1,365 matches
-
afarătc "Insula e înăuntru - granița, în afară" De când trăiesc în Germania, aud mereu că unul sau altul ar fi „copt pentru insulă“, lumea de aici înțelegând prin asta concediul de odihnă petrecut pe o insulă de vacanță - doza de fericire insulară a turistului. Pentru mine, această expresie, „fericire insulară“, e alcătuită din două părți divergente. Căci cuvântul „insulă“ nu admite cuvântul „fericire“. Am trăit peste treizeci de ani într-o dictatură, în România. Unde fiecare individ forma o insulă în sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trăiesc în Germania, aud mereu că unul sau altul ar fi „copt pentru insulă“, lumea de aici înțelegând prin asta concediul de odihnă petrecut pe o insulă de vacanță - doza de fericire insulară a turistului. Pentru mine, această expresie, „fericire insulară“, e alcătuită din două părți divergente. Căci cuvântul „insulă“ nu admite cuvântul „fericire“. Am trăit peste treizeci de ani într-o dictatură, în România. Unde fiecare individ forma o insulă în sine, iar țara întreagă, și ea, un spațiu etanș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
act îi înflăcăra, prin buna dispoziție se furișa precauția, dar câtă vreme nu-i cedau acesteia se chema că, o dată în plus, fuseseră cultivate vitejește și salvate de la pieire așa-zisele datini și tezaurul folcloric. Nu, aici nu despre fericire insulară era vorba, ci despre teama, exaltată naționalist, a unui întreg grup de oameni. Se socoteau a fi o micuță ceată ce nu renunță nici în ruptul capului la ceea ce-i este propriu - la „germanitatea“ ei. și care, prin capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în ruptul capului la ceea ce-i este propriu - la „germanitatea“ ei. și care, prin capacitatea de a da piept cu viața, îi pune categoric în umbră pe toți ceilalți. Da, în copilăria mea am fost o părticică a nefericirii lor insulare, căreia îi aparțineam, preluând de la adulți ambele: fiind, în raport cu Statul, copilul timorat al unor friți naziști, dar având totodată în viermuiala interioară a satului conștiința fudulă că „noi“, germanii, le suntem superiori celorlalți. Măcar că această din urmă convingere practic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
insulă era ștăbimea. Funcționari din aparatul economic, funcționari de partid, securitate, miliție, armată. Toți aceștia formau un stat în stat, dispunând pentru sine de cartiere întregi de locuințe, de magazine, spitale, cantine, terenuri de vânătoare, stațiuni de odihnă. Fericirea lor insulară poate că era reală în raport cu viața celorlalți, a oamenilor de rând. Dar pesemne că satisfacția lor nu era excesivă, de vreme ce se cam trudeau cu această pedestrime. Ea trebuia să fie menținută apatică și temătoare, lucru ce-i costa îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
propriei insule datoria de a fi mereu la înălțimea „alor noștri“, superiori tuturor celorlalți. și nici ei n-aveau voie să rateze apartenența la grup, fiind vânduți până-n măduva oaselor grupului ce-i transformase în elită. Reprezentau o mică ceată insulară, temută de marea ceată insulară a pedestrimii. Pentru un ștab, menținerea la putere era întru totul dependentă de chestiunile ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția, privilegiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi mereu la înălțimea „alor noștri“, superiori tuturor celorlalți. și nici ei n-aveau voie să rateze apartenența la grup, fiind vânduți până-n măduva oaselor grupului ce-i transformase în elită. Reprezentau o mică ceată insulară, temută de marea ceată insulară a pedestrimii. Pentru un ștab, menținerea la putere era întru totul dependentă de chestiunile ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția, privilegiile, siguranța materială, întreg modul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
distanță, cu răutăcioasă bucurie, de oamenii de rând. O țară ale cărei granițe sunt păzite cu mitraliere și copoi este o insulă. O mare parte din interdicțiile pe care fiecare le căra după sine erau gândurile de fugă. În locul fericirii insulare, în creierul fiecăruia era înfiptă dorința să fugă cu orice preț de pe insulă. Riscul vieții era inevitabil și, de aceea, de la sine înțeles. Frontiera verde cu Ungaria și Dunărea ce despărțea de Iugoslavia exercitau o teribilă forță de atracție. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate șterge canoanele exterioare. Își pune capăt sieși mai înainte ca acestea s-o acopere iar și s-o suprime. Înseamnă oare „fericirea insulară“ o fericire privată în ciuda ambianței catastrofale - o „fericire a capului“, individuală, construită lucid? Este un mod de a-ți făuri intelectual fericirea prin lucruri luate din cărți și croite pe măsura ta? Dacă vrei să-ți hrănești din cărți propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
