4,477 matches
-
fi putut să jure că o văzuse aproape zâmbind În timp ce introducea Încă o fisă În aparat. — Dar nu m-am prins eu de punctele de fidelitate. Tu ai fost acela, zise Watson fără fără să-și desprindă ochii de la luminile intermitente. Și nu aș fi făcut descoperirea dacă nu ai fi găsit tu Întâi bonul. Îi zâmbi și trase Încă o Înghițitură. Ea Își luă ochii de la aparat pentru a-l privi cum se leagănă Încetișor, aproape În ritmul muzicii. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Hazlehead era Întunecat și rece când sosi miezul nopții. Stratul de zăpadă era mai gros decât fusese În mijlocul orașului, iar copacii ieșeau În evidență ca petele de cerneală de la testul Rorschach. Luminile de pe stradă formau bălți gălbui, iar girofarul albastru intermitent al mașinii de patrulă făcea umbrele Întunecate să danseze. Cea mai mare parte a blocului turn era cufundată În Întuneric, dar ici și colo, din spatele vreunei draperii, se vedea câte un vecin care trage cu ochiul, Încercând să afle ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vieții. (azi) A. nu este vulgară În dragoste; are un aer de călugăriță pentita, ce se dăruie cu toată ființa Înfrigurată de ispășirea ce-o așteaptă; se zbuciumă, se zbate, se chinuie, ca și când ar fi În mare primejdie, pronunță cuvinte intermitente, ce nu trec dincolo de buzele Învinețite, pârjolite de febră. Ține ochii Închiși, e aproape moartă și, dacă n-aș simți troznetul cărnii tinere ca o pădure În furtună, aș crede că este, ca la Început, frigidă. (ieri) Sunt gelos, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite picioare, se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ajungeți niciodată alpiniști, dacă ați venit cu mâinile În buzunare și Încălțați cu pantofi de oraș“, ne apostrofează ea. E pentru prima dată când stau mai mult timp de vorbă cu ea. Are o privire albastră, În care se aprinde intermitent o luminiță galbenă. În această privire citesc o mare bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea să spună ceva numai al ei și atunci mă privește În ochi cu Încruntare timidă, să vadă dacă o urmăresc cu atenție. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
furia senzațiilor netrăite Încă de nici o altă femeie, o să dansez goală În Întuneric doar pentru tine!“. S-a ridicat din pat, piruetează În mijlocul camerei; trupul ei alb, nefiresc de alb În Întunericul dens, e o torță aprinsă micșorându-și lumina intermitent. „Vezi că trezești vecinii cu zdupăiturile tale.“ „Tu nu ești niciodată vulgar, te forțezi inutil!“ „Am adormit, bai-bai!“. Este curios că Îmi amintesc imaginea corpului ce mi se părea fascinant. (vineri) Azi Îmi cade În gheară profesorul S.V. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eului, al Vocii. Ies În stradă cu sentimentul straniu că locuiesc În alt corp sau că sunt locuit de altcineva, un alt ins ce mă folosește, mă Întrebuințează vulgar fără să asculte acele semnale, acele S.O.S.-uri lansate intermitent de ființa mea autentică. Acest lucru l-am simțit mai concret atunci când corpul meu s-a Împotrivit voluntarismului erotic exacerbat; realizam fizic momentul de schimb, intervenit În mecanismul de comandă al diverselor componente ale angrenajului de carne, oase, nervi etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asocierile acelea amuzante: auzind zgomotul electronic al sirenelor de la vreun vehicul de intervenție rapidă, se gândise că sunetul părea să vină din direcția casei acestuia. Bineînțeles că nu era așa, hotărî ea. Prea multe coincidențe. Dar apoi realiză că luminile intermitente, roșu cu albastru, se vedeau dinspre Central Park West, zona în care casa lui Rhyme era localizată. Ei, haide, încercă ea să se liniștească, de vină e doar imaginația ta, alimentată de amintirea imaginii acelui Arlecchino sinistru de pe steagul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ajunseseră la ponton. Fură Întâmpinați de bubuituri joase, ritmice, venind