1,431 matches
-
speriate chiar. Oftă, expirând Încetișor. — Isuse... — Cum dracu' s-a-ntâmplat asta? Întrebă Barnes. — Eu am fost de vină, spuse Beth. Am apăsat pe butonul ăsta. — Dacă nu vă supărați, hai să nu mai apăsam aiurea pe butoane, spuse Barnes iritat. — Era marcat cu „Iluminare incintă“ și am crezut că fac bine. — Să Încercăm să lucrăm Împreună la chestia asta, zise Barnes. — Dar, Hal, dar... — Te rog să nu mai apeși pe nici un buton, Beth! Se Învârteau prin cabină, privind când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
te uită ce Întreabă! Nu pricep, spuse Barnes. — Păi, zice: „Duceți-mă la șef“. Întreabă cine conduce aici. — Eu sunt șeful. Spune-i asta. Harry tastă: DA. ENTITATEA DE COMANDĂ ESTE CĂPITANUL HARALD C. BARNES. ÎNȚELEG. — CU „o“, spuse Barnes iritat. Harold, cu „o“. — Vrei să tastez din nou? — Las-o așa. Mai bine Întreabă-l cine este? CINE EȘTI? SUNT UNUL. Bun, spuse Barnes. Deci e numai unul. Întreabă-l de unde e. DE UNDE VII? VIN DINTR-UN LOC. — Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
MULT. — Pentru Dumnezeu, trebuie să ne oprim, imploră Barnes. Ted tastă: ÎNTRERUPEM ACUM PENTRU CA ENTITĂȚILE NOASTRE SĂ POATĂ DISCUTA ÎNTRE ELE. NU ESTE NECESAR SĂ ÎNTRERUPEȚI. NU VOIESC SĂ ÎNTRERUP. Lui Norman i se păru că sesizează un ton cârcotaș, iritat. Aproape imperios. „Nu voiesc să Întrerup“ - asta era În stilul lui Ludovic al XlV-lea. ESTE NECESAR PENTRU NOI, tastă Ted. NU DORESC ASTA. ESTE NECESAR PENTRU NOI, JERRY. ÎNȚELEG. Ecranul se stinse. Așa e mai bine, răsuflă Barnes. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth. — Da. Ne puteți spune unde mergeți? — Un tur de inspecție de rutină, răspunse Beth. Urmă o pauză. — Foarte bine. Li se dădu voie să treacă. Pătrunseră În Cilindrul B, cel plin de mașinării și de țevi. Norman le privea iritat: nu-i surâdea ideea de a se juca cu sistemele vitale, dar nu vedea ce altceva ar fi putut face. În Cilindrul A mai rămăseseră trei costume. Norman și-l luă pe al său. — Cred că știi ce trebuie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că vine de la „sonar cu apertură falsă“, dar mai scrie și „baleiaj lateral“. E foarte confuză treaba. — Beth, oprește-l! Pong! Pong! Pong! Pong! — Desigur, desigur, spuse Beth. — La urma urmei, de ce vrei să știi cum lucrează? o Întrebă Norman iritat, de parcă Beth ar fi vrut În mod intenționat să-l supere cu zgomotul acela. — Pentru orice eventualitate, spuse Beth. — Pentru care eventualitate, Dumnezeule mare? Tu Însăți ai spus că Harry e inconștient. Nu vor mai fi alte atacuri. — Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
internă. În cele din urmă, Norman ajunsese să-l Întrebe de ce fusese internat În spital. Pacientul nu-și mai amintea de ce. Îi părea rău, dar pur și simplu nu-și amintea. La insistențele lui Norman, devenise mai puțin fermecător, mai iritat. În final, Începuse să bată amenințător cu pumnul În masă, cerând imperios ca Norman să vorbească despre altceva. Abia atunci Norman Își dăduse seama cine era acel om: Alan Whittier, care, adolescent fiind, Își omorâse mama și sora Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea visurilor tale; marea iritată, hipnotică; o linie între privirea ta și femeia ce pleacă să se spele, să meargă la biserică. Ești convins că ai trăit momentul adevărului și îndoiala mîngîie doar realitatea pierderii lui. Puteai atinge fiecare fibră a lumii și reușeai să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am auzit că o excursie de câteva zile pe litoralul Bulgariei e mai reușită și mai ieftină decât o alta pe litoralul nostru. Poate că și în Grecia e mai ieftin, nu? Asta s-o crezi tu! a intervenit, oarecum iritat, Sandu. Litoralul nostru este frumos, dacă vrei să știi. La Mamaia avem de toate, chiar și gondolă! Când am fost eu la... Când ai fost tu..., las-o baltă! S-a întors Mihaela spre el, pusă pe harță. Ai fost
