1,276 matches
-
mai ales cei cu o expresie gravă, în aparență, așa voiau ei să fie, gravi, pentru că atunci când surâdeau sau chiar râdeau le sticleau ochii și în cutele feței puteam citi când amabilitatea, voioșia, ironia, când abilitatea de a camufla nemulțumiri, insatisfacții, sentimente ascunse, frustrări, de unde gesturi repezite, nereținute, bruscate. Cât de complicat poate fi omul, ce psihologie demnă de studiu. Până la urmă ochii, ochii îi trădează pe toți, fie poeți, filozofi, cărturari... Apoi mintea le vine din urmă, nu cea de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timp și ca emblemă a farmecului feminin). În această reclamă, puterea, farmecul și sexualitatea sînt prezentate într-un tot unitar, oferind femeii un model de putere asociat cu țigările și fumatul. Reclamele funcționează parțial și prin generarea unei stări de insatisfacție și, în același timp, prin oferirea imaginii unor transformări, a unei posibile noi identități. Această reclamă în special promovează insatisfacția față de imaginea tradițională a femeii și prezintă o nouă imagine a unei femei mai puternice, a unui nou stil de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
oferind femeii un model de putere asociat cu țigările și fumatul. Reclamele funcționează parțial și prin generarea unei stări de insatisfacție și, în același timp, prin oferirea imaginii unor transformări, a unei posibile noi identități. Această reclamă în special promovează insatisfacția față de imaginea tradițională a femeii și prezintă o nouă imagine a unei femei mai puternice, a unui nou stil de viață și a unei noi identități pentru fumătoarea de Virginia Slims. Prin aceste mijloace, imaginile asociază produsul cu anumite trăsături
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
că toate sunt goale și trecătoare, este foarte mare greșeală să insiști că toate lucrurile sunt rele și să nu le schimbi. Dacă o persoană devine atașată de ego-ul ei personal, este o greșeală pentru că nul va putea salva de insatisfacție și suferință. Dacă el crede că nu există ego, este de asemenea o greșeală și va fi nefolositor pentru el să practice „calea adevărului”. Dacă oamenii cred că totul este suferință, este o greșeală, dacă cred că totul este fericire
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
agresaseră oameni ori animale, puteau tortura la comandă, dar dacă nu, atunci nu puteau fi hipnotizați în acest sens. El consideră că, la Gherla, acțiunea a avut mai puțină intensitate și că a fost preluată de către Goiciu și Avădanei, spre insatisfacția lui Țurcanu, afirmație doar parțial adevărată, întrucât Goiciu nu a fost nici pe departe atât de implicat pe cât au fost Popa 'Țanu' și celălalt ofițer politic din închisoare, Gheorghe Sucegan. Nicu Ioniță face o interesantă radiografie a evenimentelor din Pitești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
țară sau străinătate, se pot antrena în activități de această măsură; elemente care pot săvîrși acțiuni cu caracter terorist ori de dezordine, ca urmarea concepțiilor ostile sau pe fondul unor dereglări neuro-psihice; persoanele care sînt predispuse să dea coloratură politică insatisfacțiilor personale, invocînd o așa-zisă nerespectare a drepturilor și libertăților cetățenești, să facă declarații ori să se antreneze în acțiuni de defăimare a realităților din țara noastră, să amenințe ori să șantajeze diferite foruri de conducere ale instituțiilor artistice cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de spus ce urmărea cu adevărat acest personaj jumătate țăran, ju mă tate boier, de unde și diversitatea interpretărilor. El ajunge la Bucu rești și devine pentru scurt timp domnitor de facto al țării Românești. Succesul său rapid do vedea o insatisfacție socială generalizată, de la țăranii Împovărați sub dări până la boierii iritați de concurența grecilor și de ingerin țele Porții. În timp ce răsculații greci, sperând În ajutor rusesc, ur măreau răz boiul cu turcii și aprinderea Greciei, Tudor Vladi mirescu joacă cartea prudenței
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În propaganda oficială, pe atât de pozitive În visele de belșug ale românilor. Înainte de comunism, raporturile cu Occidentul erau rezervate unei elite care avea repere sigure (Parisul!) și gusturi rafinate. În comunism, grație intoxicării propagandistice pe de o parte și insatisfacției românilor pe de altă parte, imaginarul străinătății s-a „democratizat“, devenind o obsesie națională. O străinătate văzută de-a valma: cam totul devenea „Occident“ pentru românii lipsiți de toate cele (până și studenții străini, În majoritate din lumea a treia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Bucureștiului, care a absorbit cea mai mare parte din energii și din valori. În ce privește clasa politică, chiar dacă nu se poate vorbi de o discriminare, Muntenia a fost cu siguranță vioara Întâi (și a rămas așa și În perioada interbelică, spre insatisfacția ardelenilor, care se simțeau — și probabil se mai simt și astăzi — cam stingheri În prea balcanicul, după ei, București). Și economicește Moldova a rămas În urmă, atât față de Muntenia, cât și de Transilvania (din această cauză dezvoltându-se un curent
