăvește Îngrijindu-se. (Este una din situațiile care demonstrează faptul că „extremele se ating”: orice stare psihică ajunsă la un nivel paroxistic de trăire atrage după un timp, În mod inevitabil, un moment de sațietate, generator de insatisfacție, de neplăcere. Drogatul, de exemplu, Își supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să resimtă foarte puternic senzațiile de privare de aceste intense, dar false stări iluzorii de fericire.) „Legea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că poeta exploatează efectul pe care îl are ingenuitatea feciorelnică asupra unor conștiințe mature, răscolite de nostalgia inocenței pierdute"103, și se referă "tocmai la acest deplin control al poetei asupra creației sale, constituie uneori, pentru cititori, un motiv de insatisfacție estetică. Totul fiind bine făcut simplu, trainic, neted -, lipsește orice amintire a efortului creator. Când ideea în sine nu este destul de dramatică pentru a-l captiva pe cititor, poemele par nu scrise, ci caligrafiate"104. Mânuind bine limbajul, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
etc. De cealaltă parte, jocul e acceptat, imaginarul "cal verde" devenind, pe nesimțite, unica rațiune de a fi a cuplului. Agățîndu-se cu desperare de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă alienare, asumată și "regizată". Piesa lui Constantin Popa are calități literare incontestabile. Cu o bună "priză la real
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ale perioadei anterioare, deschizând un proces de reabilitare, de reevaluare creatoare a poeziei marilor autori ai generației trecute: sunt reconsiderați T. Arghezi, G. Bacovia, L. Blaga și I. Barbu. Însăși conștiința poetică a resimțit probabil o anumită insuficiență, o anumită insatisfacție față de propria-i condiție "terorizată de real" (D. Micu) încercând o optică nouă, profundă și o schimbare la nivelul formelor de expresie, existente în stare de latență. Reeditările marilor poeți sunt dublate de publicarea unor noi culegeri de versuri: T.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și cuceresc cititorul și care înfrâng starea de inerție și încorporează destinul umanității. Se scriu poeme în vers liber, în vers clasic, cursive, deschise sau abstracte, retorice, uneori patetice. În afara operelor celor cinci scriitori prezentați monografic, încercăm un sentiment de insatisfacție. Poeții se confesează (până în 1960, dar și după 1960) și ajung rar la o poezie de idei. Considerată în ansamblu, generația perioadei 1960-75 se "detașează de Labiș", poezia înseamnă o deschidere spre latura dramatică a existenței, spre poezia oratorică și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
putință de carnal zâmbetul ei/ De care eu mă feream." "Rodul 1 se constituie ca un simbol inclus în motivele citate (dragostea, viața, moartea, timpul, trecerea lui etc.), dar și cu largi deschideri spre sentimente aflate sub imperiul suferinței: singurătatea, insatisfacția, senzualitatea, răul, spuse direct sau încifrat, cu o tulburătoare simțire. Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dragostea "păgână" a părinților; de aceea, cere țărânei dragostea tatălui pentru maică. Pământul este dulce, bucuria este ostentativă și un anume convenționalism simțim în încadrarea omului în sat. Obsesia neîmplinirii erotice sensibilizează însă poezia. Feciorul a rămas cu regretul unei insatisfacții erotice: "dar e în mine o mânie-ntoarsă, împotriva unei fete în căruță nouă/ deturnând câmpia noastră arsă/ după iepele zmeoaice amândouă..., avea spițe agere și lucitoare, și-avea carul coșul nou, cu faraoancă". Imaginea invocată a femeii-pește menite să aducă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și trăirile persoanei respective. Sentimentele personale nu pot fi Însă nici simțite și nici Înțelese de ceilalți. Aceste sentimente, centrate pe individul respectiv și aparținând exclusiv acestuia, se raportează fie la o stare de automulțumire, fie la o stare de insatisfacție față de sine. În oricare dintre aceste situații, prin originea lor egoistă, aceste sentimente fac ca individul să sufere, să se simtă o persoană-limită, izolat În raport cu ceilalți, lipsit de satisfacții și având, În final, sentimentul unei răpiri a libertății sale. Situațiile-Închise