din niște boxe mari. Era genul de sunet care parcă intră În tine și te zgâlțâie. Pe lângă asta, mai erau și zgomotul greu, metalic din parcul de distracții și strigătele intermitente ale mulțimii, când Marele Scufundător se mai arunca o dată. —Au ăștia jocuri mecanice? Întrebă Sam. Mor după jocurile mecanice. Speram c-o să-ntrebi. Hai după mine. Și-au cheltuit mărunțișul pe jetoane și se lăsară ghidați de luminițele stridente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bărbieritului, căci noua lui idee i se părea rodnică și folositoare, ba chiar foarte urgentă. Dar din receptor urca iarăși aceeași tăcere. Fima simți totuși că această tăcere era mai puțin adâncă decât noaptea trecută: un fel de foșnet slab, intermitent, ca un scrâșnit din dinți, se auzea estompat. Ca un oftat din rărunchi. Fima diagnostică astfel primele semne vagi de viață, Începutul reanimării aparatului. Era convins că telefonul nu-și pierduse viața, doar căzuse Într-un fel de leșin adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi fost mai dezgustător nici dacă oamenii s-ar fi acuplat scuipând unul În gura celuilalt sau suflându-și nasul unul În urechea altuia. Între timp bazinul se umpluse. Fima trase din nou apa, reușind să elibereze un alt jet intermitent, care se opri de Îndată ce apa Încetă să curgă. Simți cum urca furia În el gândindu-se ce eforturi enorme investise timp de treizeci de ani ca să sature toate poftele și să Împlinească toate capriciile acestei reptile răsfățate, egoiste, corupte, nesățioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o doză din leacul pe care Îl lua de obicei pentru crizele de gastrită. Dar gâfâitul continuă, noaptea trecu nedormită și dimineață fu convocat doctorul Skinner. Acesta constată un ritm neregulat al inimii cu ajutorul stetoscopului, puse un disgnostic de tahicardie intermitentă, prescrise digitalină și recomandă ca Henry să Îl consulte pe specialistul cardiolog sir James Mackenzie cât mai curând posibil. Ca atare, Întregul grup trebui să se pregătească pentru Întoarcerea la Londra, după numai trei zile În Rye. Minnie Kidd Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a treia. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 3 ianuarie 1891, cu numai câteva ore Înainte de prima reprezentație publică a Americanului, Henry măsura În sus și În jos camera de la Hotelul Prince of Wales din Southport, râgâind și trăgând vânturi intermitent. Refuzase invitația de a lua masa cu Compton, care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea spectacol seara, și comandase o gustare rece În cameră, dar poate făcuse o greșeală. O masă caldă i-ar mai fi calmat intestinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i se opri respirația. La ora trei a intervenit o schimbare binevenită... a părut că doarme - că respiră, adică - fără efort, blând, liniștit și natural, ca un copil. Aceasta a durat o oră, până când respirațiile, Încă distincte, s-au oprit, intermitent, devenind mai rare - În ultimele șapte sau opt minute doar una pe minut, după ceas.“ Henry se Întrerupse. Unora, observarea atât de detaliată a morții surorii sale li s-ar fi putut părea lipsită de inimă, dar William, omul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu este și că evoluția nu are o direcție anume. — Prea ai luat-o În sensul propriu al cuvântului, spuse Ted. — Adâncimea: două sute șaptezeci de metri, anunță pilotul. Ne apropiem de fundul oceanului. Viteza de coborâre scăzu. Se auzi ping-ul intermitent al sonarului. — „Un nou prag În evoluția speciei umane“? zise Ted. — Desigur. Crezi că va fi? — Ce să fie? — Un nou prag. — De ce nu? — Și dacă atunci când o vom deschide nu vom găsi decât o grămadă de vechituri ruginite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deasupra instrumentelor: „Accelerare pozitivă“... „Servo-mecanism piston F3“... „Glisor“... „Site“. — Altă tehnologie nouă, remarcă Ted. Reminiscențe ale cristalelor