8,698 matches
-
veți așeza peste această imagine orice aliment, solid sau lichid, acesta se poate structura și purifica la nivel vibrațional foarte bine. Floarea vieții De asemenea, știm că va exista Întrebarea - dacă tot suntem la apă și la alimente - care este ipostaza OULUI. Oul este o ființă vie, este proteină? Este bine să fie consumat? Putem spune că oul este la granița dintre mâncarea afectată și mâncarea sănătoasă. Mă refer aici la vibrația morții. Oul nefecundat de găină nu are viață, este
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
i alinarea. M.Eminescu a cultivat sub forma unei intui?îi arhetipul naturii materne că resacralizare a mitului antic: c? imagistică să este o reprezentare a Paradisului pierdut va fi demonstrat? În paginile de fă??. Întreaga să crea?ie realizeaz? ipostaze imaginare ale unui Paradis pierdut, aflat subcon?tient sau că tem? literară reperat? În contextul romantic. O Întreag? literatur? critic? Îl propune ca model de universalitate a cunoa?terii pe Eminescu, „omul deplin al culturii române?ți". M?rturie stau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
potrivit c?reia, „poezia, ca și arhitectura de altfel poate crea o ipostaziere a spa?iului nesfâr?it", „o ie?ire În metafizic ", un alt mesaj al crea?iei eminesciene este relevat În aceste opere. Natură, poezia ?i arhitectură devin ipostaze ale infinitului: natură prin inepuizabila ei for?? creatoare, poezia -prin identificarea cu universul interior al fiin?ei umane, iar arhitectură prin „transcenderea poetic?? ?i plastic? a materiei În form?" . (R. Assunto) O alt? ipostaz? a naturii se prefigureaz? astfel În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sale artistice, ar alc?tui un cadru natural s?rac: „Eminescu nu e nici m?car un descriptor, ?i toate imaginile lui, puse laolalt?, ne dau o natur? mai degrab? s?rac? " . (G. C?linescu) Astfel c? natură, privit? În ipostaza ei de dimensiune spa?io-temporal?, devine În opera eminescian? o „entitate metafizic?", „materia În ve?nic? alc?tuire", iar elementele ce o compun sunt, nu fenomene, ci „idei, divinit??i" (fenomen e doar omul, pentru c? doar el este supus
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cosmogonice pe care le aveau, În vechea spiritualitate oriental?, acele vechi desene cu valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi” de „centru al lumii" numite „mandata ". Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza devenirii sale, de dimensiune atemporal? care, de?i pare atât de abstract?, poate comunica, prin intermediul simbolului, esen?a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Devenit el Însu?i „model ?i, cu timpul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-i numai o stare de suflet, este ?i locul unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile marelui univers ". (Eugen Simion) Luna Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu În acela?i timp proiec?ie liric? a universului s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala condi?ie cosmic?" a unit??îi originare (Z.D.-Bu?ulenga). Cele dou? crea?îi artistice eminesciene „Melancolie" ?i „Cr?iasă din pove?ți" reprezint? astfel ipostaze poetice diferite ale unui peisaj dominat de astrul nocturn. Ceea ce confer? configura? iilor spa?iale circumscrise acestuia notă distinctiv? este perspectiva diferit? din care poetul le abordeaz?, izvorât? din „sentimentul rar al unit??îi cu cosmosul" (Z.D.Bu?ulenga
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
at?. Suprafa?a m?rii turburate de furtun? reprezint? pentru Eminescu lumea fenomenal? haotic?, fundul m?rii este paradisul pa?nic ?i feeric ". Cu sensul de „finit ce se dizolv? În infinit", nem?rginirea, infinitul Îmbrac? astfel, În opera eminescian?, ipostaze ?i sensuri multiple: „Despre cuvântul infinit, de altfel, nu ?ții bine ce denume?te: o realitate obiectiv? sau o subiectiv? neputin?? de cuprindere a lucrurilor? ". (C. Noica) Ins?, la Eminescu, „Împ????ia infinitului" are nenum?rate sensuri pe care doar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sale artistice, ar alc?tui un cadru natural s?rac: „Eminescu nu e nici m? car un descriptor, ?i toate imaginile lui, puse laolalt?, ne dau o natur? mai degrab? s?rac? ". (G. C?linescu) Astfel c?, natura privit? În ipostaza ei de dimensiune spa?io-temporal? devine În opera eminescian? o „entitate metafizic?", „materia În ve?nic? alc?tuire, iar elementele ce o compun sunt, nu fenomene, ci „idei, divinit??i" (fenomen e doar omul, pentru c? doar el este supus
