KorAP: Find »[drukola/base=iradiere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...160 >

3,977 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

neoplazii familiale se transmit după modelul autozomal recesiv, în special cele care sunt legate de defecte în replicarea sau repararea ADN, așa cum este cazul Xeroderma pigmentosum, în care celulele prezintă deficiențe în mecanismele de reparare a leziunilor ADN induse de iradierea UV, ceea ce condiționează dezvoltarea neoplaziilor tegumentare multiple, mai ales în copilărie. În ataxie telangiectazie, sensibilitatea la radiațiile ionizante stă la baza riscului crescut pentru dereglări mieloide. Ambele sindroame prezintă heterogenitate genetică, de unde s-a dedus că au la bază intervenția

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
transformate malign, constituind o populație celulară heterogenă genotipic și fenotipic, adică manifestă proprietăți distincte: metabolice, de rată a diviziunii, de creștere celulară, de reactivitate imunologică sau în ceea ce privește prezența sau absența receptorilor hormonali și sensibilitatea la medicamente antitumorale (citostatice) sau la iradiere terapeutică. În acest caz, inactivarea cromozomului X își păstrează caracterul său stohastic, randomizat, în unele celule ale tumorii fiind inactivat cromozomul X de origine maternă, iar în altele este inactivat cromozomul X de origine paternă, ceea ce înseamnă că tumora are

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fiind necesară cooperarea cu alte oncogene precum myc sau myb, situație în care transformarea malignă este indusă rapid. Dacă genele care codifică sinteza enzimelor implicate în procesul reparator sunt afectate de mutații, procesul de reparare a leziunilor ADN induse de iradiere devine ineficient, lăsând cale liberă desfășurării proceselor care conferă celulei starea de transformare malignă. Iradierea promovează transformarea malignă în cazul unor stări patologice ereditare umane specifice, cum sunt Xeroderma pigmetosum și anemia Fanconi. Cel mai trist experiment privind efectul mutagen

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este indusă rapid. Dacă genele care codifică sinteza enzimelor implicate în procesul reparator sunt afectate de mutații, procesul de reparare a leziunilor ADN induse de iradiere devine ineficient, lăsând cale liberă desfășurării proceselor care conferă celulei starea de transformare malignă. Iradierea promovează transformarea malignă în cazul unor stări patologice ereditare umane specifice, cum sunt Xeroderma pigmetosum și anemia Fanconi. Cel mai trist experiment privind efectul mutagen și carcinogen al iradierii a fost cel prilejuit de explozia bombelor atomice americane de la Nagasaki

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cale liberă desfășurării proceselor care conferă celulei starea de transformare malignă. Iradierea promovează transformarea malignă în cazul unor stări patologice ereditare umane specifice, cum sunt Xeroderma pigmetosum și anemia Fanconi. Cel mai trist experiment privind efectul mutagen și carcinogen al iradierii a fost cel prilejuit de explozia bombelor atomice americane de la Nagasaki și Hiroshima, din Japonia, la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, în August, 1945. Evenimentul a prilejuit crearea unui comitet americanojaponez de investigație a consecințelor acțiunii radiațiilor asupra

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
altor tipuri de malignități în populația supraviețuitoare din Japonia, cu reducerea incidenței pe măsura îndepărtării de epicentrul exploziilor. Aberațiile cromozomale identificate la persoanele investigate au dovedit asocierea efectului mutagen cu cel carcinogen al radiațiilor ionizante, efect dependent de doza de iradiere. Un alt experiment de tristă amintire, datorat, de această dată, unei erori umane, a fost explozia reactorului centralei atomice electrice de la Cernobâl (Ucraina), din aprilie 1986. Nu există date oficiale, sistematizate științific, privind efectele mutagene și carcinogene ale acestei iradieri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
iradiere. Un alt experiment de tristă amintire, datorat, de această dată, unei erori umane, a fost explozia reactorului centralei atomice electrice de la Cernobâl (Ucraina), din aprilie 1986. Nu există date oficiale, sistematizate științific, privind efectele mutagene și carcinogene ale acestei iradieri accidentale, dar surse neoficiale precum și unele lucrări științifice ocazionale sugerează creșterea neobișnuită a incidenței neoplaziilor de tiroidă și a celor pulmonare la populația umană aflată pe o rază mare față de epicentrul exploziei. În anul 1998, cercetătorii de la Centrul „M.D. Anderson

