6,649 matches
-
deveni act și ulterior sentință, operațiunea pe care o pregătește tânărul polițist se lovește de cuvinte și conținuturile lor. În schema lui Ferdinand de Saussure, dincolo de semnificant și semnificat exista o a treia dimensiune, o dimensiune pe care cu o intuiție remarcabilă lingvistul o sesiza ca zonă a indecidabilelor: arbitrariul semnului lingvistic. Lumea lui Cristi (Dragoș Bucur) și a șefului său Anghelache (Vlad Ivanov) este guvernată de o ordine prestabilită, de o disciplină care-l recomandă pe profesionist față în față
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
a unei experiențe poetice, datată istoric și localizată geografic într-un alt timp și într-un alt loc (...). Eu cred că, asemenea poetului, orice traducător-poet trebuie să lucreze cu gândul la această clipă unică; dar nu așteptând-o pasiv, ca intuiție simplă și pură a textului pe care-l traduce, ci provocând-o în mod deliberat". Ca eseist, Ștefan Aug. Doinaș a fost atras de acele spații spirituale de interferență între poezie, filosofie și religie, ca în Tragic și demonic (1980
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
sale, un rod al asocierii dintre rațiune și contemplare. Dacă prima e bizuită pe legile logice, ca obiectivitate și exterioritate, "în sensul de oglindire și autooglindire a unei realități din afara sau dinăuntrul nostru", cea de-a doua se întemeiază pe intuiție și spontaneitate, ca manifestare a unei interiorități personale, "răspunzînd unei exigențe intime de adevăr". Numai coroborarea inteligenței cu sensibilitatea ce contemplă, ferită de balastul conformist, duce la depășirea "tehnicilor" inteligenței în sine, a acelor uneori foarte abile speculații sofistice pe
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
poate dezvolta în cadrul activității sale anumite deprinderi care alcătuiesc ceea ce se numește deformație profesională și care îl poate face pe acesta să alunece într-o zonă de empirism profesional bazat pe o încredere disproporționată și neștiințifică în propria intuiție, acest fapt nu echivalează cu libertatea sa de a da dezlegare unei pricini bazându-se numai pe ceea ce ar putea crede, deoarece „cunoașterea“ evenimentului supus judecății presupune existența unui echilibru între acuzare și apărare, astfel încât acuzația să fie
DECIZIA nr. 697 din 28 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/250572]
-
concept care-i aparține aproape integral. Făcând abstracție de cele câteva gesturi de strictă curtenie filologică (de pildă acela de a dedica volumele memoriei lui Marin Mincu sau acela de a indica, poate mai frecvent decât ar fi fost necesar, intuițiile acestuia), nici măcar nu se poate vorbi despre o afinitate metodologică reală. Cinci decenii de experimentalism este, deci, o carte de discutat în sine. Proiectul e, categoric, ambițios, alăturându-se, chiar dacă uneori în răspăr cu acestea, altor panorame, mai concise sau
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
că mintea îi alunecă pe sensuri vagi. O astfel de expresie mată, care izbește prin aura ei artificioasă, e tocmai transdisciplinaritatea, cuvînt cu silabe metamerice și inerte, la care un vorbitor de română, pronun- țîndu-l, e izbit de golul de intuiție pe care sunetul îl evocă. Un spectru cețos în care nu poți atîrna nici o sugestie de gînd. Cuvîntul e fără îndoială neinspirat, lipsindu-i aerul firesc de vocabulă vie, de aici și șansa minimă de a avea un destin cultural
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
ai jachetei de catifea. Am încălțat pantofii negri de școală, care-s în ton cu revistele de modă (am văzut revistele alea la școală) și-așa am intrat la petrecere. Ca o invitată oarecare. Bine făcută, udă, ca din pachet. Intuiția îmi spunea: Moschino sau Galliano. Eram impecabilă, pariziană. Cel puțin așa mă simțeam. Am luat imediat o sculptură, despre care am aflat apoi că era cu caviar, somon și pâine din șapte cereale. Am ales un pahar de cidru și
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
se recomandă amânarea aderării României la spațiul Schengen". Eu îl invit colegial pe domnul Frunzăverde la o discuție în care i-aș putea explica atât atribuțiile MAE în acest proces, cât și motivele reale invocate în scrisoarea respectivă. Am însă intuiția că domnul Frunzăverde nu se teme atât de presupusul «faliment al politicii externe românești», cât de viitorul congres al PDL, în care proiectul meu reformator nu este privit cu ochi buni de domnia sa. Mă surprinde această lipsă de solidaritate și
Conflict în PDL: Frunzăverde și Baconschi se ceartă pe Schengen () [Corola-journal/Journalistic/49345_a_50670]
-
un bun organizator când transformă manifestele în program - inițiativele sale au mers în direcția aglutinării unor noi generații de critici de film, iar printre aceștia m-am numărat și eu. Valerian Sava are ceea ce nicio școală nu poate suplini, are intuiție, acel al șaselea simț care te face să „ghicești” miezul lucrurilor. Din confruntările colegiale cu Valerian Sava asupra unor filme nu se iese întotdeauna ușor, totul este inflamabil în jur, însă un lucru este cert: pasiunea sa pentru film, investirea
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
Ioan Groșan să constate (în emisiunea TV a lui Daniel Cristea-Enache) că o definiție riguroasă a romanului nu e ușor de dat. În literatură, cu atât mai mult în cea care se face sub ochii noștri, mai funcționează însă și intuiția. Mutatis mutandis: nici despre o definiție clară a valorii nu putem vorbi, ceea ce nu ne împiedică, nici pe mine, nici pe Ioan Groșan, să spunem, din când în când, că o carte nu are valoare.