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
viziunea cosmic? a poetului Îl metamorfozeaz? Într-un spa?iu metafizic, ale c?rui semnifică?îi pot fi În?elese numai dac? acesta este privit din acela?i unghi, prin prisma aceleia?i viziuni poetice care i-a dat via??. Ipostazele eminesciene ale naturii sunt de aceea multiple, iar opera să (deschis? mereu altor interpret?ri) relev? uneori „titanica sete de frumuse?e" a poetului demiurg ce Înnobileaz? prin gândirea ?i sensibilitatea să metafizic? orice col? al universului, alteori „tentativă conținu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
uimesc prin „arhitectură" lor original?, „colosal?" (cum o nume?te G. C? linescu) ?i care comunic? de fapt continuă aspiră?ie a omului spre libertatea absolut? a cunoa? terii tainelor universului. Natură exist? Ins? În poezia lui Eminescu ?i În ipostaza de peisaj (În?eles, conform esteticii assuntiene, ca „finitate deschis? c?tre infinit"). Dar sintagma „peisaj eminescian" are În literatura român? o conota?ie aparte, pentru c? În opera marelui poet, „fantasticului i se asociaz? vibră?ia sentimental?" . Eminescu descrie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
le-au descifrat Înainte de simboli?ți". (Eugen Simion) În studiul s?u asupra universului prozei eminesciene, criticul literar Eugen Simion subliniaz? ideea de spa?iu poetic fascinant, unic prin semnifică?iile sale; pentru aceasta, utilizeaz? termenul „paradis", identificând astfel diferitele ipostaze cosmice ale acestuia. Exist? (dar nu numai In proza lui Eminescu, ci ?i În poezia să) reprezentări ale unui ?paradis terestru": ,În Cezara, viziunea paradisului terestru e În tot momentul proiectat? În oglindă iubirii ?i a mor? îi. "; un ?paradis
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lumi ce nu mai este /Lume ce gândea În basme ?i vorbea În poezii". Întotdeauna Insufle?ițe de sentimentele poetului („subiectivitatea interioar?" fiind, În concep?ia hegelian?, „adev?râtul izvor al liricii"), aceste spa?îi poetice surprinse În diferitele lor ipostaze sunt urzite din „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec?ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?" (Zoe D.Bu? ulenga). Privite din aceast? perspectiv?, toposurile poetice devin În lirica eminescian? adev?rate obiecte de contemplă?ie estetic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Înf????area lor labil?, ci În esen?a lor". (Roșa Del Conte) Artistul scoate din lumea fenomenal? materia ?i ??i construie?te propriul s?u univers, unul al esen?elor, al ideilor: când spunem „teiul lui Eminescu" ne referim la ipostază artistic? a ideii de tei, la o entitate ce nu mai poate fi contemplat? decât În esen?a ei, unic?, nesupus? din acest moment proiec?iilor succesive ale devenirii fenomenale. Toposurile poetice devin astfel În poezia lui Eminescu „pilonii" pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
noastr?, ca fiind de origine latin?, a cuvântului « natur? »; [...] Men? inerea cuvântului vechi al?turi de cel nou nu Înseamn? chiar un lux al limbii". (C. Noica) Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza devenirii sale, de dimensiune atemporal? care, de?i pare atât de abstract?, poate comunica, prin intermediul simbolului, esen?a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Astfel c? prezen?a florii albastre Înseamn? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
r?ul existen?ei m?runte"; mitu creatorului În care sunt exprimate „pozi?ia ?i rostul creatorului În raport cu celelalte experien?e ale spiritului" {„Od? În metru antic", „Luceaf?rul") ?i un mit poetic prezent, În crea?ia eminescian?, În dou? ipostaze: prima, „direct?, explicit?", se refer? la „poezia că tem? de reflec?ie În poem" (de exemplu, versurile din „Epigonii": „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc cu imagini / Strai de purpur???i aur peste ?? rană cea grea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
