2,305 matches
-
însă lumina lin, ocrotitor și el s-a liniștit: ”Gata! A trecut valul.” Când ușa s-a zduduit din balamale, mai, mai, să sară din țâțâni, și geamurile au troznit, și cheia a căzut pe dușumea cu un zgomot metalic ireal: Poc!, apoi s-a ridicat cam la un metru în aer și iar: Poc!, inima i-a tresărit groaznic de tulburată. A sărit de pe pat și așa, desculț, s-a repezit spre masă și-a pus mâna pe cuțit. Nu
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NOI, VISĂTORII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 655 din 16 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului noi, visătorii, în noaptea de toamnă, visăm o lume ireală în munții carpați, se scutură frunza prin vise de codru, suspină învinsă ca niște soldați. din ce veac am răsărit pe pământ în ochii lunatici ai acestei lumi orbitoare? umbra toamnei se pierde prin vânt, ne doare trecutul, dar și
NOI, VISĂTORII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345140_a_346469]
-
delicata și sensibila percepție a orizonturilor vaste, de metafizica peisajului, ea a încercat în ultima vreme să amplifice registrul introspectiv, trecând cu lejeritate de la fastuoasele impresii, la caracterologie și expresie. Nu o dată, prin frumusețe, unele imagini devin de-a dreptul ireale și diafane. Privitorul participă la aceste exerciții de admirație cu sfiala ca nu cumva să fie tulburată respirația cosmosului a cărui ordine divină se cere protejată de privirile indiferente la miracolul ce tocmai se produce. Rafinamentul vine de la sine, ca
POEME IN LUMINA SI CULOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345281_a_346610]
-
Vicky Vârtosu se autodepășește, reușind să creeze momente reale de suspans și sinergie, să coloreze momentele cheie cu scene intense, să conducă emoțiile spre făgașul lor real, fără a scăpa de sub control în niciun moment acțiunea, să împletească realul cu irealul (fapt care dă amploare, pe coordonatele spațiu-timp, scrierii în sine). Autoarea se dovedește a fi un creator de cursă lungă, căreia proza i se potrivește mânușa și care are o deosebită abilitate de a transforma o scriere într-un eveniment
”VISUL DIN VISE” DE MARIANA VICKY VÂRTOSU (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345338_a_346667]
-
titlul de mai sus: "Domnilor,nu-i clar? Românii trebuie să muncească să-și ajungă țara din urmă!!!" Ca să evităm totuși unele confuzii (prezente deja!) și interpretări părtinitoare și chiar răuvoitoare, câteva lămuriri sunt absolut necesare. Personajele acestor pagini sunt ireale (imaginare!), singurul lor contact cu realitatea fiind autorul. În ceea ce privește întâmplările trecute, prezente și viitoare , acestea sunt și ele doar probabile: țăndări din curcubeul ce leagă cele două lumi. Să fie de asemenea foarte clar : DIO NU ESTE COSTEL ZĂGAN! Chiar dacă
DEŞERTUL DE CATIFEA (8) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345405_a_346734]
-
până la poetul Ion Barbu. Și nu este un roman propriu-zis ci mai mult o narațiune lipsită de arhitectura compozițională a unui roman. Episoadele nu au o evoluție liniară ci una contorsionată, întreruptă cu reveniri și divagații, pendulând între real și ireal. George Călinescu arată că aici întânlim „ o savoare ciudată, un aer de puternică originalitate, o mișcare moale, voluptoasă, un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Aici avem pasaje cu portretizare nonografică și cu spovedanii, cu aprecieri ale autorului. Scriitorul participă
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat la începutul secolului al douăzecelea, unde balcanismul e la el acasă. În roman se întrepătrund realitatea cu visul, realizate cu ironie și sarcasm, se revarsă o armonie de ireal, de poezie inefabilă. Are un stil propriu cu un pitoresc specific, îmbinând expresiile rafinate cu cele argotice, de mahala, e stăpânit de voluptatea culorii, fraza e melopeică, desfășurându-se în cadențe, stilul e specific Bucureștiului semiocidental și semibalcanic. Pirgu are
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
