1,236 matches
-
fetișismului cultural, sau patologic, cu caracter substitutiv. Orice fetiș este un substitut simbolic al unei prezențe, ceva care Înlocuiește și perpetuează o absență de care nu mă pot lipsi. Se pune problema raportului psihologic dintre prezență și absență. Ele sunt inseparabile În raporturile dintre mine și celălalt. Nu poate fi absent decât cel care mi s-a Înfățișat anterior, pe care l-am văzut cel puțin o dată. Absența este suspendarea concret-obiectivă a persoanei. Eu o Înlocuiesc, În acest caz, cu amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și anume: aă Într-o formă posesivă, prin „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”, ceea ce semnifică a accepta posesiunea celuilalt. Prin aceasta, fiecare acționează asupra libertății celuilalt. „A-fi-Împreună” Înseamnă fie a-l domina pe celălalt, fie a-i ceda. bă Prin indiferență, situație care face inseparabilă relația de „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”. Mă simt izolat, marginalizat, alienat, condamnat la indiferență și singurătate. Apare angoasa, dezgustul de viață, disperarea. Aceasta Îmi va dezvolta o atitudine de protest. că A-fi-Împreună, a fi integrat Într-o comunitate, a aparține unui grup. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Eu are nevoi pulsionale de factură oedipiană, dar și nevoi spirituale de factură moral-prometeică. Acest aspect al persoanei umane este dat de faptul că ea este În mod permanent dublată de un alterego, care o reprezintă și de care este inseparabilă. Vom analiza această temă În continuare. Rămânând Însă cantonați În sfera preferinței interpersonale, vom admite că atât Întâlnirea, cât și relația de intimitate a unei persoane cu o altă persoană sau cu ceilalți este legată de existența unui model intern
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
anumită asemănare Între persoanele respective, contribuind la atracția lor reciprocă. Treptat, se va construi un model și un stil comun care va apropia, va consolida și va menține această legătură, care, cu timpul, se va transforma Într-un cuplu distinct, inseparabil, cu o configurație psihologică și morală proprie, specifică. Sunt cunoscute asemenea cupluri, ca de exemplu Castor și Polux etc. Prietenia și iubirea depind de preferința interpersonală a membrilor cuplului, de nivelul de educație și de extracția socială a acestora, de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pulsiunile primare ale inconștientului. Fiecare viață este expresia valorilor sufletești și morale pe care le posedă persoana respectivă. Din punctul de vedere al psihologiei morale, viața unei persoane este trăirea acesteia reflectată În câmpul conștiinței sale. Existența și conștiința sunt inseparabile, astfel Încât se poate vorbi despre o „conștiință a vieții”. De aceasta depinde modul În care o persoană Își valorizează propria viață. Modul În care este prețuită viața proprie este o condiție de a judeca și viața altora și, În final
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
echilibrată Între modelele de personalitate și tipurile de psihobiografii. Mai mult decât atât, se poate recunoaște și faptul că fiecare dintre aceste tipuri-modele au o dublă semnificație, atât psihologică, cât și morală și că aceste două laturi ale lor sunt inseparabile. Ființa umană nu poate fi considerată exclusiv ca o structură psihologică. Ea este și ființă morală, culturală și spirituală. Complexitatea persoanei și a vieții sale este dată tocmai de multitudinea de factori și de valori” are contribuie la formarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
gestul său, face un transfer pozitiv al propriilor sale virtuți sufletești și morale asupra cetății. În felul acesta, cetatea se Înfățișează ca o ipostază simbolică a „imaginii eroului Întemeietor”. Cetatea este Însăși omul. Din aceste motive, destinul lor este unic, inseparabil. Dincolo Însă de persoana „eroului Întemeietor”, acest arhetip originar al cetății, la destinul ei mai participă și alte personaje cu funcții simbolice, amintite anterior. Unii sunt cei care cheamă la Îndreptare (profeții, reformatoriiă, alții produc dezordinea și dezechilibrul cetății (revoluționariiă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de cercetare științifică. Ea este mobilizată de motivații interne În aceste situații și nu de intențiile mele conștiente și voluntar dirijate, rațional. Rezultă de aici faptul că forța sufletească este potențialitate care se manifestă În act. Prin urmare, ea este inseparabilă de acțiune. Eu sunt și mă manifest prin și În funcție de forța mea sufletească. Aceasta dovedește că forța sufletească este numai o „parte” ce se corelează cu actul prin care ea se manifestă. Orice act uman este o manifestare a forței
