2,421 matches
-
ați mulțumit, doar, să ne aruncați niște bani. Și ne-ați spus să ne vedem de drum... Cât privește feminismul, pot spune că mă simțeam în postura celui care stăpânește gloata cu o mână de fier și care, atunci când e iritat de incursiuni supărătoare, își cheamă Doamnele și le spune calm: Bun, deci vreți o porție din chestia asta. Și ce vă reține? Am crezut că sunteți fericite făcând chestia ailaltă. Milioane de ani n-ați scos un cuvânt. Acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
folosi toporul indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii. întotdeauna se simțise mai la largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în tunelul din ea însăși. Osul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de femeie-copil al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de femeie-copil al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul, se gândi Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am ridicat capul din poziția incomodă în care mă aflam, sub masa de cafea, și m-am uitat cu ochii întredeschiși în jur. Venise noaptea, iar camera era relativ întunecată. Lângă mine, Sebastian începu să se miște încet. M-am iritat de la mochetă, am anunțat victorioasă, și mi-e foame. —Vai, ce răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că ar trebui să gătesc cina acum? Am putea lua mâncarea indiană la pachet de care ziceai mai devreme, am sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-i atragă în capcane logice. Se gândise să-i trimită un raport lui Ellis Loew - să nu ne atingem de Sleepy Lagoon, căci stârnește prea multă simpatie -, apoi, din empatie, renunțase la el, îi sensibilizase pe mexicani și îl iritase pe Dudley. Iar Dudley îl apărase înainte s-o facă el însuși, așa că era greu să-l învinovățești că își pierduse cumpătul, ceea ce însemna că abordarea directă a celor din AUFT era exclusă și poate că ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acum se pare că juca și în echipa cealaltă. Buzz își trecu aparatul de ras electric peste față, se stropi cu apă de colonie la subsuori și perie firimiturile cojii de plăcintă de pe nodul cravatei. Cei putrezi de bogați îl iritau. Putred de bogat și homo era o combinație cu care nu se mai întâlnise până acum. Audrey Anders stărui în gândurile lui și în timpul deplasării. Își imagină că Old Spice-ul lui era Chanel-ul ei nr. 5 în locurile cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
târziu și mi-a spus că tot acolo stau. Breuning pretinde că ceilalți trei indivizi sunt încă sub supraveghere, dar eu nu-l cred. Danny simțea că-i plesnește țeasta. Mirosurile de la morgă îi întorceau stomacul pe dos și îi iritau tăieturile de la bărbierit. Se repezi la ușa pe care scria „Dr. Norton Layman”, o deschise și îl văzu pe cel mai renumit patolog criminalist din țară scriind ceva pe un clipboard. O siluetă nudă era întinsă pe masa de disecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a făcut această schimbare... ― Să lăsam amănuntele. Apoi? ― Apoi, îl imitai eu, imperturbabil, apoi, Târgoviște... și apoi... București! ― Deci patru! ținu el să precizeze ― Vezi ce bine știe la... Aritmetică?! se auzi admirativ glasul lui Dragu. ― Cine a-ndrăznit? strigă profesorul iritat la culme. ― Eu, don' suplinitor!... Ziceam de Băjenaru, că a ținut bine minte numărul capitalelor... ― Dar cine-o fi mutat capitala de la Curtea de Argeș la Târgoviște, don' profesor? căutai eu să schimb vorba. ― Să spună cineva dintre dumneavoastră... Doar de-aceea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
formă, familia Hallipa iarăși îi ieșea înainte. Odihnită, Lina porni, tot grămadă, să așeze ceaiul cu baba. Când se întoarse avea o rochie verde cu găitane multe. Rim privi pe Mini cu aere de complicitate, dar fără de succes. Mini era iritată împotriva lui pentru ostilitatea aceea permanentă către Lina, ostilitate, de altfel, cu forme flegmatice și politicoase. Ii veni în minte că e poate din pricina că sunt de naționalitate diferită. Poate că asta era o pârghie nesimțită care dezgrădina acordul lor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în seama achizitorului. Restul condițiilor nici nu le mai știa. Noutatea asta, credea Elena, o putea scuza că nu și-a putut conține indignarea și mâhnirea. Avusese cu Doru o explicație destul de violentă și penibilă. Firește, când ești așa de iritat și de mâhnit, nu poți cântări fiecare cuvânt... Nu vroise să-1 ofenseze, dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune intenții și sentimente. De la el învățase doară să iubească pământul cu pasiune și să înțeleagă însemnătatea lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau se completează din condei o coloană de cifre, se îneacă. Toată lumea lui ține de-acum de domeniul trecutului. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva răgușit și amenințător, care seamănă cu Skye Boat Song. Formația, ca o procesiune, își mărește numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur că unii dintre muzicieni au folosit prilejul pentru a mai adăuga propriile contribuții, mici triluri sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asupra celor cincizeci de mii de oameni adunați să asculte o cuvântare care sfidează noua lege marțială proclamată de general. Intrarea a fost atât de îngustă, încât generalul n-a putut să-și introducă mașinile blindate, lucru care l-a iritat foarte tare, pentru că spera să folosească tunurile lor de mare calibru. Era al naibii de cald și el, ca de obicei, suferea în tăcere. Durerea generalului era permanentă, nu contenea nici o clipă, era la fel de severă ca întotdeauna. Cu toate că