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Cdc2, complexarea acestora realizându-se la finele stadiului G1. Tot astfel, tranziția de la G2 la M este reglată de Cdc2 care, la rândul său, se complexează cu ciclinele A și B (fig. 18.3). Leziunile apărute în dublul-helix ADN, în urma iradierii, induc activarea genei p53 care, prin produsul său - proteina P53 determină activarea genei WAF1 care codifică pentru proteina P21 - un inhibitor al kinazelor dependente de ciclină (Cdk). În condiții normale, celulele sunt blocate în G1 până ce sistemul reparator asigură repararea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ar putea funcționa și ca supresori tumorali. Proteina P53 joacă rol central în blocarea ciclului celular și în inducerea apoptozei, consecutivă lezării ADN. Toate celulele posedă o varietate de mecanisme pentru repararea leziunilor din ADN, induse de mutageni chimici sau iradiere. În majoritatea celulelor, o parte din răspunsul la iradiere este întârzierea progresiei celulelor iradiate în stadiile G1 și G2 ale ciclului celular. După unele interpretări, întârzierea în cele două stadii ale ciclului celular, în care există „puncte de control”, oferă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
joacă rol central în blocarea ciclului celular și în inducerea apoptozei, consecutivă lezării ADN. Toate celulele posedă o varietate de mecanisme pentru repararea leziunilor din ADN, induse de mutageni chimici sau iradiere. În majoritatea celulelor, o parte din răspunsul la iradiere este întârzierea progresiei celulelor iradiate în stadiile G1 și G2 ale ciclului celular. După unele interpretări, întârzierea în cele două stadii ale ciclului celular, în care există „puncte de control”, oferă timpul necesar reparării ADN pentru ca aceasta să se realizeze

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fie prevenită atât replicarea ADN lezat cât și transmiterea sa celulelor-fiice. Proteina P53 joacă un rol central în blocarea celulelor în punctul de control din G1, fiind un DETERMINANT MAJOR AL STABILITĂȚII GENETICE ȘI SUPRAVIEȚUIRII CELULARE, după expunerea celulelor la iradiere sau la alți agenți care induc leziuni în ADN. Implicarea proteinei P53 în punctul de control din G1 a fost sugerată de constatarea că nivelul intracelular al acesteia crește substanțial în celulele iradiate, iar celulele care nu sintetizează această proteină

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
leziuni în ADN. Implicarea proteinei P53 în punctul de control din G1 a fost sugerată de constatarea că nivelul intracelular al acesteia crește substanțial în celulele iradiate, iar celulele care nu sintetizează această proteină nu sunt blocate în G1 după iradiere, deși punctul de control din G2 continuă să funcționeze normal. Iradierea induce sinteza proteinei p53, necesară blocării ciclului în faza G1. Afirmațiile sunt susținute de constatarea că p21, inhibitorul Cdk inductibil prin P53, se acumulează în celulele iradiate, blocând activitatea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
G1 a fost sugerată de constatarea că nivelul intracelular al acesteia crește substanțial în celulele iradiate, iar celulele care nu sintetizează această proteină nu sunt blocate în G1 după iradiere, deși punctul de control din G2 continuă să funcționeze normal. Iradierea induce sinteza proteinei p53, necesară blocării ciclului în faza G1. Afirmațiile sunt susținute de constatarea că p21, inhibitorul Cdk inductibil prin P53, se acumulează în celulele iradiate, blocând activitatea complexelor ciclină-Cdk necesare pentru traversarea stadiului G1. Astfel, inducția genei p53

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
G1. Astfel, inducția genei p53, probabil prin mecanisme care sesizează prezența leziunilor în ADN, conduce la blocarea celulelor iradiate în G1, facilitând repararea ADN lezat, înainte de replicare. Multe celule însă nu reușesc să-și repare leziunile din ADN induse de iradiere, ceea ce reorientează celula spre apoptoză prin activarea mecanismelor de moarte celulară programată genetic, proces în care P53 joacă un rol crucial. Apoptoza apare ca un proces activ de moarte celulară caracterizat prin contracția celulei, condensarea (picnoza) cromatinei și degradarea ADN

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromatinei și degradarea ADN. Apoptoza poate fi declanșată de lezarea ADN și se presupune că ea este avantajoasă pentru organismul pluricelular, deoarece elimină celulele purtătoare de mutații potențial dăunătoare. Celulele deficiente în P53 eșuează în activarea apoptozei, ca răspuns la iradiere sau la tratamentul cu agenți lezionali ai ADN, incluzând medicamente utilizate în tratamentul neoplaziilor, care induc o gamă largă de rearanjamente cromozomale precum și unele efecte radiomimetice (Gavrilă și colab., 2005). În cadrul unor investigații complexe (Gavrilă și colab., 2005) a fost