puteau schimba nimic, ele doar descriau cum arată omul când nu-i rost de nici o fericire. Dar numai asta, și tot înseamnă foarte mult - la mai mult nu m-am așteptat niciodată de la o carte. Prin urmare, dacă din „fericirea insulară“ suprimăm fericirea capului, făurită intelectual și fără nici un haz, avem cumva de-a face cu „fericirea inimii“? Dar ceea ce numim „chestiuni de-ale inimii“ nu-și au oare sediul tot în cap? Mai pot oare oamenii vătămați sau, mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fost ieri și la ce vine mâine. Frumoasa locuțiune „nervura frunzei“ nu se referă la nervul omului, prin „vâna frunzei“ nu curge nici un strop din sângele arterei carotide sau temporale. Cine caută să se procopsească c-un dram de „fericire insulară“ nu trebuie să-și închipuie așa ceva. Pentru „fericirea insulară“ trebuie să ai încredere în insulă. Când te apropii de ea nevătămat, insula rămâne liniștită la locul și-n apele ei, lăsându-se admirată. Dar când suferi de o tulburare cronicizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nervura frunzei“ nu se referă la nervul omului, prin „vâna frunzei“ nu curge nici un strop din sângele arterei carotide sau temporale. Cine caută să se procopsească c-un dram de „fericire insulară“ nu trebuie să-și închipuie așa ceva. Pentru „fericirea insulară“ trebuie să ai încredere în insulă. Când te apropii de ea nevătămat, insula rămâne liniștită la locul și-n apele ei, lăsându-se admirată. Dar când suferi de o tulburare cronicizată, insula te-nșfacă și te disecă fără anestezie estetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
1261, să fondeze un nou centru comercial la Caffa (Feodosia), iar venețienii primesc de la Uzbek hanul (1312-1340) loc pentru un nou oraș la Tana, unde construiesc o cetate chiar în gura Donului, pe lângă cele mai vechi, existente la Vicina, Chilia insulară și Cetatea Albă de la gurile Dunării. Comerțul se desfășura în liniște în Crimeea și în anul 1342, Gianibek confirmă privilegiul venețienilor din Tana, din Chilia și Vicina. Mersul normal al lucrurilor a fost întrerupt deodată de o ceartă iscată în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
al țărilor lui Dobrotici și stăpân al Silistrei” și în 27 decembrie 1391, voievod al Valahiei „începând de la Alpi și până la marginile Tartariei (voyvoda totius regni Vallachiae incipiendo ab Alpisbus usque ad confinia Tartariae)”, adică până pe linia Dunării, inclusiv Chilia insulară. O extindere a stăpânirii lui Mircea la nordul marelui fluviu în sudul Moldovei era exclusă, deoarece teritoriul respectiv, numit Paratalasia fusese alipit la Valahia Minoră de Jurg Coriat în 1374, a fost stăpânit de Petru și apoi de Roman, care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în special de grupul restrâns al creatorilor și al iubitorilor de cultură. Nici după Revoluție educația nu a fost o prioritate a guvernelor de la noi, prin urmare, chemarea / atracția către cultură a oamenilor nu s-a realizat decât cu eforturi insulare (edituri, scriitori, traducători, care sunt prezenți la târguri de profil, plus doar câteva, rare instituții culturale) și fără a fi o politică a statului român. Așa cum se întâmplă în țările civilizate ale Europei și din toată lumea. A.B.Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la ambasadorul Cehoslovaciei, oferit în cinstea a doi ciprioți de seamă, care aveau, cel puțin în lumea diplomatică din Nicosia, un renume de negociatori celebri în problemele interetnice de pe insulă. Nu îmi pot permite să evoc conținutul argumentațiilor celor doi insulari de etnii opuse, diferite ca sistem de gândire. Mă voi rezuma numai la atmosfera creată de dialogul Clerides-Denktaș, amintind doar că ei fuseseră colegi buni la aceeași facultate de la Oxford, că, aproximativ o oră, înainte de trecerea la abordarea cu argumentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