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a voluptății de putere” (Herrschaftsgebildeă. Pentru a exemplifica raportul care există Între durere și libidou, redăm, În continuare, câteva cazuri ilustrative, preluate din autorul citat (M. Schilderă. 1Ă Durerile abdominale ale femeilor sunt, de cele mai multe ori, legate de starea de insatisfacție sexuală sau ca o reacție de apărare Împotriva unui partener nedorit. Aceeași semnificație o au și durerile lombo-dorsale ale acestora. 2Ă O tânără fată acuză dureri violente În brațul drept, pe care nu le poate motiva. În cursul curei psihanalitice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pot fi constituționale, În cazul persoanelor cu o structură primară a eului de un tip fragil. În sensul acesta, menționăm următoarele trăsături constituționale care definesc „fragilitatea” eului: imaturitatea, eul slab, dominat și submisiv; labilitatea și insecuritatea; incapacitatea de autoafirmare și insatisfacția care decurge de aici; imposibilitatea de a se impune și de a fi mulțumit de sine și de acțiunile sale; sugestibilitatea crescută etc. 4Ă Un rol esențial În geneza și dezvoltarea tulburărilor psihomorale Îl au tulburările conștiinței morale. Slăbirea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ori cea din ultimele versuri ale poemului „în altar” („Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar”)11). Ca să pun punct acestui aspect, voi spune: la Bacovia iubirea e frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a acestui fel de comerț”.15 ) Acum, ori de cîte ori se încălca o regulă de „civilizație”, sau ceva nu funcționa bine, orașul era etichetat sarcastic, șicanator, „urbe cu moravuri prin excelență orientale”.16) Mai mult sau mai puțin exagerate, insatisfacțiile, frustrările, iritările spun un lucru important, anume că Bacăul interbelic, spre deosebire de cel descris de Bacovia în „Proză”, nu mai aparținea categoriei „locurilor unde nu se întîmplă nimic”. Cu toate acestea, în mod paradoxal, el e mai puțin pregnant decît celălalt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zadarnică de Gide (1925) care este imitat în subtitlul lui Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Operele lui au inclus Voiaj în Congo (1927) și Întoarcere în Ciad (1928), rezultatele unui sejur printre băștinașii din Congo-ul francez. Poate această insatisfacție a îndemnat-o să treacă rapid la altceva. Pusese cap la cap, la repezeală, materialul pentru Obolul visului, adunat din diferitele ei călătorii în Italia din anii 1932-1933. Povestea principală are loc în 1933 (al 11-lea an de dictatură
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
anxioase (deși lipsește obiectul amenințător, subiectul se afșă sub imperiul unei frici excesive), extrema labilitate emoșională (însoțită de o permanentă schimbare a felului de a privi și interpreta viața și, corespunzător cu aceasta, alternarea frecventă a sentimentelor de satisfacție și insatisfacție), diferitele stări abulice și parabulice (caracteristice unor psihopatii și care, dacă sunt bine conștientizate, pot, cu timpul, să ducă la un conflict interior, de tipul: „vreau - nu pot”, cu unele intenții suicidare), apariția periodică a stărilor disforice, distimice (alcătuite dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
problemă etc.) în realizarea căruia subiectul trebuie să fie intens motivat, iar pe de altă parte a unui obstacol, extern sau intern, real sau imaginar, material sau spiritual, suficient de puternic pentru a produce blocarea, contrarierea. Când apare tensiunea și insatisfacția subiectivă produse de absența acelei situații finale care este necesară satisfacerii unei trebuințe active (ex. setea, foamea etc), vorbim de frustrația primară, sau „privațiunea”, specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
viață a sugarului depinde de acest „obiect” pe care se teme să nu-l piardă. În același context, doi dintre discipolii lui S. Freud, Melanie Klein și S. Nacht, consideră că la rădăcina „fricii” se găsește „agresivitatea”: orice stare de insatisfacție, și în primul rând cea de ordin libidinal, este resimțită ca o frustrație ce declanșează reacții de agresivitate; agresivitatea este, însă, un „bumerang”, deoarece implică perspectiva unei contraagresiuni. Sacrificarea plăcerilor mici și trecătoare din prezent pentru unele mai mari și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acestor elevi, spre dezvoltarea capacității de a lua atitudine față de propria conduită, de a sesiza blocajul energetic interior, și de a simți dorința îndreptării prin eforturi personale. b) Persoanele a căror activitate reprezintă o necorespondență vocațională, trăiesc puternice sentimente de insatisfacție în muncă, încercând să obțină pe alte căi ceea ce nu le oferă rezultatele prezente. „Frustrația vocațională” poate fi rezultatul unui conflict de motive pozitive, sau a unui conflict între un motiv pozitiv și unul negativ. Dar așa cum am văzut într-
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
chezășia unei ambianțe cu cât mai puține surse de conflict. Necorespondența între modelul personal al subiectului și profesia pe care se exercită provoacă, mai ales atunci când intervin și alți factori (ex. de ordin situațional), un sentiment de incompetență, derealizare și insatisfacție, care compromite obținerea unui randament ridicat în activitate. „Ineficiența” și „incompetența” pot constitui pentru individ factori stresanți, care să determine pierderea sentimentului de împlinire, absolut necesar în procesul echilibrării personalității. Comportamentul apărut ca o consecință a situațiilor de frustrare vocațională
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]