9,535 matches
-
tipi și lucruri cum ni se pare că n-a mai întâlnit literatura noastră. Numai un om bogat și atât de neobosit ca Eliade putea să încerce această carte mare, hotărât mare." (Convorbiri literare, februarie 1934) Marii noștri critici literari interbelici au subliniat autenticitatea romanului și talentul tânărului autor. Pompiliu Constantinescu remarca într-un elogios articol, printre altele: "Este aici un Mircea Eliade familiar, discursiv, disociativ și imaginativ, senzual și ascetic, orgolios, uman și disprețuitor. Cu alte cuvinte o diversitate care
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
sunt scrise în aceeași tonalitate. Am vrut să aflu cine e autorul unui text care folosea asemenea instrumente de lucru. încercând să mă documentez asupra creației ipochimenului mi-a fost imposibil. Zadarnic am căutat în istoriile literare, în bibliografiile publicațiilor interbelice, în fișierele Bi-bliotecii Academiei. Numele lui Ilie (Ilya) Constanti-novski nu figurează nicăieri. Până la urmă "misterul" a fost dezlegat. Am găsit informații în Enciclopedia exilului literar românesc de Florin Manolescu (p. 359): "Faimosul spion sovietic Ilya Constantinovski, fost student la București
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
pentru epoca respectivă. Nici Nadia Russo-Bossie nu era o necunoscută la 25 iunie 1940. Provenită dintr-o veche familie de aristocrați ruși, Nadia s-a refugiat în Basarabia după moartea tatălui său și victoria revoluției bolșevice din 1917. În perioada interbelică, după divorț, s-a mutat la București unde a urmat cursurile școlii de pilotaj "Ing. Mircea Cantacuzino". În anii 1935-1936 a fost brevetată pilot gr.II și I, devenind "titulara brevetului feminin cu numărul 9 din aviația română". și ea
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
fosta Vlasto Popescu, Florica Cristoforeanu, tenorii: Grigore Gabrielescu și Ion Băjenaru. baritonii: D. Popovici - Bayreuth, Aurel Costescu - Duca etc. Apoi, această nobilă tradiție a fost continuată de zeci și zeci de mari voci ale școlii românești de canto din perioada interbelică și cu deosebire, după cel de al Doilea Război Mondial, astfel încât, Opera Națională București a devenit, în mod constant, una dintre marile scene lirice ale lumii europene și internaționale. Este, fără îndoială, un adevăr binecunoscut, menționat și cu acest prilej
60 de ani de la inaugurarea cl?dirii Operei by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83228_a_84553]
-
reproduce crâmpeie din varii scrieri eseistice, passages non marqués, iar în cazul în care ele sunt tipărite după 1935, ne vedem obligați a vorbi de ciudata premoniție ideatică a lui Mateiu Caragiale; uneori chiar identitatea, comportamentul unor personaje notorii din interbelic împrumută trăsături întâlnite la indivizi ai generației următoare. Sunt de semnalat câteva similitudini, coincidențe, câteva teorii avant la lettre, câteva fețe cu trăsături calchiate." (pag. 357) Memoria ultimului Caragiale pare să funcționeze cu un randament superior celei a lui William
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
provocat Eliade atunci cînd, după publicarea în Gîndirea a eseului "Apologia virilității", avea să scrie peste zece luni în Cuvîntul (11 octombrie 1928) o apostilă de distanțare față de propriul text. Articolul ("Virilitate și asceză") îl găsim în volumul de publicistică interbelică pe care Mircea Handoca l-a publicat de curînd la Humanitas (Virilitate și asceză. Scrieri de tinerețe, 1928), iar conținutul lui, ca de altfel a atîtor altor scrieri din volum, mustește de obsesiile epocii. Mai întîi, o observație pe care
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
conținutul lui, ca de altfel a atîtor altor scrieri din volum, mustește de obsesiile epocii. Mai întîi, o observație pe care orice cititor atent al lui Eliade a făcut-o singur: din cele trei chipuri pe care le arată publicului interbelic - eruditul, prozatorul și eseistul - cel mai viu și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
hiperbolică a unor idei uriașe. În plus, Eliade umblă fără mască și e scandalos de direct. Și are o maturitate pe care un Noica sau un Cioran aveau s-o capete abia peste decenii. E uluitor să vezi cum ideile interbelice ale lui Noica se găsesc, în formă incipientă, în gazetăria lui Eliade din deceniul trei. Parcă un același spirit pătrunsese în mai multe minți, încărcîndu-le pe rînd, ca într-o reacție în lanț, cu aceeași tensiune psihică. Judecat după criteriile
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
spiritualități care răstoarnă omenescul în rosturile lui politice și sociale - e, înainte de toate, realizare efectivă, experiență concretă cu rezultate imediate și vădite." (39) Nevoia unor rezultate vădite și imediate îi va inspira lui Eliade ideea eroului menit a muta generația interbelică din făgașul mediocrității democratice: "Poate, în ceasul acesta, într-un colț de țară, se naște cel care va trebui să scrie cartea noastră. El va scrie cartea căutată de adolescenții în pragul experiențelor; lipsiți de călăuză, adolescenții naufragiază. Va fi
