1,182 matches
-
suportabile și de regulă mici zgândăriri de nuanță epigramatică și ironică, aproape niciodată de natură să întunece prietenia. Dar marile crize politice, lovituri de stat, revoluții, război civil pot arunca buni prieteni în tabere opuse. În asemenea cazuri, adversitățile sunt ireductibile nu numai pentru că pasiunile se exacerbează extrem, cu consecințe sumare și implacabile, ci și pentru că problema binelui public, salus populi, capătă un caracter radical, adică tragic. Atunci se pune proba de foc. Cazuri de acestea au fost mai puțin rare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a fost destul ca să mă stârnească. Interesul constant al lui Eliade pentru acest scriitor, total neluat în seamă în timpul vieții, e cu atât mai remarcabil, cu cât e vorba de un spirit față de care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un umor tipic englezesc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Târgu Frumos, Negrești... Târguri-orașe, aspirând la rangul de municipii... Dar, trebuie să mă explic: mă interesează acest oraș ca un prototip. Mizilul are specific un grad de tristețe care te îndeamnă direct la alcoolism cronic, un grad de melancolie intrinsecă, ireductibilă, care te îndeamnă la sinucidere, un grad de nostalgie care preface pe locuitorii săi în adevărați poeți. Tocmai din aceste motive Mizil și celelalte așezări de aceeași categorie sunt interesante ca o încercare de autoexperiment psihologic. * Cu ocazia unei pene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
suferă intens în mijlocul lumii ostile rasei sale, încercînd totuși a cunoaște cu răceală. Această poziție dă interes artistic cărții și deși, evident, eroul nu va putea ieși din cercul său vițios, opera rămâne un document foarte obiectiv al unei mentalități ireductibile. Spre a experimenta tragicul, eroul înfruntă opoziția antisemiților, se lasă bătut, exagerând evenimentul cu o vocație patetică pe care și-o recunoaște lucid, frecventează apoi și pe evrei și se simte străin în cercul sioniștilor și printre cultivatorii idișului. Locul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1 Momente etc., p. 320. socială, corespunzătoare unei altfel de societăți decât a noastră, unei societăți în care clasa care dă tonul e burghezia, clasă inexistentă la noi. Caragiale, așadar, a fost un dușman al "liberalismului", tot atât de intransigent și de ireductibil ca și Eminescu, și încă mai fără milă decât acesta. Și nu e o întîmplare că Muntenia, lipsită în epoca precedentă de spiritul critic, a dat pe cel mai nemilos critic al "liberalismului". Acolo unde a apărut și a înflorit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de autor, conștientă, fie inconștientă, depășind intențiile inițiale (acest din urmă aspect nu era presupus de critica "tradițională"). Prin analogie cu fenomenele lumii fizice, critica, să-i zicem, scientifică este de părere ca fenomenul literar (și artistic) este reductibil (nu ireductibil ca în critica intuitivă) și cognoscibil, analiza lui sistematică, "la rece", neavând darul să distrugă emoția cititorului, ci să i-o explice, aducând în lumina conștiinței reacții tulburi, insesizabile din timpul lecturii. Este aici, desigur, o prelungire a vechiului raționalism
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
modalitate pasivă care nu promite efecte politice, o opinie, de altfel, iritată și descurajată prin ilizibilitatea peisajului politic european. Mai radical, și prevăzând că i se va reproșa fără îndoială "clasicismul, dacă nu anacronismul analizei [sale]", subliniază ceea ce este specific, ireductibil, dificil și exigent în cetățenie, care nu este deloc inclusă în umanitatea împărtășită: Istoria a confirmat discriminarea între drepturile omului și cele ale cetățeanului. Drepturile pe care Declarația le desemnează aparțin (sau ar trebui să aparțină) unele oamenilor ca atare
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
nu erau exprimate oficial - el a înțeles totuși că după 1900 regele Carol, rămânând fidel politicii Triplei Alianțe (deși nici el nu simpatiza și nu credea în viitorul statului multinațional, aflat în pragul iminentei prăbușiri, Austro-Ungaria), a intrat în contradicție ireductibilă cu opinia publică românească, dorind cu orice preț să mențină bunele relații cu patria sa natală, Germania. Comentând moartea regelui Carol în 1914, văzută ca un moment de eliberare, eveniment cu care, de altfel, el își încheie istoria Bucureștilor de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fie menționați: Emil Costinescu, Dim. Giani, Anastasie Stolojan, P.S. Aurelian ș.a. Preotul Grigore Musceleanu era un fanatic liberal, om cu oarecare cultură, era autor a oarecăror cărți religioase, redacta și un ziar de literatură specială intitulat Biserica română 30. Liberal ireductibil din vechea școală era și organizator electoral plin de pasiune. De aceea albii îl numeau: „Cap de bande“. În realitate popa Grigore nu era un bătăuș. În schimb Popa Tache al conservatorilor era un adevărat comandant al bandelor. De o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