picioarele sale sclerotice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alice decât în Bihari. Și în craniile de păstori tibetani încap mai multe decât în Kayastha, Bihari, Naga sau pescarii Orrisan. Aceste descoperiri sunt folosite de pastor pentru a confirma importanța lui Morton, deși mărimea craniilor tibetane pare să-l irite. În timpul acestor măsurători frenologice, n-a avut nevoie de contribuția lui Robert. Rolul lui a fost de a asculta cum pastorul își expune teoriile din vasta sa bibliotecă pe teme antropologice, strânsă în cei treizeci de ani de misionariat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Totul depinde de felul în care le „acordați“ pe fete, sarcină la care știm cu toții că excelați. — Pușchea pe limbă-ți, Shim! Bătrâna doamnă izbucnește în râs. Împăratul răvășește plăcuțele încoace și încolo pe tava de argint, ca și cum ar fi iritat. — Arăți epuizat, fiul meu, zice Marea Împărăteasă. — Sunt, mamă. Nu conta pe mine să vin mâine, căci n-o s-o fac. — Atunci trebuie să decizi azi. Concentrează-te și uită-te mai bine. Dar am făcut asta, nu? — Atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se simte dragostea de viață a celor care le-au făcut, ceea ce mă face să mă întreb dacă toate poveștile care mi s-au spus despre barbarii sălbatici sunt adevărate. Entuziasmul meu pentru ceasuri se stinge repede. Încep să mă irite limbile lor ca niște ace. Felul atât de în care se târăsc molcom mă face să vreau să le împing înainte. Îi spun lui An-te-hai să le acopere cu o țesătură. — Gata cu plecăciunile, îl aud spunând către ciocănitoare. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mor peștii în heleșteu și că mi se scutură orhideele în grădină în toiul înfloririi. An-te-hai a descoperit că rozătoare cărora le plac orhideele au mâncat rădăcinile plantelor. Cu siguranță cineva le-a băgat pe ascuns înăuntru. Plângerile mele îl irită pe soțul meu. El o crede pe Nuharoo zeița milei și îmi spune să încetez să-mi mai fac griji. Raționamentul meu este că aș putea să mă descurc cu o Nuharoo, dar nu cu trei mii. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
După o călătorie lungă, cobor din palanchin cu mâinile țepene și picioarele înghețate. Soarele nu strălucește deloc. Eu și Nuharoo suntem îmbrăcate în tradiționalele haine albe de doliu. Gâturile noastre sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne irită pielea. Nuharoo de-abia așteaptă să se întoarcă. Priveliștea mă emoționează. Hsien Feng se va odihni cu strămoșii săi. Mormântul său se află într-unul dintre cele două complexe funerare, unul aflat la est și celălalt la vest de Peking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
El există și e complicat să-i răstălmăcești sensurile. Titu Maiorescu l-a scris încă de mic. Într-adevăr, nu la bătrânețe trebuie începută această întreprindere, ci încă la tinerețe și terminată la maturitate. Fiindcă scriitorul român, ajuns venerabil, se irită prea adesea de îndrăznelile sale de odinioară și penița sa nu mai alunecă pe hârtie decât ca să istorisească frumoase fabule poetice, menite să-i creeze o figură aureolată de înțelepciune. Da, dar după ce el nu va mai fi în viață
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cumularea de bunuri, care era singura care conta pentru cei mai mulți, ci în minte, adică în spirit, valoare care îi deosebea cu adevărat de boii pe care îi înjugau. Da, dar tatăl meu avea și dușmani. Existau oameni care se simțeau iritați numai la simpla lui vedere, și nu o dată unii dintre aceștia ne înjurau pe noi, copiii, când ne vedeau rău îmbrăcați sau gălbejiți de boli. "Bă, cutare (așa și pe dincolo), tac-tu ăla ce tot face de dimineață și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
contesta-o, dar pe care puțini ar citi-o de la primul până la ultimul volum. Mi s-a întîmplat mie însumi să fiu ținut mulți ani departe de Sadoveanu din pricina entuziasmului nediferențiat al unui prieten, pe atunci critic literar, care mă irita cu sentințele și speculațiile lui filozofice despre cărți ale marelui povestitor pe care le citisem izolat și nu-mi plăcuseră absolut deloc, cum ar fi, de pildă, Ostrovul lupilor. Într-adevăr, înțelepciunea aceasta asiatică, atât de profundă în ochii unora
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Părerea lui era că mama trebuie să se mărite, pentru ca cînd va crește copilul, să nu devină necunoscut. Asupra participării la ședințe, contabilul de la primărie își impunea o poziție personală. Avînd drept sarcină bilanțul comunal, pleca îndată după ce lua cuvîntul, iritînd pe toți vorbitorii care urmau. Realitatea e că, de cum se lumina de ziuă, în fața primăriei îl aștepta o mulțime de oameni. Pe la opt, cînd își arăta obrazul cărnos din care te ațintea, cu bobul negru, un ochi sclipitor, în urma sa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mi se părea familiar. Bunăvoința Tomuleștilor era obositoare. Nici dînșii nu mă acceptaseră ca pe unul dintr-ai lor și, față de mine, își supravegheau cuvintele. N-aveam nici un chef să le ascult poveștile iar stoica lor cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atât reușita cât și riscul unui eșec. Căpitanul ar fi ieșit de aici într-un sac cu direcția expresă către incinerator. - Este membru în cadrul Independenților? întrebă mirat din nou tânărul. - Mai ai multe întrebări tâmpite pe ziua de azi? se irită de-a binelea preanorabilul Poha. Pune-le pe toate odată ca să-ți pot face reevaluarea. Poate nu mai pleci așa de curând. - Iertați-mă preaonorabile, nu m-am putut abține și nici nu m-am gândit ce întrebări pun, bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]