lichide, dar net superioare. Un soi de optoelectronică de vârf. Brusc toată consola se lumină În roșu, fenomenul fiind Însoțit de un sunet intermitent. Surprins, Norman sări Înapoi: pupitrul de control se trezea la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt flash, iar apoi Încă unul, după care luminile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aș fi putut face Într-adevăr o treabă serioasă, dar așa... Ridică din umeri neputincioasă. Le prezentă o serie de stop-cadre mărite ale sferei deschise. Imaginile se succedau la intervale de o secundă. Calitatea lor era proastă, cu paraziți electrostatici, intermitenți. — Singurele structuri interne care se pot distinge În Întuneric, spuse Tina, arătând spre deschizătură, sunt aceste multiple surse punctiforme de lumină. Ele par să-și schimbe poziția de la un cadru la altul. — E ca și cum sfera ar fi plină de licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi foarte bine ce vorbesc, Harry. — Ba nu știu! — Ba da, știi, Harry. Despre tine e vorba, Harry, spuse Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reușit. Am rămas Împreună. Stăm Încă bine. Am reușit“. Se relaxă. Avu senzația că ceva i se târa pe corp. „Din cauza frigului, Își spuse, a trecerii de la frig la cald“. Senzația era neplăcută. Nici șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la piept Începu să semnalizeze. Se uită În jos, spre senzor. Chiar și În Întuneric observă că devenise cenușiu. Își dădu seama imediat ce se Întâmplase: Beth Îi Închisese alimentarea cu aer. 05.35 ORE Stătea chircit În Întuneric, ascultând piuitul intermitent al senzorului și șuieratul aerului evacuat. Presiunea scădea cu repeziciune: urechile Îi păcăneau, ca Într-un avion care lua altitudine. „Fă ceva!“ se Îndemnă În gând, simțind un val de panică. Dar nu era nimic de făcut. Era blocat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
O auzea prin radioul căștii, așa că n-o putea localiza după sunet. Dar nu putea risca să-și scoată casca. Nu acum. — Merit să mor, Norman. — Beth, termină! „Atențiune! Nouă minute și numărătoarea continuă.“ O nouă alarmă izbucni, un piuit intermitent care, cu fiecare secundă, devenea mai tare, mai intens. Acum se afla În Cilindrul B, un labirint de țevi și echipamente. Cândva curat și frumos colorat, era acoperit acum de mucegaiul vâscos. Din loc În loc atârnau jurubițe de mușchi fibros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el din cînd în cînd cum debitează paradoxuri. „-Adică egoismul își întemeinicește propria anulare?” -îl întreb. Tînărul Doctor îți freacă fața cu palmele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
văd cum, ciudat, cuvintele nu mă ajută. Mi-e teamă să le folosesc căci ar suna fals, prețios. Cum m-ar putea crede de i-aș spune că mă simt locuit, cînd și cînd, de Duh, transfigurîndu-mă ca o pîlpîire intermitentă într-o icoană de-o clipă. Că, dacă iau în mînă o carte, VĂD dincolo de rînduri cîte ceva ce nici autorul nu deslușește clar. Văd lumea în crîmpeie. Că pot privi în ochii multora și nu descopăr decît cenușiul suferinței
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ridica, baterie uzată, bujii arse, motor care se oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește, grație unei atenții extrem de Încordate a lui Dumnezeu nu am avut Încă un astfel de accident ca să-mi regîndesc viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sora șefă, care-avea o barbă mică. Și dezaprob părerea bunului meu prieten de la TÎrgoviște, urît oraș, potrivit căreia „luasem pe umerii mei durerile complicatei mașinării omenești”. Care mașină, care dureri, care umeri. Eu n-am umeri. Am o privire gri, intermitentă. Ea mă-mpiedică să fiu uman. Ideea cu pornirile mele de-a căuta leacul universal o avea și Mircea Martin, care scria undeva: „Impresia de răutate pe care riscă uneori să o lase o astfel de proză e numai aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]