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
așezat lângă mine și mama. Pare un băiat minunat, a zis mama pe un ton aprobator. Da? i-a răspuns Helen distantă. —Minunat, a spus mama cu emfază. —Of, nu mai începe cum faci tu de obicei, a sărit Helen iritată. A urmat o pauză cam jenată. După care am vorbit eu. Câți ani are Adam? am întrebat-o pe Helen ca și când n-ar fi fost ceva important. De ce? m-a întrebat ea fără să-și ia ochii de la ecranul televizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la punct o campanie militară. Annei au început să-i sclipească ochii când a auzit faza cu machiajul. S-a apropiat de mine cu o geantă de plastic care părea burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită. Nu, i-a explicat Helen mai îmbunată. Trebuie să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
faxuri din Dublin numai ca să-i fac în ciudă. A, îmi pare rău, James, am bâiguit. Dacă mi-ai fi spus, ți-aș fi propus să ne fie trimise la birou, la tata. —Ei, nu contează, a oftat el, aparent iritat și exasperat și încercând să-mi transmită că dacă voia să obțină ceva, atunci era mai bine să se ocupe el personal decât să mă implice pe mine sau pe alți membri de gradul I ai familiei mele. Oricum, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James. Eu ajunsesem să mă satur până-n gât să tot fiu puternic. — Și nu te-am făcut niciodată ticălos plicticos, am exclamat dintr-odată. Știusem eu că ceva din ceea ce spusese James nu era corect. — Nu contează, a conchis el iritat. Așa m-ai făcut să mă simt. — Da, dar ai zis că eu... m-am pregătit eu să protestez. —Of, Claire, pentru numele lui Dumnezeu, a izbucnit el furios. Iar ai început. Încerci să marchezi puncte în favoarea ta. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întrerupându-mi tăcerea plină de reproșuri. —Of, James, nu știu. Îmi trebuie vreo două zile ca să pun totul în ordine, i-am explicat. Gândul plecării mă îngrozea. —Claire, eu nu mai pot să mai aștept două zile, a izbucnit el iritat, am foarte mult de lucru în perioada asta. —Ei, nu ți se pare că ai noroc că am fost de acord să mă întorc la tine peste numai două zile? l-am întrebat cu amărăciune. Dacă aș fi opus rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ba exact așa a fost, am urlat eu. Nu-mi vine să cred cât de proastă am fost când am crezut în povestea aia a ta de adormit copiii! —Claire, trebuie să mă asculți, mi-a spus el nervos și iritat. —Ba nu, nu trebuie deloc, l-am corectat eu furioasă. De ce-ar trebui să te ascult? Ai de gând să încerci să-mi mai livrezi un set nou de minciuni? Ei, asta ai de gând? am strigat când James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
merită neapărat să fie salvați, mai ales că toți cei pe care-i iubeam erau cît se poate de sănătoși. CÎnd spun că nu merită să fie salvați mă refer atît la neant cît și la boli obișnuite. Eram tînăr, iritat, și nu pierdusem Încă pe nimeni. Oricum, mîntuirea trupului e mai puțin Însemnată decît cea a sufletului, asta o știe orice filozof, inclusiv menajera. Or, medicina nu-și propune salvarea spiritului, nici nu știe unde e, nu vrea decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a trebuit totuși să mi-l șterg deoarece treceau și alți oameni pe stradă care spuneau rușine și rîdeau. Vecinii, În schimb, nu mai rîdeau. S-au apucat să-mi deschidă zilnic cu șurubelnița cap cruce cutia de scrisori, strîmbîndu-se iritați cînd vedeau că nu primisem nici un plic. Mi-au Îndoit ușița de la cutie, acum nu mai era necesar s-o forțeze, spînzura În balamale, ceea ce i-a enervat și mai tare. Au Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spirituali, dîrji și ușor țicniți, cu alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa irevocabilă și iremediabil