am Îndr?zni s? o numim neoplatonic?" (Roșa Del Conte). Adev?rate poeme ale luminii selenare, versurile Închinate astrului nocturn (pe care poetul voia s? le adune Într-un volum ce avea s? poarte numele „Lumin? de lun?") exprim? diferitele ipostaze poetice (cosmice, ontologice, lirice sau mitice) ale acesteia. Universul vizual al poeziei sale nu este de aceea unul static, ci animat de dinamismul acestor metafore lirice ale luminii: „Eminescu nu este un pictor al formelor, ci un pictor al luminii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la aceea?i În???ime metafizic?? ?i cu aceea?i luciditate solemn?, poetul contempl? ipostazele existen?ei umane: „ Unul caut?-n oglind? de-?i bucleaz? al s?u p?r, Altul caut? În lume ?i În vreme adev? r, De pe galbenele file el adun? mii de coji, A lor nume, trec?toare le Însamn? pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
apropiat?. Ea Închipuie doar formă sub care se prezint? neauzul unor ignorate acorduri cosmice sau disonante de haos" . (E. Papu) Sentimentul departelui proiectat vizual ?i auditiv În „nemarginile" universului sau În abisul sufletului cunoa?te În poezia eminescian? nenum?rate ipostaze artistice care „ne deșt? inuiesc despre trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere de timp, de regn ontologic, de tip al lui a fi, care În mod obi? nuit ne despart de punctele marilor dep?rt?ri ? i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Sarmis), „copil? de aur", „visul negurii eterne" (Scrisoarea IV), luna uime?te sufletul poetului cu „imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto Mori). Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mega-puteri existențiale și sacre și laice, concretizate prin anumite norme univalente, imperative și executorii. Autorul de față, Răzvan Badac, ca un apartenent profund la lumea bazată pe „dura lex, sed lex”, comentează în acest studiu, „Decalogul și Codul penal românesc”, ipostaza de „Homo obediensis” a ființării noastre, noi fiind existenți în două „câmpuri” de acțiune pe timpul vieții, radicale și antitetice, primul divin și celălalt satanic, amândouă având câte o geneză și o perspectivă normativă. E vorba de acele Coduri de norme
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
informez. Ești intolerant. Ce-ai să faci când o să te înșele? — Cu mine n-o să se întâmple. Cu mine n-o să aibă nevoie de asta. Nu o cunoști, îi zic. N-ai văzut-o, ca mine, în cele mai dezastruoase ipostaze. Iubești o imagine. Tina s-a amorezat acum un pic de tine pentru că ești arătos și calm, dar nu asta-i trebuie. — Tu chiar crezi că de aspectul meu s-a „amorezat“? Tina m-a tras într-un colț. — Ai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
1986), în celebra sa lucrare Imagini ale organizațiilor (Images of Organizations), consideră că putem înțelege mai bine organizațiile dacă utilizăm metafore pentru caracterizarea lor. El a găsit opt metafore prin care a caracterizat diverse tipuri de organizații. Iată cele opt ipostaze în care Morgan descrie organizațiile: mașini; organisme vii; creiere; culturi; sisteme politice; închisori ale psihicului; fluxuri și procese de transformare; instrumente de dominare. Aceste metafore nu sunt singurele posibile; fiecare organizație poate fi caracterizată printr-o altă metaforă care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
identică cu cea a vecinilor de rând. Toți avem dreptul la același număr de rubrici; sigur una pentru nume și alta pentru semnătură, la care se pot adăuga și alte coordonate care contribuie la identitatea noastră oficială. Tabelul e o ipostază a unui noi închegatcu o anumită ocazie, a unui acord colectiv existent la un moment dat (orice tabel serios are o dată). La limită, esența unui popor ar putea fi exprimată printr-un număr de tabele (mai mic sau mai mare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cel mai adesea din operele sistematice reținem tot fragmente, acestea potrivindu-se mai bine la modul nostru de-a fi. În plus, fragmentul este aidoma felului de-a fi al conștiinței: discontinuu. În drumul spre noi înșine trecem prin diversele ipostaze spre care ne îmbie societatea. Regăsirea de sine este mediată de diversele rătăciri prin ceea ce ne propun alții. De unde știi când te-ai rătăcit? Aici e toată frumusețea vieții: nu știi! Poți doar să crezi. A gândi într-o anumită
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]