1,291 matches
-
veni. Se încheie, mereu, o perioadă de hoinăreală și visare, care unește parcă toate verile, din toți anii vieții mele, într-un singur anotimp generic, mereu același, și care exprimă într-un fel singurătatea ființei mele. Vară și singurătate, sau introspecție, sau meditație fără obiect au fost mereu cuvinte echivalente pentru mine. Rareori scriu vara, dar, într-un fel, atunci prescriu totul, atunci se încheagă încet în interior acel câmp de așteptare care este dorința, nevoia de a scrie. O dată cu schimbarea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
percepute de Vadim Maslennikov. Excesului de istoricitate de care se făcea vinovată literatura sovietică în deceniul al patrulea, M. Agheev, precum toți marii autori ai exilului literar rus, V. Nabokov, E. Zameatin, N. Berberova, îi răspunde printr-o operă de introspecție care își construiește discursul pe infinitezimalele percepției, simțirii și gândirii individului. În acest discurs, recluziunea dialogală cu sine străbate mai multe etape, situate între visarea căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Excelsior”, I, nr. 16, 21 martie, 1931, p. 6 apud. Alexandru Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1976, p. 97 footnote> De Amiel, Holban se apropie „prin abulie, prin șovăială și nehotărâre, prin pasiunea introspecției pentru introspecție, veritabil viciu; de Rousseau și Gide, prin sinceritatea implacabilă - despuiere sufletească - cerebrală și mistică totdeodată, caracteristică printr-o candoare cinică și printr-o autopedepsire, flagelare.” <footnote Eugen Ionescu, O moarte care nu dovedește nimic, de Anton Holban în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nr. 16, 21 martie, 1931, p. 6 apud. Alexandru Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1976, p. 97 footnote> De Amiel, Holban se apropie „prin abulie, prin șovăială și nehotărâre, prin pasiunea introspecției pentru introspecție, veritabil viciu; de Rousseau și Gide, prin sinceritatea implacabilă - despuiere sufletească - cerebrală și mistică totdeodată, caracteristică printr-o candoare cinică și printr-o autopedepsire, flagelare.” <footnote Eugen Ionescu, O moarte care nu dovedește nimic, de Anton Holban în „Excelsior”, I
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de ordin metafizic, sau vreun fior transcendental, este prezentă atât în romanele cât și în nuvelistica lui Anton Holban. Iubirea și îndepărtarea de ființa de care într-o primă fază e atras reprezintă pentru eroii care se confesează șansa unei introspecții care nu-i modifică. Adolphe „va fi într-un fel schema majorității romanelor de analiză, căci, așa cum ne spune și numele, evenimentul lor epic cel mai important este însăși analiza, urmărirea succesiunii cauzale a stărilor sufletești ale personajului.”<footnote Ibidem
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să facă atmosferă, dar care se pot cunoaște și separat. Căci fiecare brodează pe o altă nuanță sufletească.” Interesul pentru detalii și pentru scriitură apare ca o tentativă de a găsi coerența subtextuală a semnificațiilor întregului. 7. Modernitate prin psihologism. Introspecție și analiză Personajul lui Holban e hipersensibil, protagonistul își impune o stare de maximă receptivitate, e cu toate simțurile treze, gata să primească orice impuls exterior ce poate declanșa febra analizei: „Vorbele însemnate care vibrează cu aceeași intensitate ca și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o minută... s-a înșelat poate de linie... sau poate n-a venit... a pățit ceva... o nenorocire... iată-l, vine citind din ziar.” „Romanul de analiză psihologică nu prezintă un personaj în evoluție, impresia de mișcare venind din procesul introspecției sau mai exact că personajul nu evoluează din punct de vedere psihic, ci doar în cunoașterea de către autor sau de către sine însuși a structurii sale sufletești. El nu se modifică în sine, ci își modifică doar cunoașterea de sine.”<footnote
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
e convenția, asumată -, e poate chiar mai rău decât ar putea fi vreun final violent. Ce ați descoperi „hrănitor“ într-o părăsire ori într-o fostă iubire? Totul, acesta e crezul lui Grøndahl, care pledează în roman pentru infinitatea variantelor introspecției. Piesele de puzzle formează întregul unei memorii afective Părăsit de nevastă după 18 ani de căsnicie, pendulând între banalitatea vieții domestice și teama unei lipse - ipotetice - a ei, bărbatul tomnatic din poveste e pus în situația de a-și reevalua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