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane. Din aceste considerente, orice psihoterapie morală trebuie ca, În egală măsură, să fie și expresia unei atitudini care decurge din concepția despre om. Elementul axial al oricărei psihoterapii morale este, pentru H. Baruk, conștiința morală În cadrul căreia „libertatea este inseparabilă de responsabilitate”. Persoana umană este sursa și utilizatoarea valorilor pe care aceasta le produce pentru nevoile sale. Ele se transmit prin educație, fiind interiorizate de către individ care le primește de la modelul său și, asimilându-le, contribuie la formarea sa. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei. Ea este reprezentată prin sănătatea persoanei. Dar această sănătate nu trebuie Înțeleasă strict și exclusiv În sensul ei medical. Ea are o semnificație mult mai largă, În care sunt incluse dimensiunea corporală, cea sufletească și cea morală, care sunt inseparabile. Sănătatea trupească este dată de acel echilibru lipsit de excesele dorințelor și ale plăcerilor fizice. Sănătatea sufletească este dată de liniștea și starea de echilibru interior a vieții psihice. Sănătatea morală este dată de fericirea pe care o conferă individul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
modalitatea În care a decurs și s-a Împlinit o viață. Din acest motiv, el este și depozitarul evenimentelor trăite de către individ și la care acesta a avut o participare activă sau pasivă. Destinul este, prin urmare, o răspundere asumată, inseparabilă de existența persoanei umane. Trecerea prin viață Încarcă persoana. Evenimentele trăite se succed și sunt interiorizate. Acestea devin cu timpul experiențe personale, de care ținem seama sau pe care le ignorăm, dar, indiferent de felul lor, plăcut sau neplăcut, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plăcere și fericire. În cazul distrugerii, scopul acțiunii psihologice este orientat către durere și suferință. De aici și două tipuri de morală: morala fericirii și morala suferinței sau, așa cum am arătat mai Înainte, a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acel arierplan. Mai întîi pentru că, dacă în unele discursuri dorința deliberată de a manipula apare cu claritate, aceste cazuri sînt, în cele din urmă, prea puține, pentru a ne fi permis să punem la îndoială sinceritatea celor mai multe. Abilitățile tactice înseși, inseparabile oricărei angajări militante, nu dovedesc în nici un fel, din partea celor care se servesc de ele, lipsa de convingere față de cauza pe care înțeleg să o susțină: scriind despre iezuiți, Michelet se situa în mod deliberat într-una din taberele angajate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
răspuns la ceva așteptat, la o anumită cerință. Imaginea Salvatorului e schimbătoare, după cum acesta este chemat să facă față unei primejdii venite din afară, să înlăture o criză economică sau să prevină pericolul unui război civil. Legenda lui Clemenceau este inseparabilă de evenimentele tragice din 1917, aceea a lui Raymond Poincaré este inseparabilă de agitația financiară din 1925, aceea a lui Gaston Doumergue e o replică la o situație provizorie, aceea a evenimentelor sîngeroase din 1934. E posibil ca o anume
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
după cum acesta este chemat să facă față unei primejdii venite din afară, să înlăture o criză economică sau să prevină pericolul unui război civil. Legenda lui Clemenceau este inseparabilă de evenimentele tragice din 1917, aceea a lui Raymond Poincaré este inseparabilă de agitația financiară din 1925, aceea a lui Gaston Doumergue e o replică la o situație provizorie, aceea a evenimentelor sîngeroase din 1934. E posibil ca o anume realitate patetică să determine o dublă efervescență mitică, apelul nu la unul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o forță situată în afara partidelor și facțiunilor amestecate, ea fiind glorificată așa cum era glorificat drapelul, în al cărui cult este ea însăși implicată, impunîndu-se ca un principiu al permanenței și unității 32. Dar și în acest caz simbolistica gestului rămîne inseparabilă de contextul istoric ce o evidențiază și o justifică. Și în acest caz