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
atestă că P53 joacă un rol dual în răspunsul celulelor la lezarea ADN, această proteină fiind necesară atât pentru apoptoză, cât și pentru blocarea celulelor în G1. Eșuând în activarea apoptozei, celulele deficiente în sinteza P53 prezintă rezistență notabilă la iradiere și la alți agenți care lezează ADN, cu efecte malignizante. Blocarea funcționării punctului de control din G1 și a apoptozei indusă de iradiere în celulele deficiente în sinteza P53 permite creșterea frecvenței mutației asociată cu o instabilitate generală a genomului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
blocarea celulelor în G1. Eșuând în activarea apoptozei, celulele deficiente în sinteza P53 prezintă rezistență notabilă la iradiere și la alți agenți care lezează ADN, cu efecte malignizante. Blocarea funcționării punctului de control din G1 și a apoptozei indusă de iradiere în celulele deficiente în sinteza P53 permite creșterea frecvenței mutației asociată cu o instabilitate generală a genomului celular. Instabilitatea genomică este o caracteristică pregnantă a celulelor maligne și implică mutația deopotrivă a protooncogenelor și a genelor supresoare ale creșterii tumorale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
umane, pe când, în condiții normale ele acționează prin reglarea negativă a desfășurării ciclului celular. De remarcat este faptul că proteina P53 este necesară pentru blocarea ciclului celular în G1 și inducerea apoptozei celulelor ale căror leziuni din ADN produse prin iradiere sau prin acțiunea unor agenți chimici nu au putut fi reparate. Celulele deficiente în P53 eșuează în adoptarea apoptozei provocată de asemenea agenți și prezintă o instabilitate genomică crescută, contribuind la progresia tumorală și dezvoltarea rezistenței la medicamente anticanceroase. Protooncogenele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fost considerată ca o genă cu efect preponderent transformant, adică o protooncogenă mutantă, de unde și prefixul t. În celulele normale, nivelul cantitativ foarte scăzut al acestei proteine a generat dificultatea identificării sale. În celulele transformate, ca și în celulele supuse iradierii, cantitatea proteinei P53 crește substanțial, ceea ce a permis izolarea, purificarea și caracterizarea sa. Proteina P53, cu localizare nucleară are 393 aminoacizi și este esențială pentru supraviețuirea celulelor normale. Ea reprezintă un factor de transcriere pentru genele care asigură reglarea proceselor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în cultură. Figura 20.1 prezintă proteina P53, mutațiile genei p53 și un model de funcționare a genei p53 (Passarge, 2000). În mod normal, gena p53 este inactivă. Ea devine activă și dirijează sinteza proteinei P53 în celulele lezate prin iradiere. Leziunile din ADN induc exprimarea genei p53 și blocarea ciclului celular în G1. Dacă repararea leziunilor din ADN este eficientă, este continuat ciclul celular în S, G2 și M. Dacă leziunile nu sunt reparate, proteina P53 interferă cu factori declanșatori

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genei p53 și blocarea ciclului celular în G1. Dacă repararea leziunilor din ADN este eficientă, este continuat ciclul celular în S, G2 și M. Dacă leziunile nu sunt reparate, proteina P53 interferă cu factori declanșatori ai apoptozei. Celulele lezate de iradiere și care au mutații în gena p53 și deci o P53 mutantă nu pot fi blocate în G1 și pot lua calea transformării maligne. Sub acțiunea unor agenți carcinogeni inductori ai unui proces de instabilitate genomică asociat cu modificări numerice

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Efectul dominant negativ al proteinei mutante P53 este anihilat, probabil, prin excesul proteinei P53 normale, generat prin amplificarea genică. Mutațiile genei p53 condiționează evoluția tumorală a celulei prin deturnarea acesteia de la o evoluție apoptotică spontană sau indusă de citostatice ori iradiere cu radiații ionizante. Din această cauză, astfel de tratamente devin ineficiente. Leziunile induse în ADN rămân nereparate de proteina mutantă P53 și, fiind transmise în generațiile celulare succesive, ele accelerează și accentuează starea de instabilitate genomică caracteristică transformării maligne. Mutațiile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
duratei medii funcționale a proteinei P53 mutante, având drept consecință acumularea sa intracelulară în cantități mari, anormale, care condiționează potențialul evoluției maligne a celulei. Mutațiile genei p53 pot fi provocate de infecții virale și agenți carcinogeni fizici și chimici. Astfel, iradierea UV, care induce formarea dimerilor de timină și carcinogenii ambientali (aflatoxina B1 produsă de unele specii de mucegai din genul Aspergillus și fumul de țigară) produc frecvent mutații ale genei p53. În neoplaziile colorectale, peste 80% dintre mutațiile genei p53

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
afectează expresia oncogenelor convenționale, exprimate dominant. Celulele maligne nu pierd toate genele care controlează creșterea normală, concluzie bazată pe constatarea reversiei fenotipului malign la un fenotip nemalign, a celulelor sarcomatoase clonate, a căror malignizare a fost indusă cu carcinogeni chimici, iradiere X sau virusuri oncogene. Supresia malignizării în sarcoame a fost realizată în urma segregării cromozomale care a condus la o schimbare a dozei de gene, datorită modificării echilibrului cromozomilor specifici. Astfel, din celule maligne pot deriva celule nemaligne, prin segregare genetică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
zone, o mare parte a cazurilor de carcinom hepatic are la bază mutații ale genei p53, reprezentate de transversii G→T, iar acesta reprezintă principalul tip de mutație produsă de aflatoxină. Mutațiile genei p53 apar în carcinoamele tegumentare induse prin iradiere UV. Este evident că oncogenele și genele supresoare ale creșterii tumorale sunt ținte directe pentru acțiunea carcinogenilor mutagenici care acționează asupra organismului uman. Rolul c-myc în patogeneza limfomului Burkitt (neoplazie a limfocitelor B) este clar evidențiat: gena c-myc este activată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]