descoperită în catifeaua naivității copilărești sunt deja algoritmi osificați în cazul unui noian de epigoni cărtărescieni, unii cu multe realizări notabile. Mircișor ar merita un Orbitor 4, al maturității. Este un personaj oglindă care, în ciuda obsesiei cufundării în adâncuri, în introspecție, în vis, în catacombele inconștientului are întotdeauna o singură revelație, ce-l ține invariabil la suprafața superficială: se găsește pe sine (sau, mă rog, își găsește geamănul malefic, Victor). Aș vrea un Mircișor care să se lovească de secretele, minunile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Rudy Burger, CEO și președinte, US Development Partners APRECIERI PENTRU LUCRAREA DR. CANTON „Dr.Canton ne-a oferit o imagine captivantă, plăcută și totuși provocatoare pentru modul în care concepem viitorului.” Teruaki Aoki, ofițer-șef de operațiuni, Sony Electronics „Această introspecție extraordinară și realistă în lumea viitorului ne determină să reevaluăm totul...un futurist strălucit.” Nino Vidovic, vicepreședinte, AT&T „James Canton ne-a furnizat remarca potrivit căreia tehnologii noi extinse asupra sectorului serviciilor financiare ne vor „zgudui lumea” în următorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
personaj placa turnantă din Dimineață pierdută : acea psihologie mobilă care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și amintirile ei involuntare, fără grija ei pentru etichetă și nostalgia după lumea în care aceasta conta, fără dragostea pentru Papa ce învie și însuflețește personajul, laolaltă cu epoca lui, fără încăpățânarea nobil-pedagogică de a-i explica Vicăi toate cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
final, toate contribuiau la închiderea arcului de boltă. Ideal ar fi să refacă prima parte. Adică să mai adauge măcar o sută cincizeci de pagini. Să rămînă totul așa, un roman cu o acțiune ce se derulează greoi, poticnit în introspecții și lung al naibii cine i l-ar publica?! Și-apoi, mai sînt și observațiile redactorului, de care, în parte, a ținut seama în forma nouă. Mai trebuie să elimine complet personajul feminin din partea a treia. O va face azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
care le unește. Așa, redus cu încă două sute de pagini, devine sprințar, aproape cinematografic tocmai ce nu voia să scrie cînd l-a conceput, de-aceea a și creat personajul feminin, implicat în destinul tuturor, obligînd celelalte personaje la lungi introspecții. Acum a rămas doar acțiunea. Mai răsfoiește o dată romanul. Culmea-i că au rămas multe lucruri grave, de atitudine. Tot efortul de convingere al redactorului îi apare acum ca o încercare de scurtare a cărții atît! Sau, poate, în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
său pune sub semnul întrebării utilitatea unei astfel de învățături : La ce-mi folosește să mă cunosc pe mine însumi ? Ca să-mi fie scârbă de mine ? (p. 38). Ulterior, el îl acuză de aroganță și impostură pe înțeleptul care propovăduiește introspecția : Ce știi tu, Socrate ? De ce te lauzi ca un copil ? De ce-ți bați joc de oamenii ăștia ? (p. 38). Derutat de întrebările lui Socrate menite să-l facă să deosebească dreptatea de nedreptate, Eurites se agață de el chinuit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numai în măsura în care corelațiile identificate permiteau predicțiile (Purcell, 1973, 10-22). Între 1913 și 1919, John Watson publică principalele lucrări care ancorează adânc cercetarea psihologică în empirism, subliniind că scopul psihologiei este obiectivitatea totală. Watson îi îndemna pe psihologi să abandoneze metoda introspecției, conceptul interioritate, să reducă toate fenomenele mentale la procese fizice observabile, să se concentreze asupra comportamentului extern, ghidați de relația de tip stimul-răspuns dintre mediu și individ. În același spirit apare, în 1921, lucrarea clasică pentru sociologie, Introducere în știința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de a mai împărtăși poziția fizică legată de ea. Rupîndu-se legăturile lăuntrice cu omul, semnele lor exterioare urmează procesul de disoluție. Tulburări analoage trebuie să fi resimțit animalul când a început să se ridice în două labe. Și nu sânt introspecții regresive care ne coboară până la acele îndepărtate neliniști, și amintiri indefinibile care ne apropie de amețelile începutului uman? Tot ce nu este inert trebuie, în grade diferite, să se rezeme. Și cu atât mai mult omul, care nu-și împlinește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt prea înguste imensității lui crepusculare. Idioțenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei însăși, un neant material. - Când separația de tine însuți prin reflexie își pierde din tărie și n-ai distanță de propria ta groază, o introspecție atentă te obligă la o privire frățească spre idioți. Ce mare boală este groaza! Cu fiecare zi sîntem mai singuri. Ce grea și ce ușoară trebuie să fie ultima! După ce-ai adunat cu trudă și cu hărnicie atâta izolare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sau dacă are, va trebui să-l ascundă de vrea să ne mai aibă. Cine iubește cât de puțin libertatea nu se poate înjuga de bunăvoie într-un sens. Chiar dacă este vorba de sensul lumii. Nostalgia mării premerge și urmează introspecției. Orice fel de luciditate este conștiința unei pierderi. Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiții din afară, încît s-ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanța cerului și am sfârși cu poziția scaunului. Mahalaua
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și din afară. Nu te poți stăpâni decât între patru pereți. Chemările depărtărilor te împing mai departe de calculul existenței tale... Marea este o ispită de dispariție numai pentru cei ce au descoperit-o în zile și în nopți, prin introspecție... Avînd-o în față, îți verifici numai prăpastia acelor zile și acelor nopți... Demonia marină este un viscol aromatic, o ruină căreia nu ne putem refuza fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi..., o nobilă descompunere pe care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
buruiană a devenirii și câștigă ceva din boala pură a florilor. - Și precum gândurile izvorăsc dintr-un amurg fraged al cărnii, așa florile dintr-o anemie visătoare a materiei. Ca să crezi nestrămutat în om trebuie să nu fii capabil de introspecție și să nu cunoști istoria. Numai un psiholog și un istoric au dreptul să disprețuiască "idealurile". Într-un gol vital, nimic nu se întîmplă și nimic nu "trece". Dorința creează timpul. Și de aceea în absența lăuntrică, în liniștea pustie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastră decât cerul. Ce plăcut ne lăsăm lingușiți de întinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic decât infinitul. Unui leneș e singura mângâiere. Dacă lumea ar avea margini, cum m-aș consola că n-am fost primar? Introspecțiile sânt exerciții provizorii la un necrolog. "Inima" devine simbol pentru univers în mistică și în nefericire. Frecvența ei în vocabularul cuiva indică până unde acea ființă se poate dispensa de lume. Când totul te rănește, însîngerările iau locul acelui tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cunoscători de oameni. Și ce înseamnă a fi bun cunoscător de oameni, dacă nu a te îndoi de ei? După moraliștii francezi (La Rochefoucauld, Vauvenargues, Chamfort etc.), oamenii politici au cunoscut totdeauna mai bine oamenii. Au avut și ei darul introspecției, dar n-au fost sinceri destul... În fața tiraniei și a cezarismului, se înalță dictaturile populare. Ele se bazează atât pe o necesitate istorică, cât și pe un asentiment al maselor. Pe ele nu le cer numai logica internă a evoluției
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici unui fluviu și nici unui lanț. Ea își are o creștere specifică, nereductibilă nici la concepte organice și nici mecanice. De aceea este atât de greu să înțelegem istoria, cu toate că trăim în ea și sîntem până la un anumit grad istorie. Prin introspecție pricepem câteva mobile secrete și rămânem dezarmați în fața faptelor. Autocunoașterea nu ne revelează structura devenirii concrete. De câte ori căutăm un antipod mobilității vieții istorice, nu ne putem opri decât la sistem. Rigiditatea și consecvența logică, valabile într-o lume de forme
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
banii oricum. Cu fața îngropată în niște burra ale unei memsahib din hotel și în cămășile murdare ale sahibilor, găsește o denumire pentru asta. Unt rânced. Cu o tentă de vită abia tăiată. Mirosul imperiului. Unii oameni preferă să evite introspecția. Dacă Bobby e în stare să devină invizibil în ochii celorlalți, schimbându-și înfățișarea și numele, fără a-și expune motivele pentru care o face, poate face acest lucru și față de sine. Secretul este bine păstrat și la asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dezvăluie adevăratele sentimente ale tinerei și acest procedeu de prospectare a conștiinței, mai puțin folosit în scrierile epice, aruncă lumini difuze asupra stilului acestui original autor care deja a scris câteva romane de dragoste. Și iată acum, acest roman de introspecție psihologică presărat cu scene de dragoste care au loc în subconștientul personajului Iustin, cât timp se află în comă. Autorul nu se dă în lături de a prezenta și unele aspecte din starea generală a națiunii, confruntată cu probleme grave
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]