1,253 matches
-
de lectură și-i defavorizau pe cei care își așteptau rândul. A fost și o încercare de fraudare în timpul unei lecturi. S-au prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze de efect, cu intonații, cu respirații lungi. Un adevărat număr artistic de recitat paginile lui Burtăncureanu. O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre recitatori nu le trecuse pragul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din timpul războiului: teatrul mimat. Credea că dacă înstruiești o echipă de surdo-muți să mimeze că vorbesc, că rostesc replici sau citesc un text, cu o bună sincronizare și cu un magnetofon poți crea iluzia că ei chiar au glas, intonație și dicție. Și aproape că reușise, când trimisese echipa instruită. Fiecare avea un reportofon pe care-l pornea în momentul când începea lectura. Cel care pretindea că citește dădea numai din buze. Sincronic, după vibrațiile transmise de aparat. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cepele pe noi, mai ales pe intelectuali. Așa ai apărut pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare talentată la teatru, și la comedie, și la dramă, ai venit vorbind deja de la început. Cu intonație, ce-i drept, doar că grăbeai, cam grăbeai... Tu, băiete, să te faci actor, că numai cu tine vorbesc eu, cu alții nu, ce să înțeleagă ăia din viața noastră?, și nici n-aș vrea să știe alții, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Charlot nu știa de unde să-l ia. Era înalt și bine făcut, avea ceva vulgar în înfățișare, un aer extravagant și impertinent. Avea pielea foarte albă, parcă pudrată, iar glasul lui amintea de cel al unui cântăreț, perfect conștient de intonația cu care rostea fiecare cuvânt. Îți dădea impresia că ar putea interpreta orice melodie. Distinsă doamnă, vă rog să mă scuzați că dau buzna astfel... Își întoarse privirea către Charlot și se întrerupse brusc: parcă și el l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din pat. ― Bună, Victor. ― Hei, mă salută el cu un zâmbet În voce. Scuze că am venit fără să te anunț...din nou. ― E În regulă, l-am asigurat. Chiar voiam să te Întreb câteva lucruri. ― Ok...spuse el cu intonația unei Întrebări. Mi-am menținut zâmbetul neclintit de pe chip În timp ce-mi formulam Întrebările În minte. ― Ar trebui să am emoții? mă tachină el. Am ridicat din umeri, În timp ce surâsul mi se stingea. ― Depinde. Îți amintești noaptea accidentului? Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să lipsească cineva. Eu nu aveam voie să plec undeva, pentru că după servitul mesei, trebuia să citesc părinților din diferite cărți bisericești precum și pasaje din Biblie, Testamentul vechi, Testamentul nou. Mă obligau să le citesc zicând că am claritate și intonație. Din când în când mă mai întrerupeau pentru comentarii și discuții libere, mai mult tata, Dumnezeu să-l odihnească în pace, care avea predilecție pentru discutarea problemelor de viață și religie. Odată participând și unchiul meu la lecturile mele în fața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fără îndoială să realizăm anumite aranjamente ingenioase. Niște transporturi ușoare ar putea duce câteva mii de oameni din cei mai calificați în punctele în care ar fi utili. - Este posibil. (Madrisol părea să se impacienteze, iar traducătorul mecanic dădea o intonație corespondentă vocii sale:) Dar voi prezenta aceasta... - Aici pe Venus, insistă Gosseyn, avem un distorsor intact pentru transportul navelor stelare de mai multe mii de metri lungime. Poate că le-ați putea folosi. Poate ați putea să-mi indicați cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mă fac mare cât mai repede. Asta gândesc acum. Pe atunci însă îi ceream mamei să-mi citească iarăși și iarăși fie una, fie cealaltă dintre cele două cărticele. Și ea nu se plictisea. Mi le citea mereu cu aceeași intonație. Vocea ei căpăta o vibrație aparte când ajungea la episodul cu luna. Crai Nou. Apoi Luna Plină, care pălea la înălțarea pe cer a Soarelui. Și Soarele se arăta îngrijorat de paloarea ei. Dar Luna îl liniștea spunându-i că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Au crezut, probabil, că am înnebunit. Știau și ei bine că recluziunile făcuseră ravagii printre Caligrafi. Am apucat un tub din mâna unui cavaler și, desfășurând pergamentul, am citit cu glas tare finalul. Nu au priceput imediat, deși folosisem o intonație ce reliefa cum nu se poate mai limpede noua semnificație a textului. E drept, cei adunați erau mai mult oameni ai armelor, pentru ei rostirea cuvintelor într-un fel sau altul având mai puțină importanță, dar nici cavalerii, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dopul de la sticla asta? glumi ea. - N-o fi găsit tirbușonul, veni el cu o motivație unde se intuia trimiterea la o practică avocățească, altceva ce l-ar fi putut opri? - Ei, vezi că nu știi? spuse Valentina, cu o intonație în care exista o enigmă dornică de a ieși la suprafață. - Uite, chiar nu bănuiesc! - N-avea partener, asta era! S-au dispus cu toții. - Acum are, dar el crede că ne ajunge o singură sticlă pentru câte discuții se profilează