și cu umilenie, totdeodată, în fața Cristosului străpuns la mâini și picioare de cuiele reci ale eternului păcat ancestral al umanității... Într-o lume care își adoră idolii și își răstignește la fiecare margine de drum Mântuitorul, cu prezența sa aproape ireală pe orice scenă a lumii, DALIDA nu a însemnat deloc întruchiparea luciferică a teribilei mașinării a divertismentului occidental (care a și împins-o, printre altele, către suicid). Parte componentă, până la urmă, a acestui sistem perfid și superficial în genere al
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul își dorește apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adâncește tot mai profund, sau noaptea așteptând apariția zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină și măreție. Iată că acum visul său se împlinea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
speranțe, garat într-un triaj, lugubru, ruginit de timp, răpus de întuneric, măcinat de ploi, acide, aduse de umbra ta, pe trotuarele murdare, traversate de oameni, ce-și caută tristeți, lăsate la-ntâmplare de dirijori isterici, purtând sub braț, orchestre ireale, așteptându-ne pe noi, îmbrăcați în haine, de gală, în culori, ale unei nopți boreale, înaintând, prin întunericul luminat în doliu, păstrându-ne sub gene, lacrimi, coborâte de sub pleoapele, mereu obosite, ținându-ne de mână, cu gând la el, întunericul
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
neștiind șigur de a fost aievea, te retragi in spatele geamului închis, în liniștea dintr-o dată prea grea, sâcâită de zgomorul lemnelor ce ard și de o nepotrivită bătaie de inimă, parcă prea repezită... atât! ca o părere... ca ceva ireal, o clipă sau mai multe, stinse în iarna din care au venit... - îți place, Tina ? - mult! imi vei spune câte-o poveste in fiecare seară? așa ca la copilul tău ?... - șigur că da! vrei s-o terminăm în seara asta
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
și zbura pe cer, într-un circuit electrizant: fulger-pasăre-călușar-pe pământ-sub pământ, și iar șarpe-călușar-pasăre-arc voltaic. Mereu în cer și iarăși pe pământ, sub pământ...mereu prin călușar...prin mâinile lui...prin picioarele lui...și sunetele magice ale clopoțeilor...și zborul ireal al picioarelor...irizațiile culorilor din cămășile înflorate...strigătele călușarilor...muzica asta amețitoare...ritmul magic tot mai iute...mai iute...Toate, toate... deschid cerul și pământul...Ooo! Ce fluid de energie!..Acum trupurile dansatorilor plutesc...plutesc...și zboară...zboară...sus, sus
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafii Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Fuga de Bach / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de
FUGA DE BACH de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377834_a_379163]
-
literară în familia mea, am crescut în religia literaturii. Un motiv mai puțin evident, dar mai hotărâtor însă, a fost moartea fratelui meu geamăn. Din normală, viața a devenit atât de anormală și de dureroasă încât refugiul într-o lume ireală a fost salvator. Am găsit refugiul acesta, scriind. Deci, autoterapie, de care nu-mi dădeam seama pe atunci. Cum se vede, o folosesc și astăzi. Ați ales calea destinului în plină glorie literară. În anul 1973 l-ați însoțit pe
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
Autorului Se scrie toamna-n dulci poeme Și se-aștern frunzele pe-alei, Prin șoapte dorul ușor geme, Iar eu visez la ochii tăi. Chipul tău, undă fermecată, Se-ascunde-n al iubirii șal, Privirea ți-e înamorată Și parcă totu-i ireal. Te lași purtat de mâna-mi fină Și mierea buzei eu îți gust, Te unduiești ca o felină, Plină de-amor, eu te degust. Și vântul suflă, ploaia cade, În sărutări ne risipim, Îndrăgostiți de serenade, În ochii toamnei ne-
ÎN OCHII TOAMNEI NE-ADÂNCIM... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376307_a_377636]
-
stăpânește, mă ascute pe coasa durerii cu sufletul întors în vechile cuvinte. Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză, câteodată îmi face bine, alteori mă arde, în jurul ei mâinile îmi par mai lungi cu palmele ascunse într-o tăcere ireală în care gândurile se aud. Nimic nu seamănă cu cea fost, sunt ca o piramidă de cristal. Sub ea reflexele se trezesc aprinse, lumini de platină sfâșiind transparența dau numerelor o vibrație binară și secretul numelui se lasă descifrat pus