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
Personal, nu fac din asta un capăt de țară. Traian T. Coșovei e genul de poet care, chiar și atunci când îmi displace, tot mă determină să admir ceva, acolo: ori un fragment, ori o imagine, ori o idee, ori o intuiție. Sunt convins că o selecție exigentă din enorma cantitate de reziduuri l-ar putea propulsa ușor în prima linie a poeziei actuale. Dovada cea mai clară o reprezintă antologia Băutorii de absint (2007), în care, lângă Nichita Danilov, Ion Mureșan
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
Lucia Toa Lucia Toader: Stimată doamnă Ana Blandiana, ați putea adăuga, dacă vi s-ar cere să definiți conturul unui autoportret, sintagma „lamă de oțel acoperită de învelișul compasiunii”? A avut intuiție N. Steinhardt atunci când a scris despre „lama de oțel” a Anei Blandiana sau a fost mai degrabă o formulare jucăușă? Ana Blandiana: Textul lui N. Steinhardt despre mine nu era deloc jucăuș. Era o analiză plină de subtilitate și de
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
formularea unor scheme logice decît spre încropirea unor episoade nostalgice menite a evoca tema. Avînd o minte analitică cu porniri speculative, autorul își găsește satisfacția în urzirea de analogii și corespondențe, expresia sa predilectă fiind comentariul concentrat urzit în jurul unor intuiții inițiale. Ochiul său surprinde relații și consecințe, nu emoții și nici temperaturi umane. Cu același ochi cu care judecă o carte Nicolae Manolescu privește o partidă de șah, un meci de fotbal sau o poziție de snooker. Ce-l atrage
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
declanșator o tresărire intelectuală. Aici e stranietatea cazului: actul critic e iscat de o reacție de intelect, nu de o emoție estetică. Emoția, dacă apare, e mereu ulterioară sesizării relației inteligibile. Avem de-a face cu un critic ale cărei intuiții sunt precumpănitor intelectuale, așadar apte de a fi sprijinite pe argumente, numai că, în genere, impresia de gust nu poate fi argumentată rațional, de unde și figura singulară a lui Manolescu: un critic al cărui fler indubitabil provine dintr-o matriță
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
pagini semnate de Maiorescu nu se compară cu acțiunea lui socio-culturală, difuză, rareori consemnată în scris, dar reprezentînd o realitate decisivă care a umplut jumătate de secol din viața României. Vocația critică fără îndoială că Maiorescu a avut-o: poseda intuiția valorii și își dădea seama, după numai cîteva poezii sau după volumul de debut, dacă ucenicul-scriitor era hărăzit unui destin mai înalt. Descoperirea lui Eminescu, aprecierea elogioasă a lui Caragiale, notele maxime acordate lui Slavici și Creangă, revelarea talentului lui
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
să o pună în evidență. Să observăm însă că, de multe ori, norocul a fost cel care l-a ajutat pe critic în verdictele sale: traseele glorioase ale lui Eminescu, Slavici ori Caragiale au luminat retrospectiv, cu forță mereu sporită, intuiția maioresciană inițială, ce le-a oferit acestor scriitori celebritate încă din tinerețe. Vocația critică Maiorescu și-a înfrînat- o cu severitate, împins de împrejurări, dar și de convingerea că impunerea școlii junimiste și a unui nou mod de a face
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
A. Urechia, în ciuda stilului confuz și anacolutic al profesorului poligraf. Cît privește „noua direcție”, inventată în 1872 pentru a oferi o contrapondere „vechii direcții”, criticate la 1868, nici aici lucrurile nu par foarte limpezi: în afara lui Eminescu (obiect al unei intuiții geniale), „noua direcție” se prezenta formată din mediocrități fără speranță, din vechi scriitori recuperați tactic și din oameni de știință (V. Alecsandri, Al. Odobescu, Al. Xenopol, Al. Lambrior). Printr-o operațiune de magie critică, Maiorescu făcuse să apară, pentru necesitățile
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