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apoi păși în încăpere și se așeză foarte grijuliu pe scaunul din fața biroului. - Ei bine, sunt un mare fan al dumneavoastră, domnule Ellis. - Nu există o lege împotriva formalităților în instituția asta? am zis eu cu o expresie de falsă insatisfacție, încercând să-l fac să se relaxeze pentru că-l vedeam înlemnit pe scaun. Spune-mi Bret. Pauză. Oare ne-am mai întâlnit cumva? - Hm, sunt Clayton, în primul an aici, nu cred că ne-am mai întâlnit, zise băiatul. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asigurat pe Alleni că așteptam cu nerăbdare să ne vedem duminică seara și i-am înapoiat aparatul digital lui Jayne. Știam că nu era foarte înțelept să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când începusem să mă îndepărtez, împleticindu-mă. În biroul meu mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aici își are propria istorie, se leagă de numele unei personalități artistice de renume, franceză sau străină. E fascinant să descoperi identitatea acestor clădiri. Dar acum, după ce am gustat „pe viu” din mitul Montmartre, nu-mi pot reprima o ușoară insatisfacție. Îmi imaginasem acest „paradis al artiștilor” mai mare ca suprafață și mai fastuos, nu știu cum. Deziluzia mea are o explicație simplă: se întâmplă mereu cu locurile importante, faimoase, pe care datorită celebrității lor le decorăm cu tot felul de atribute exotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă, cu soare, ar fi anulat aura de excepție a gestului celor doi temerari. Așa, robinsonada lor nebunească pare proiecția cumulată a tuturor orgoliilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a „doua” sau „prima” sa tovarășă de existență, dar revenea la ea tot mai obosit de povara pe care o purta, „lespedea” ce poartă și numele de „luciditate creatoare”, nemulțumirea de existență așa cum e „ea” și pare a fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe orice artist real și din care romanticii mai ales au forjat unul dintre motivele lor mari, expresive. Deoarece în făptura „de carne și ideatică” a lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care acesta îl produce, singurul pericol, nici acela prea grav, îl constituie naivitatea de a crede în propria independență, și ca atare, în noutatea schimbării pe care o produci. Pericolul "rău" este deriva în resentiment: fie prin amestecul indiscernabil al insatisfacției poetice cu cea socială (acuze de genul: cei de dinaintea noastră nu au făcut nimic pentru ca noi să putem face ceea ce suntem cu adevărat în stare să facem), fie prin resentimentul absurd la adresa literaturii/ scriitorilor de dinainte (îmi amintesc de izbucnirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
uit la Loreley și deplâng acele vremuri când și ea mai știa să asculte, plină de muză, clipocitul unui vers frumos... Ai tradus mulți autori români, clasici și contemporani, în limba germană. Ce satisfacții ți-a adus actul traducerii? Ce insatisfacții? Ce ai pe "șantierul" de traducător? Cât ai fost sprijinit de instituțiile care promovează cultura română în Germania (institutul cultural, Ministerul Culturii etc.) în demersul tău temerar? Ce aștepți de la aceste instituții? Am tradus mult, poate chiar mult prea mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o urmăresc, așezând față în față, retorica de partid, discursul oficial al regimului, atât de specific timpurilor staliniste și „Epocii de Aur”, iar, pe de altă parte, istoria orală, mărturiile oamenilor obișnuiți, cu propriile lor griji, nevoi, bucurii, realizări sau insatisfacții. Fără a atinge dimensiunile impresionante ale primei monografii, riguros documentată, dar aridă, reflectând din plin ideologia epocii comuniste, cartea de față invită la alt gen de lectură. O lectură din vremuri ale libertății, despre vremuri ale opresiunii, care surprinde, dincolo de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