Îndopată doar cu trei, patru clișee despre viață, fudulă, iritată, egolatră, cîteodată bestială și constant tembelă. Ceea ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă elogiul țopîrlanului direct În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît fălcile, care, proiectate la dimensiunile marelui ecran, Într-adevăr te fac să intri la apă. Dar altceva din el, chiar mic, nu se vede nici cu lupa, din fericire. Zic din fericire, deoarece cum știe orice operator, organul masculin iritat nu are mister, nici chiar Într-un plan sagital de disecție. Dar asta e, Domnița a rămas cu respirația tăiată de la rădăcină, s-a dus acasă, a făcut un duș și n-a venit Psycho. Pentru că-n Basic Instinct nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bubeleh! Gallaudet nu se mai oprea din rîs. Cohen Îngenunche pe podea și Își băgă un biscuit În gură. CÎinele alergă spre el, Înșfăcă biscuitul și-l pupă pe stăpîn. Mickey Îl Împinse pe animăluț cu nasul. Cohen junior chelălăi iritat. Ed văzu pe coridor un om: Davey Goldman, contabilul-șef al lui Mickey, aflat și el la McNeil pentru propriile infracțiuni fiscale. Goldman Își văzu liniștit de drum. Gallaudet spuse: — Mickey, frații Englekling au spus că te-ai Înfuriat grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nou pe alta, în vis, sub privirile ei, ghemuită în fotoliul imens, cu pledul tras până sub bărbie. „Atunci a ieșit să ceară indicații?“ Nu, mai târziu. Atunci l-a lăsat pe Anton Ionescu să vorbească mai departe. Era vădit iritat, nici ăstuia nu-i place să fie pus la punct sau să fie întrerupt, ba mai mult, nu suportă criticile nici când ai cu totul dreptate, în ciuda inteligenței lui. Era și puțin dezumflat, deși a continuat să spună că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dreptate, nu să le cer ceva al lor și în schimb ei mă fac să mă simt vinovat și milog), zărindu-l pe celălalt pregătit să-l ocărască iarăși, oprit iarăși de mâna adjunctului de primar, în timp ce Andrei Vlădescu continua, iritat, obosit, furios: nici n-am venit la dumneavoastră, vă știu bine părerea; am venit la tovarășul primar adjunct și de aceea vreau să întreb din nou: ce se poate face? Chiar să nu existe o soluție? Adjunctul de primar ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici și trebuie doar să le duc În biroul ei. Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a mulțumit să zâmbească. — Mi‑a făcut mai mult decât plăcere, Andrea Sachs. Noapte bună. Și, Înainte ca eu să găsesc ceva cât de cât inteligent de spus, a pornit‑o Înapoi spre Gabriel. Mi‑am dat ochii peste cap iritată și am ieșit În stradă să chem un taxi. Începuse să plouă - nu torențial, doar o ușoară burniță constantă - drept care nu era de găsit un taxi liber În tot Manhattan‑ul. Am sunat la dispeceratul Elias‑Clark, le‑am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
microfon În cursul următoarei jumătăți de oră, după care, Înainte de decernarea vreunui premiu, o armată de chelneri s‑a apucat să aducă salate și să umple paharele cu vin. Am privit‑o precaut pe Miranda, care părea total plictisită și iritată, și am Încercat să mă fac cât mai mică după copacul din ghiveciul de care mă rezemam ca să nu adorm de‑a‑npicioarelea. Nu știu sigur cât timp ochii mei au rămas Închiși, dar exact În momentul În care pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ne distrăm. Am băut vin Împreună. Am fost la cumpărături. Mă rog, știi tu, cum face toată lumea. — Andrea! Ce spui tu nu e deloc amuzant, OK? Și acum, spune‑mi ce dracu’ se petrece acolo. Cu cât ea părea mai iritată, cu atât buna mea dispoziție creștea cu câte un grad. — Emily, nu prea știu ce pot să‑ți spun. Ce vrei să auzi? Cum a fost până acum? Păi, să vedem. Deocamdată mi‑am petrecut cea mai mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]