ceea ce-și atribuie puterea politică, semnele sub care se plasează, imaginile pe care le inspiră pentru a-și asigura reprezentativitatea constituie elemente importante în încercarea de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dezechilibru, de incertitudine sau de confruntări se fac auzite apelurile cele mai vehemente la intervenția salvatorului. Fiind trecere de la o stare sigură la una a tulburărilor sau spaimelor, de la adeziune la alienare, orice criză de legitimitate apare, într-adevăr, ca inseparabilă de un traumatism politic perceptibil atît la nivel individual, cît și la nivel colectiv. Așa cum s-a spus, în nici o societate politică puterea nu poate fi definită ca o entitate abstractă, ca un principiu conceptual ce ține doar de formularea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de aur se confundă întru totul cu aceea a unui timp nedatat, incomensurabil, care nu poate fi contabilizat, despre care se știe doar că se situează la începutul aventurii umane, fiind un timp al inocenței, al fericirii. Acest paradis pierdut, inseparabil de atîtea visuri ale oamenilor menținute de-a lungul istoriei, a fost conceptualizat, raționalizat, teoretizat, fiind numit stare de natură, printr-o anumită reflecție filosofică impusă în Europa în secolul Luminilor. Este, desigur, inutil să subliniem importanța acestei noțiuni (asupra
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
îndeosebi anumite forme colective de exploatare a pămîntului erau, de asemenea, mai mult sau mai puțin practicate. Extremismul revoluționar și fidelitatea față de o amintire deformată, dar amplificată, sacralizată, aceea a unei anumite vremi "de dinainte" sînt în cazul de față inseparabile. De asemenea, mișcările naționale care au zguduit laolaltă vechiul edificiu statal european se înfățișează de la început ca afirmare a unei renașteri: tocmai prin referirea la o imagine reconstruită din punct de vedere ideologic a unei națiuni dispărute în istorie, dar
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mereu auzită onomatopeea." "Era pe vremea cînd animalele vorbeau". Vechea formulă cu care încep atîtea basme dovedește sub o altă formă sub formă inversă de astă dată aceeași nevoie a unei comunicări imediate, a unei perfecte înțelegeri reciproce, fără îndoială inseparabilă de armonia universală care încă nu era compromisă. În același sens, și între atîtea interpretări ale acestei nostalgii pastorale care marchează atît de mult istoria morală de la sfîrșitul secolului al XVlII-lea, trebuie să evidențiem mărturia lui Rétif de la Bretonne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
imediat accesibil: sărbătoarea, cîntecul, fervoarea comunitară organizată și instituționalizată. Citindu-1 încă o dată pe autorul Contractului social ca pe o referință privilegiată, nu putem totuși să evidențiem prea mult importanța temei acesteia în ansamblul operei rousseauiste. Sărbătoarea apare în mod organic inseparabilă de viziunea unitară a unei cetăți regenerate în care principiile coeziunii, ale absorbției particularităților individuale în marele Tot al voinței tuturor vor apărea asigurate pentru totdeauna: prin întocmirea unui calendar regulat al sărbătorilor "naționale", Polonia, de pildă, va găsi, potrivit lui
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în atemporal, plasează într-o realitate neschimbată Cetatea de mîine. Vis al limpezimii, al comuniunii, al efuziunii și al armoniei, mitul Vîrstei de aur se dovedește încă o dată a fi un vis al permanenței. Difuziunea, forța sa de atracție rămîn inseparabile de viziunea foarte profund, foarte intim trăită în multitudinea manifestărilor sale unui timp încremenit, solidificat, cristalizat... Lumea Vîrstei de aur este lumea ceasurilor oprite. DE LA REFUZ LA NOSTALGIE Bineînțeles, nu întâmplător, cele mai multe texte citate în acest capitol datează din a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
timp de rnai bine de un secol un element important al ritualului politic din țara noastră. Nu ne gîndim numai la celebra așa-zisă campanie a banchetelor, care a pregătit și grăbit, în 1848, căderea Monarhiei din iulie. Banchetul este inseparabil de cronica celei de a III-a Republici și de practicile sale politice de zi cu zi. Nu se poate să nu ținem seama de rolul său deosebit în simbolistica liturgică a bisericii saintsimoniene: chiar înainte de inaugurarea "Templului" saintsimonian al
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]