beneficii economice, și apoi o acaparare, a politicei noastre de către ea...». « ... Germania caută să-și întindă străpânirea cât mai mult [...], caută să desfacă alianțele dintre micile state [...], urmând devizei „divide et impera”, să poată absorbi mai ușor statele mici...». Excelentă intuiție a ceea ce avea să se întâmple! Dar vă propun să mai zăbovim puțin la un alt concurs. În mai 1948, la Concursul de nuvele pe țară, ați obținut un premiu pentru nuvela În Vinerea Mare(clasificarea întâi, ex aequo, cu Vasile
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
din zona minoratului artistic în spațiul succesului planetar: „ Totul părea atât de magic și, într-un anumit sens chiar era, dar ca în orice act de stabilire a distribuției, epifania lui Colette se născuse din ceva mai mult decât din intuiție viscerală - se născuse din fapte. Cu toate că senzualitatea autentică a lui Audrey, Gigi-itatea ei, erau evidente, nimeni, înaintea lui Colette, nu le văzuse. Poate că și din cauza ciudățeniei lui Audrey. Avea picioare prea lungi, un mijloc prea subțire, tălpi prea lungi
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
păstra statutul de cadru universitar la Academia de Arte din București, venerabilul pictor s-a pomenit într-o delicată postură: să scrie o lucrare academică despre o artă pe care, practicînd- o toată viața, a trăit-o mereu sub chipul intuițiilor și rareori sub forma conceptelor. Altfel spus, pictorul știe să facă un tablou, dar nu știe să scrie despre el. Sub unghiul convenției didactice, toți știm ce este o teză de doctorat: apoteoza birocrației universitare în viața fiecărui intelectual ambițios
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
care se învârtea neobosit pe lângă raftul cu pricina, dacă pot să beneficiez și eu de o bucățică de ciocolată, întrebare la care mi s-a răspuns ferm: „Da, dar trebuie să răsfoiți cartea întâi!”. Pentru că ciocolata se prezenta excelent, iar intuiția îmi spunea că e dintre cele mai fine, m-am supus imperativului formulat de drăguța vânzătoare. Am luat cartea de pe raft, am deschis-o de vreo două ori, iar la final am citit textul de pe coperta a patra, unde se
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
mic. În consecință, un spirit e rafinat în măsura în care surprinde elementarul, în vreme ce, pentru a fi subtil, același spirit trebuie să se miște cu ușurință pe spații mici. Prima însușire dă profunzimea de conținut, a doua dă finețea de expresie. Prima dă intuiția, a doua dă nuanța. Din îmbinarea lor se naște stilul, rafinarea născînd apetență pentru esențe, iar subtilitatea dînd putința de a le exprima concis. S-ar putea crede că cine are acces la esențe le va exprima spontan în forma
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
am înțeles că cine scrie arid și impersonal o face din neputința de a cupla emisfera dreaptă a participării empatice cu emisfera stîngă a calculelor și schemelor și că majoritatea filozofilor trăiesc decuplat, în două dimensiuni separate, cînd erosul cu intuițiile pe care le stîrnește, cînd munca intelectuală cu ordalițiile pe care le impune, și că separarea aceasta nici măcar nu depinde de voința lor, ci de ceva constitutiv, un fel de numen temperamental care, dictîndu-le preferințele, îi condamnă la sterilitate speculativă
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
Felicia Antip Deghizarea în raționament riguros științific este cel mai mare compliment pe care gândirea aștiin-țifică, bazată pe intuiții, pe revelații și pe alte forme de cunoaștere neverificate experimental, îl poate aduce gândirii științifice. Acest tip de fățărnicie este calul de bătaie al unei cărți care atacă din mai multe direcții o specie inventivă de oameni ai cărții: pe
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
care protestează împotriva încălcării de către știință a tărâmului adevărurilor însușite intuitiv. „ Scopul declarat al cărții lui este de a sugera, prin exemple recoltate din diverse domeni, că „nu există ceva care să se poată numi cunoaștere intimă în sensul unei intuiții atât de incontestabile încât să nu aibă nevoie de validare. Există doar cunoaștere, punct. O recunoaștem nu pentru că pare sacrosanctă sau pentru că apelează la sentimentele noastre, ci pentru că are capacitatea de a rezista celor mai pretențioase verificări din partea unor oameni
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]