multe și scumpe pier deri. Eroii, cari cu sângele lor au dat botezul drapelelor române, cari cu viața lor au asigurat viața României, Pagina 392 * Plevna internă. Aceste cuvinte sibilice pentru unii erau destul de înțeles pentru alții... Rosetti era democratul ireductibil care, deși se plecase în fața evenimentelor și pusese surdină ideilor sale democratice, revenea acum la asalt. Rosetti cerea ca țara și instituțiile sale să fie democratizate. Bineînțeles, din vorbele lui Rosetti nu se desprinde nimic precis, reformele pe care le
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
marilor colectivități, al noroadelor imperisabile, un populism admirabil și cu o prelungă tradiție în literatura românească, el desfășoară o admirabilă poezie cu parfum cronicăresc, el ne este prezentat ca un de tot remarcabil poet al paradisului ritualistic și folcloric, condiția ireductibilă a poeziei sale este pasionalitatea exuberantă și extatică, este un admirabil liric al imprecației, cu un simț al dimensiunilor apocaliptice și al viziunilor grozave foarte pronunțat. Majoritatea creațiunilor lui Corneliu Vadim Tudor sunt dezvoltări ideologice, epistole naționale, alegorii, discursuri imaginare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice. Acestea merită Însă scrutate, nu doar pentru a Înțelege complexitatea unor personalități neobișnuite, ci, mai ales, pentru a Înțelege traumele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dilatând, concentrând, fără a pierde vreodată contactul cu materia concretă, imprevizibilă. Existența toată, a tuturor, a oricui pare asumată instantaneu, printr-un fel de rapt: act deopotrivă Întâmplător și absolut. Individualizarea extremă Înglobează spontan totalitatea, fragmentul posedă Întregul, specificitatea apăsată, ireductibilă aparține universalului. Generalitatea cea mai cuprinzătoare, prin particularizarea cea mai marcată. Ceea ce ni se arată nu este altceva decât, cum va spune autorul Însuși, „bizara aventură de a fi om”. Aventura acestei cărți discrete și impunătoare nu este mai puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Camil Petrescu „câtă luciditate, atâta dramă” pare insuficientă și simplificatoare pentru Blecher. Una dintre clipele de iluminare ale paginii sale primește imediat această amară adăugire: „o certitudine, incontrolabilă ca orice certitudine”... Se deschid, astfel, trape prolifice spre un adevăr fisionabil, ireductibil În dramatismul său. Într-o propoziție limpede și dramatică În fermitatea ei, cum este, de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și nu altfel”, Blecher mărturisește a citi „imensa nostalgie a lumii acesteia, Închisă În luminile și culorile ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aici Într-o logică a alienării despre care știm astăzi prea multe pentru a mai insista asupra ei. Pe scurt, dihotomia les mots versus les choses este tradusă de Gleize În temenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie se naște antiliteratura supusă unicului criteriu al autenticității. Expresia se va strădui să prindă din urmă experiența cu orice preț - al incoerenței, al ilizibilității, al vulgarității. Ce Înseamnă asta? Că poezia modernă apare În momentul În care literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și, În câteva luni, mi-ar vorbi singură” scrie naratorul Poveștii de iubire: oricît de crudă este povestea, iar Poveste de iubire e cu asupra de măsură, condiționalul prezent semnifică mereu existența unei zone de neutralitate Între cuvinte și lucruri, ireductibilă așa cum este spațiul dintre oglinda În care te privești și propriii ochi. Perversitatea Poveștii de iubire este, ca și În cazul lui Kierkegaard, una exercitată de pervers asupra lui Însuși. Pentru că, la două sute de ani și o revoluție sexuală după