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
lirice. Discursul critic astfel orientat are ca fond o certitudine inebranlabilă, o imensă autosatisfacție ce emite muzica de fanfară a triumfului permanent. Urcat într-o tribună a conștiinței d-sale directoare, Marin Mincu asistă la defilarea marilor noștri poeți din interbelic, adnotînd implacabil deficiențele lor de ținută, derogările lor de la ritmul teoretic convenit. Criteriul utilizat: un "eu poetic", care, tîrît îndelungată vreme pe drumurile accidentate ale raportării la real, tinde "să devină instanța absolută a discursului, abolind treptat orice mediere". De la
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
manevră rece de care nu putea fi decît plenar conștient. "Naivitatea" și "optica idealistă" ce i se atribuie nu erau decît o postură amar-lucidă. N-am putea face cu seriozitate legătura între "ideile și convingerile lui intime, căpătate în perioada interbelică" și demersurile sale de "agent de influență", nesocotind "rezultatul nociv al unei munci de prelucrare ideologică", pe cît de "nociv", pe atît de, în fond, artificial. Noica nu putea deveni în ruptul capului un național-comunist. Juca un rol și atîta
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
se poate chiar afirma că prozatorul posedă una dintre cele mai puternice imaginații caricaturale din literatura română. Deformarea tendențioasă a schemei istoriei este - așa cum vom demonstra - reglată în jurul unor momente neesențiale ale firului epic, înăbușită prin numeroasele episoade din epoca interbelicului și, atunci când formează însuși axul scrierii (ca în Aquarium) este persiflată pe dedesubt. Schema tendențioasă a proiectării istorice devine evidentă - pentru că nu mai este mascată - în volumul al III-lea. Totuși, chestiunea ridicată de Cristian Moraru rămâne valabilă. Inevitabil, deformarea
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
stridentă în aceste două prime volume pentru că e abil topită în masa epică, nu e punct de articulare a scenariului și e manevrată pentru a spori imprevizibilul întâmplărilor și excentricitatea caracterelor. În plus, acumularea de episoade care surprind atmosfera din interbelic (mai mult de jumătate din volumul al doilea), așadar blocarea scrierii în acest moment temporal, estompează impactul schemei orientate în chip tendențios. Ceea ce Direcția Presei a simțit și l-a obligat pe scriitor să introducă un scenariu paralel în Davida
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
din Tess d´Urberville și din Jude neștiutul îl determină pe Thomas Hardy să renunțe la a mai scrie roman. La noi, de atentat la bunele moravuri au fost acuzați: primul, B. P. Hasdeu, pentru Duduca Mamuca, iar în perioada interbelică Mircea Eliade, Geo Bogza și alții pentru așa-zisa literatură pornografică. E. Lovinescu i-a apărat foarte bine susținând că singura pornografie condamnabilă e lipsa de talent. Alunecăm astfel din domeniile incidențelor sociale ale literaturii (moralitate, religie, politică, eros) în
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
în free. Respectând ordinea comentării pieselor de pe acest disc, ordine pe care mi-am impus-o în paginile unde le-am menționat prima oară, voi sări (deocamdată) peste înregistrarea cu numărul 5, pentru a ajunge la un alt standard american interbelic: I Can’t Give You Anything But Love (McHugh/Fields). Aici, originalitatea apare, oarecum neașteptat (după anterioarele aranjamente și improvizații în stil post-bop radical) prin expunerea temei în maniera stride a mult îndrăgitului pianist Thomas Fats Waller, comediant pur sânge
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Give You Anything But Love (McHugh/Fields). Aici, originalitatea apare, oarecum neașteptat (după anterioarele aranjamente și improvizații în stil post-bop radical) prin expunerea temei în maniera stride a mult îndrăgitului pianist Thomas Fats Waller, comediant pur sânge al anilor nebuni interbelici. Improvizația lui Iancy Körössy lasă în urmă de la primele note nonșalanța surâzătoare a lui Fats, pentru a plonja direct în modernismul melodic sprințar de natură bop. Un modernism al anilor ’48-’50, pe care adaos-ul neo îl păstrează la fel de
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
-ului. Poate că, după ce a arătat publicului cultivat al Universității din Atlanta că și-a însușit cultura muzicală clasică și modernă europeană, Körössy a vrut să-l convingă definitiv că stăpânește perfect și limbajul jazz-ului. Variațiuni pe teme standard interbelice (cum este Ain’t Missbehavin’ de Fats Waller), reproducerea virtuoză a stilurilor boogie-woogie, stride, a manierelor impuse de pianiștii Erroll Garner și Art Tatum (dar într-o mai accentuată și mai spectaculoasă formă ad libitum decât la neuitatul Tatum!), au