acestor festivități, dar obiceiurile variază de la o zonă la alta. În regiunea nordică rece, oamenii gătesc carne de oaie și de câine, care reprezintă un aport energetic pentru organism, făcându-l mai rezistent la frig. Tăițeii sunt populari în zonele insulare, în vreme ce Tangyuan (un fel de gălușcă cu umplutură, făcută din orez cleios și servită în supă) este specifică regiunilor sudice. Sărbătoarea Qingming Qingming înseamnă "limpede și luminos" în traducere din limba chineză. După calendarul tradițional agricol chinezesc, sărbătoarea cade pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de idei, Blake folosește o singură dată termenul arhetip, în poemul America, în contextul identificării "lumii de aur" (din Vîrstă de aur) cu vechea Atlantida din faimosul mit, descris de Platon în Timaios și Critias 94, despre un imens imperiu insular care în vremurile preistorice a intrat în contact cu atenienii și a fost înfrînt, insula în care se găsea fiind distrusă de cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de mijloc atât din punct de vedere cultural, cât și din punct de vedere ideologic. Pe de altă parte, din pricina distanței culturale, anglofilia/ americanofilia se manifestă, de cele mai multe ori, ca un efect retoric, de unde și proiecția utopica asupra climatului politic insular sau asupra "lumii noi". Supărat pe adversarii literări și politici, însuși Maiorescu declară la un moment dat că vrea "să-și ia câmpii în America". Cu mult înaintea lui, Manolache Costache Epureanu ia ca martor în "chestia locuitorilor rurali" un
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
secretoare de insulină, sunt distruse. Caracteristic pentru această formă de boală este distrucția aproape completă a celulelor ?-pancreatice, cu menținerea celulelor ? (secretoare de glucagon) și ? (secretoare de somatostatin), deci o distrugere selectivă a unui singur tip de celulă insulara. Există tendința de a include în tipul 1 de DZ numai formele în care apare distrucția autoimuna a celulelor ?. Totuși, indiferent de cauză distrucției ?-celulare, forma clinică realizată este foarte asemănătoare. Vom prezenta în cele ce urmeaza datele etiopatogenice
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
calea conversiei acidului glutamic în acid γ-amino butiric (GABA), important neurotransmițător. Semnificația funcțională a prezentei GAD în celulele β nu este încă elucidata. Totuși existența pe celulele β a unor receptori GABA sugerează rolul de semnalizare paracrină/autocrină între celulele insulare. Primul raport care a identificat GAD drept unul dintre autoantigenele țintă în DZ tip 1 datează din 1982, si se baza pe identificarea unei proteine de 64 000 Da, care putea fi imunoprecipitată din insulele pancreatice cu ajutorul serului de la pacienți
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
SNC că și în unele tumori neuroendocrine (Xie et al., 1996). Primele date privind implicarea IA-2 în autoimunitatea anti-β celulară datează de la începutul anilor ’90 când s-a arătat că serul pacienților cu DZ tip 1 poate imunoprecipita o proteină insulara de 64 kDa, convertita după digestia cu tripsina într-un fragment de 40 kDa (Christie et al., 1993). Ulterior, acest fragment de 40 kDa s-a dovedit a fi regiunea aminoacizilor 653-979 din structura IA-2 (Xie et al., 1997). Primele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
cu IA-2 (40% identitate și 57,1% similaritate în ceea ce privește secvență aminoacidică). Mai recent a fost izolată o nouă moleculă din familia PTP și care a fost codificata IA-2?. Proteină IA-2? s-a dovedit a fi și ea unul din autoantigenele insulare majore (Notkins et al., 1997). Ea prezintă, de asemenea, similitudini în ceea ce privește secvență aminoacidică cu IA-2, în special în ceea ce privește regiunea intracelulara (identitate 74%). În total, 35-50% dintre pacienții cu DZ tip 1 au autoanticorpi anti- IA-2? dar trebuie menționat că 95
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
și la pacienții HLA DR4(+) purtători ai haplotipului HLA DQA1*0301/DQB1*0302 și scade cu înaintarea în vârstă (Leslie et al., 1999). De asemenea, se pare că IA-2A persistă în ser un timp mai scurt față de alți autoanticorpi anti- insulari, titrul scăzând semnificativ după un an de la debut (Hawa et al., 1997). Actual IA-2A pot fi determinați relativ ușor prin tehnici RIA, ca de altfel și GADA. Anticorpii anti GAD și anti IA-2 se suprapun doar parțial peste autoreactivitatea ICĂ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
antigene citoplasmatice ?-celulare responsabile de autoimunitatea din DZ. Dintre acestea, mai mult studiate au fost ICA69, Carboxipeptidaza H, Gangliozidul GM2-1, Imogen 38, Glima 38, Periferina, Hsp 60 (Heat Shock Protein 60) etc. Dintre acestea, mai mult studiat a fost antigenul insular de 69 kDa (Islet Cell Autoantigen 69 - ICA69). ICA69 a fost identificat prin reactivitatea serului de la subiecți prediabetici cu o proteină exprimată de către celulele insulare (Pietropaolo et al., 1993). Secvențializarea ADN-ului care o codifică a arătat că aceasta proteină
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]