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui ritm pe alocuri industrial (dar asta face parte din “autenticitate”). Față de colegele ei Întru abordare și stil (Lydie Salvayre pentru urgența revendicativă și descinderea În social, multe altele - Camille Laurens, Marie Darrieussecq, Catherine Millet etc. - pentru dimensiunea experiențială feminină ireductibilă), Lorette Nobécourt se detașează printr-o felliniană estetică a grotescului (vorbăria Irènei este Întreruptă de inserturi de discurs cules de la mesele vecine, banale felii de viață, importante doar prin realismul lor ingenuu) sau prin postmoderna poezie stoarsă din scatologic (“pleoscul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitură albă și de la o preciptare fals apocaliptică merită admirată, poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită ireductibilă la vreo euristică). Paralel cu Marie Redonnet, poeta, nuvelista, romanciera și de curînd eseista care a cochetat cu trei edituri pînă acum - Minuit, POL și Gallimard -, paralel totodată cu scriitori consacrați ca Alain Robbe-Grillet, Claude Simon sau Robert Pinget, fără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
El a promis că anul viitor Bucureștiul va fi una dintre capitalele literare prezente În revista pe care o conduce. CÎnd vorbește o face cu convingere dar și cu precauție. Crede că astăzi actul scriptural producător de literatură este personal, ireductibil oricărui metadiscurs, iar voința de a-l produce are ca principală miză cea estetică. Aș adăuga eu, și una etică, la fel de importantă. Despre Femeia perfectă, penultimul roman al autorului (1995), trebuie spus În primul rînd că subiectul său este unul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre universalitatea esteticii și particularitatea limbilor În care estetica este aplicată În operă. În fond, dacă postulăm principiul gratuității actului literar, de ce studiul lui ar trebui să folosească unui sistem de Învățămînt național? Nu este vorba atunci despre o instrumentalizare ireductibilă a literaturii ? Pentru că, Într-o logică nouă, mondializată, ceea ce rămîne valoros din literaturile naționale nu poate fi altceva decît un obiect estetic aflat Într-o competiție globală sau, dintr-o perspectivă genealogică, un obiect-origine a unei direcții de reprezentare care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obiecte egale, și este evident că sunt, pentru că nu există o ierarhie a lor, fiecare dintre ele fiind, spun asta cu riscul de a mă vedea amendat, o ființă În sine, atunci și culturile scrise devin de asemenea egale, pentru că ireductibile la o scară. În consecință, studiul literaturilor moderne s-ar diferenția strict pe bază lingvistică, ceea ce ar face inoperantă istoria literară Însăși, pentru că nu s-ar mai putea lucra cu conceptele ei universale: literatura ar deveni un obiect de studiu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perspectiva Occidentului. În acest context, principala preocupare a antropogeografiei românești va fi demonstrarea situării central-europene a noului stat românesc. Vor fi însă și voci, unele chiar importante, care vor insista asupra unei „europenități răsăritene” sau chiar asupra unei fundamentale și ireductibile specificități a spațiului (este cazul influentelor analize ale lui Simion Mehedinți, dar și ale lui Vintilă Mihăilescu), conceput ca un fel de sinteză, de confinium și de pacificare a unor „permanențe” istorice, politice și geografice adverse. Un punct de vedere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Octav Botez, Al. Cazaban, D. D. Pătrășcanu, tratându-i monografic. Studiul cel mai extins e consacrat lui I. I. Mironescu (1982), dar cel mai important rămâne monografia Anton Pann (1989), care definește tipul de scriitor ilustrat de cel ce uzează, ireductibil, de „poezire” - cu virtuțile și neajunsurile ei. Alte contribuții se referă la Jean Boutière (ca monografist al lui Creangă), Sextil Pușcariu (ca istoric literar), Calistrat Hogaș (din perspectiva receptării), Mihail Sadoveanu și Panait Istrati (ambii urmăriți în popasul lor la
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
și nespecializat”, cum îl caracterizează Arghezi) pare să fi fost legată de o antinomie structurală a omului. Sălășluiesc în firea lui un insurgent, un nonconformist în stare de perpetuă veghe, pledant neostenit al libertății individului și al ideii de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
urmare, singurul rol al rațiunii este să caute adevărul interpretând Revelația 31. Iată un verdict la care tânărul Cantemir ar fi aderat fără ezitare. Concluzii O opțiune similară are Cantemir în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Problemele cu adevărat grave, mari, ireductibile la clișee, inaccesibile prin mijloace empirice, nu pot fi asimilate, nu pot deveni obiect al cunoașterii decât prin intermediul unei "lumini imateriale", ceea ce presupune legătura directă cu divinitatea, deci revelația. "Știința sfântă a lui Cantemir, comentează Dan Bădăru, este tot una
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]