atunci am rămas în învățământul superior... N. D.: - Cum ați caracteriza perioada în care ați lucrat la Nicolina ? M. V.: - Da. Dificilă. O perioadă complicată și ca rezistență, cum v-am spus, în cotidian și ca satisfacții - pentru unii, poate - și insatisfacții, pentru cei ca mine, profesionale, pentru că nu m-a mulțumit munca de-acolo, pentru că nu m-a mulțumit și pentru că nu a fost așezată așa, într-o lumină potrivită, deși m-am simțit utilă și asta a fost un plus
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tactica lui "Papa", cum îi spuneau cu alint localnicii, de "organizare a apărării", dar presupun că după sosirea noastră la Havana am luat "măsuri" similare. Până la încheierea misiunii, Cel de Sus ne-a ferit de uragane, spre satisfacția soției și insatisfacția mea, care aidoma lui Plinius cel Bătrân, care a rămas să studieze erupția Vezuviului, mi-aș fi dorit un uragan "pe cinste" pentru a vedea" despre ce e vorba"! La înapoierea în țară, proviziile adunate la cele două locații ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
poetul îl pregătise pentru revistă. De puțin timp, în urma unor neînțelegeri cu George Ivașcu, Arghezi se mutase din prima pagină a Contemporanului în prima pagină a Gazetei literare, spre marea noastră satisfacție, a celor de la Gazetă, și spre la fel de marea insatisfacție a confraților noștri de la publicația concurentă. I-am fost recunoscător Andrianei Fianu pentru ideea de-a mă lua cu ea la Arghezi, asta în primul moment, după care m-au copleșit emoțiile și mai c-aș fi renunțat. Atât că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
practica educativă. Între știința educației și arta educației, Ém. Durkheim plasează pedagogia ca teorie practică -, asemănătoare cu medicina, politica, strategia, fiind constituită din combinații de idei care îndrumă activitatea educatorului. Cu Ém. Durkheim se deschide seria teoreticienilor educației care, manifestînd insatisfacție fie față de caracterul filosofic al pedagogiei tradiționale, fie față de însuși termenul de pedagogie, au propus înlocuirea lui. Soluția oferită este însă artificială. Preocupările teoretice autentice asupra fenomenului educației nu pot să nu-și întemeieze ideile ce călăuzesc activitatea practicianului pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atunci ideea să aplice pentru educarea copiilor normali metodele folosite cu cei "anormali". În 1907 a creat așa-numita Casa dei bambini; rezultatele au fost, de asemenea, bune. În prima sa lucrare, Metoda pedagogiei științifice (12), Maria Montessori își manifestă insatisfacția față de pedagogia experimentală. Totul arăta ea, referindu-se la cercetările experimentale se reduce la măsurători antropometrice și la întocmirea unor statistici care surprind doar semnul exterior al realității psihice infantile. În locul unor astfel de cercetări ea propune observarea copilului în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
seama de pornirile naturale ale copilului, sau cu o expresie a lui Claparède, ce ne amintește de J. Dewey dacă facem din instinctele copilului aliați. Un astfel de instinct este curiozitatea. Ca și J. Dewey, pedagogul elvețian și-a manifestat insatisfacția față de o instrucție separată de acțiune. Însăși natura copilului cere ca instrucția să se realizeze prin activitatea manuală. Calea educației funcționale o arată copilul; de aici necesitatea unei cît mai bune cunoașteri a lui. Această cerință era exprimată de însăși
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin educație, și la care lauda și dojana își aduc o însemnată contribuție. În teoria pedagogică a profesorului ieșean, unele metode de educație vin în întîmpinarea instinctelor, provocînd plăcerea; altele se opun manifestării acestora și dau naștere unei stări de insatisfacție sau chiar de durere. Astfel, existența instinctului de imitare impune utilizarea metodei exemplului; instinctului de mișcare îi corespunde metoda exercițiului (pentru cultivarea curajului, a cumpătării, a stăpînirii de sine etc.). În cazul unor repetate abateri și a ineficienței celorlalte metode
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Astfel, existența instinctului de imitare impune utilizarea metodei exemplului; instinctului de mișcare îi corespunde metoda exercițiului (pentru cultivarea curajului, a cumpătării, a stăpînirii de sine etc.). În cazul unor repetate abateri și a ineficienței celorlalte metode, se propunea provocarea unei insatisfacții prin utilizarea arestului, care se opune instinctului colectivității. Oricum, spre deosebire de alți pedagogi care legau educația morală de înăbușirea instinctelor, Găvănescul cerea utilizarea lor, sprijinirea procesului educativ pe tendințele interne. Se poate vorbi aici de o oarecare apropiere de spiritul "educației
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]