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Mihai Sadoveanu venea anume să le admire, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, doctorul Voiculescu, Ion Minulescu și tot atât de des Adrian Maniu simțeau răcoarea cartierului, când se întorceau din centrul înfierbântat. Cartier al clasei mijlocii care tocmai se învârtoșa în acei ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota cvartalurilor adăpostitoare a marilor potentați, nu se comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori cu Herăstrăul Băncii Naționale, dar urmau de aproape. Aici, un larg bulevard cu nume schimbătoare, după decesul unor monarhi - în
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
da naștere la un produs de întrebuințare obligatorie? Spre deosebire de fascism și de nazism, legionarismul nu a avut un punct de plecare preponderent politic, ci unul spiritual, declarîndu-și țeluri educative, pe un fundal regenerator în raport cu politicianismul oneros, cu afacerismul parazitar al interbelicului. Iată cuvintele lui Noica: "Sînt oameni care, în judecata lor, au rămas în urmă cu anii: ei înțeleg legionarismul ca o mișcare politică sau chiar haiducească, în loc s-o vadă drept una spirituală, adică interiorizată și năzuind către forme de
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
comunistă va ști să exploateze atît de bine faptele acestea, încît memoria românilor asociază automat imaginea legionarilor cu crimele din luna noiembrie 1940". E corect sau nu? Oricum, "dintre toate crimele pe care le-au săvîrșit partidele politice pe scena interbelică românească, singurele care țîșnesc de la sine în mintea noastră sînt cele ale legionarilor". Într-adevăr, se uită terorismul de stat al lui Carol al II-lea și al unora dintre politicienii apropiați acestuia, care s-a soldat cu mult mai
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
a conexiunii evenimentelor? "Chiar dacă legionarii au săvîrșit mai puține crime decît adversarii lor, memoria selectivă a posterității a reținut faptul că numai legionarii au fost criminali și, lucru mult mai grav, că tot ei au introdus violența pe scena politică interbelică". Demonizarea unei singure tabere nu are cum să slujească adevărul istoric și, desigur, nu echivalează cu o totală justificare a celeilalte tabere. Să stăm strîmb și să judecăm drept. Pentru fărădelegile lor, unele abominabile, legionarii au primit o triplă pedeapsă
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
pilon de sprijin, în ceea ce privește istoria dansului din România, îl constituie cercetările, deosebit de serioase, întreprinse în arhive din România și din străinătate de tânăra Irina Severin, antropolog și sociolog, doctorantă la Paris. Prelegerea sa, intitulată Configurația istoriei dansului românesc, din perioada interbelică până în 1989, a pus accentul pe schimbările de context politic survenite pe parcursul secolului XX și modul cum au marcat ele creația artistică. Tot atât de importantă a fost și prezentarea video făcută de coregraful Manuel Pelmuș, rezultat al unor interviuri luate unor
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
monșer, al treilea reprezintă recitalul Loredanei Groza, Miss Lorry, el poate fi urmărit ca și mesajul publicitar în pauza meciului. De fapt, aproape toată lumea are ceva de cîntat, cel puțin o melodie, (Zavaidoc), Cristian Vasile vreo trei, o altă divă interbelică Oci ciornîie și alte piese celebre din bel canto-ul rusesc, iar Loredana Groza aproape tot ce știe din repertoriul mai nou. În rest, se bea, se fumează, se dau replici politicoase în genul conversației de salon cu sofisme și
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
în cazul celei de-a doua se păstrează prin multe detalii în linia textului cărtărescian; apar Borilă, povestea cu rivalitatea dintre Zavaidoc și Cristian Vasile explicată mai pe larg, istoria retragerii din circulație a cîntărețului, dar și a frumoasei vedete interbelice interpretată cu o pasionalitate catastrofal-telenovelistica, mi amor, de către frumoasa Ileana Lazariuc unde limbajul trupului face cît o mie de replici. Pentru ca prostul gust să triumfe pînă la capăt, Cristian Vasile se înscrie ca ruletist cu supranumele de Latin Lover, iar
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
căscatul multilateral dezvoltat al publicului. De fapt, filmul lui Sergiu Nicolaescu este făcut din toate aceste "inspirații", din petece, amintiri, aluzii, clișee, un film obosit, fără tensiune, deși subiectul o cere, melodramatic pînă la rizibil. Retrospectivele cu crîmpeie din lumea interbelică sunt surogate atît de proaste, sunt atît de inabil contrafăcute încît ele lasă impresia unui spectacol de varieteu pe teme nostalgic-ironice împletind cuplete cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel și parcă nici Limbă (Jean Constatin) nu mai are haz ca
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]