SUNT CA O PIRAMIDĂ DE CRISTAL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376406_a_377735]
-
stăpânește, mă ascute pe coasa durerii cu sufletul întors în vechile cuvinte. Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză, câteodată îmi face bine, alteori mă arde, în jurul ei mâinile îmi par mai lungi cu palmele ascunse într-o tăcere ireală în care gândurile se aud. Nimic nu seamănă cu cea fost, sunt ca o piramidă de cristal. Sub ea reflexele se trezesc aprinse, lumini de platină sfâșiind transparența dau numerelor o vibrație binară și secretul numelui se lasă descifrat pus
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință.... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea ”un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase”... În respirația veșnică a Timpului,creștinismul transformă,în prag de Paște,fiecare biserică sătească în noaptea Învierii. Elisabeta IOSIF 21 aprilie, 2016 Referință Bibliografică: BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ / Elisabeta
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
fi vasal. Prin mozaic de umbre și lumini Am rătăcit. Acuma mă răsuflu ! Și peste suflet eu a tras cortini Să nu mă vadă alții că-mi trag suflu. Căci visul neștiut e-un stol de păsări Pierdut în cenușiul ireal. Al cerului. De care nu te aperi ! Decât stupid dar și în mod banal. De vise nerodate mă agăț (ca inecatul de un pai firav). Fără să știu că toate au un preț Dară mă țin semeț și chiară brav
VIS NEȘTIUT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375879_a_377208]
-
acceptăm răspândirea ei sub forma unui bocet - ci ca “o înțelegere superioară a vieții, ca un poem al dragostei de viață și de frumos”. Moartea posibilă (“ Și de-o fi să mor”) este transformată într-o nuntă fantastică, de o ireală frumusețe: ,,Soarele și luna / Mi-au ținut cununa / Brazi și păltinași / i-am avut nuntași, / Preoți, munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii!”. În concepția autorului anonim, această nuntă mirifică ,,Cu o mândră crăiasă / A lumii mireasă reprezintă
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
scurs printre păcate,... XXVIII. HOINAR, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015. Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise, O nebunie-ntreagă, în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteie Aruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele. Hoinar printre planete, inundă omenirea Cu fraze adormite, în
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite, O minte îi degajă mănunchi de deziuzii. Citește mai mult Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise,O nebunie-ntreagă, în zbatere totală,Își tânguie firescul cu porțile închise,Își sfâșie trăirea cu forma ireală.Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee,Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele,Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteieAruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele.Hoinar printre planete, inundă omenireaCu fraze adormite, în nopți ce-
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
Galben,cum este topazul. Să-mi sărute ochii,gura, Să-i simt peste frunte mâna Că o boare, pește foc, Si apoi să mă culc,la loc. Ridic ochii,grei de boală, Si privesc.Odaia-i goală. Unde-i față ireala, Si cu ochii de cerneală? Nu mai e,a dispărut. Toate sunt că la-nceput. Când credeam că dusa-i boală, Apari tu,cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
îi crease lui, un sentiment de siguranță. Citise în ochii mari de culoare violet ai Eluannei, că presupunerea lui avea un suport real. Telepatic, ea îi transmitea că există într-adevăr o legătură veche de sânge, între ei. Deși părea ireal, descindeau din strămoși comuni și când el i-a înfățișat imaginea lui Grace pe ecranul minții, ea a privit-o cu iubire și duioșie pe fată și pentru câteva clipe păru foarte emoționată. În acele momente băiatul o scruta foarte
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]