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi fost incapabil. Nu-l cunosc îndeajuns, declară ironic, pentru că, practic, până acum nu a făcut nimic. Însă imperiul nu este un teren care să poată fi folosit pentru asemenea experimente, spuse în încheiere. Și cu obișnuitul lui glas fără intonație, își exprimă votul împotriva lui Gajus. De pe latura opusă se ridică însă un alt senator, care declară cu dispreț, cât se poate de oportun: — Acest discurs despre vârstă aduce atingere sacrei memorii a lui Augustus, care a fost ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost entuziasmat de metoda lui de predare. Poate asta a fost impresia lui însă în primul rând l-a încântat că era printre puținii bărbați la această materie și nu ținea cont prea mult de puncte, punctișoare sau semne, intonațiile care nu se aud când le citești. El aprecia tezele după criteriul ideilor iar Stani nu se împiedica de-o virgulă. Virgulei nu îi dădea nicio atenție, el se considera poetul ascultat, nu scris. A fost singurul profesor de limba
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash vâră cartonașul la loc în buzunar și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe neobservate în dreptul intrării principale în parcul Cișmigiu, cu aleile aproape pustii la acea oră. Iar eu vă spun tot așa, pe bune, îi dădu de veste fata, amuzându-se să folosească și ea același stil verbal, dar cu o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A, da?! exclamă Victor surprins. Credeam că mai avem de mers! La revedere! îi spuse fata, întinzându-i mâna cu un gest colegial. El rămase o clipă nedumerit, apoi se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului și a degetului mijlociu. Înțepături, identice cu acelea de pe degetele lui Gildas și Yves. - Fără Ryan, acum aș fi moartă, rosti Marie cu voce lipsită de intonație. Lucas nici măcar nu Încercă s-o mintă. Ținînd mereu mîna Mariei Într-a lui, Își ceru scuze că nu o luase În serios mai Înainte și se declară În cele din urmă fericit că ea avea să părăsească insula a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
admit... Desigur, mai e și celularul, ca să nu mai vorbim de e-mail sau poșta electronică. Pe celular pot vorbi cu ea nestingherit fără s-o știe nimeni. Îi pot auzi vocea, chiar dacă puțin distorsionată, dar e vocea ei, timbrul ei, intonația ei... Le-aș recunoaște dintr-o mie, indiferent de cât de proastă e legătura. În fapt, nu ne spunem mare lucru la telefon, uneori conversația nu merge mai departe de considerații despre vreme sau despre cum ne-am petrecut week-end-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
picioarele pe pămînt, mica ta comoară s-a tras în tiraje de zeci de mii de exemplare. Și mai gîndește-te încă o dată dacă lucrurile s-au petrecut exact așa. Atmosfera devine tot mai încărcată, începe să citeze Bătrînul cu o intonație de actor, de parcă s-ar fi aflat în mijlocul acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam că mă îndrumă peste tot pe unde calc. Intonația asta călită, unde o mai auzise? Și dacă nu e doar o farsă? începe să se teamă pentru micul lui secret. — A meritat toată tevatura? Hai că mie poți să mi-o spui, despre ce tevatură era vorba? O nimica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acoperire de sus, că făcea parte din scenariu, și rămîneam doar noi între noi, ți-o repet, deși știu că veneai des pe acolo, Roja, nu te mai preface, te gineam de fiecare dată, de la început ți-am remarcat vocea, intonația, punctul tău forte, calmul. Am simțit că o să mă bagi în bucluc, am simțit că adulmecai către ceva care era al meu, chiar de sus de la amvon, citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl asculte - lucrurile H mai complicate... Nu zău! Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră de audiențe. Și ce nu mai e, stimată doamnă? Intonația din glasul casant al bătrânului tăie oficiantei tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă a Genezei, la a cărei contemplare se dedase din plictiseală, spre a găsi un răspuns care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu Îi putea atrage atenția asupra greșelilor făcute, de față cu ceilalți. De aceea, se Întoarse cu cei doi la ei acasă, unde petrecu Încă două ceasuri Între patru ochi cu actorul, parcurgând fiecare replică a personajului, acordând atenție expresiei, intonației și accentului (modul În care stăpânea „a“-ul american era În mod deosebit neconvingător). Întors la Londra, Îi scrise lui William: „Calitatea de autor (orice sens ai da cuvântului) al unei piese de teatru Începe abia după ce aceasta este scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dinafară și doar rareori mai avea nevoie de altceva decât de o privire aruncată rapid textului tipărit cu caractere mari, pentru a-l putea citi cu ușurință. Era vizibil plictisit de el și Îl prezentă fără Înflorituri În gesturi sau intonație, dar reuși, Într-un fel sau altul, să evite rezultatul previzibil, acela de a-și plictisi publicul. El Însuși avea ceva atât de evident cinstit, decent și modest, Încât Îți mergea la inimă și, dacă discursul lui nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]