1,453 matches
-
o să câștig vreun concurs de frumusețe în dimineața asta, dar nu mi-am dat seama că arăt atât de groaznic. Rimelul mi s-a întins până la jumătatea feței, pentru că am uitat să mă demachiez aseară și am pielea umflată și iritată. Sunt așa nervoasă pe mine pentru că m-a văzut unul din piloți în halul ăsta. Or să râdă toți de mine. Hmm. Pun pariu că Mike se bucură că a ales-o pe Amy în locul meu. Sunt sigură că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doar o placi, te înșală. — O să vin pe la tine și o să vorbim cum trebuie, îi spun. În ce cameră stai? Amy arată cum arătam și eu azi-dimineață când am dat peste Mike, dar mai rău. Are ochii roșii și pielea iritată. Nu arăți deloc bine, îi spun nemiloasă. —Mersi. De fapt, arată groaznic. — Deci, zic așezându-mă pe marginea patului ei. Ce te face să crezi că Donald te înșală? — Păi nu sunt sută la sută sigură. Se apleacă în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
meu de "informații", știu bine că nu dă greș niciodată nici la dus, nici la întors. Mai face și omul ceva contrabandă cu marfă rusească, doar trebuie să trăiască și el, nu-i așa ? Nu ți-e bine, Ciprian ? întreabă iritat Dragoș. Doar nu vrei s-o expui pe doamna Dora la riscuri. Știi bine ce a pățit bietul Atanasie... E peste jumătate de secol de atunci. Și se pare că pățania de atunci l-a îndârjit pe Atanasie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu probleme psihomotorii progresează. O echipă de la spitalul din Strasbourg, dirijată de doctorița Alindora Bosch, împreună cu dânsul, care a acceptat propunerea de a fi gerantul acestui Centru, nu-și văd capul de treabă : contracte, comenzi, formare de personal... Gândește puțin iritat: "De s-ar întoarce Dora ; de când a plecat nimic nu mai are nici un gust și casa este goală." Publicitate, nimic decât publicitate, își spune luând brațul de hârtii pentru a le arunca la coș. Dar iată că dintre ele alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te apuci din nou de lucru. Ai un an întreg înainte. Cu o planificare riguroasă, cu seriozitate, cu ambiție este imposibil să nu reușești. Dumnezeule, gândi Carmina iar începe! Planificare, seriozitate, ambiție. Astăzi este calm, mâine va fi insistent, poimâine iritat, peste încă o zi va avea impresia că îmi bat joc de el, de munca lui, de viața lui, va spune că nimeni nu este ca mine, să primească totul, totul și să nu ofere nimic în schimb. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corelezi, să sistematizezi și toate astea nu-s la îndemâna oricui. Apropo, mai zise, ce-ai făcut cu examenul de admitere? Într-un timp te-am auzit că vrei să dai la o facultate. Carmina revăzu, odată cu întrebarea profesorului, fața tatălui iritată de enervare, ochii congestionați, bărbia lunguiață, cu marginile dreptunghiulare scăpătând către gât în timp ce rostea: cu rigurozitate, cu seriozitate, cu planificare, nu se poate să nu reușești. Un panou luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aminteau de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce găsești tu de râs? Nu râd sunt doar înduioșat, i-a spus Ovidiu în șoaptă, și, după cum a plecat fruntea, Carmina a înțeles că spunea adevărul. Parcă te vedeam înaintea mea traversând diferite etape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea într-o perioadă așa de scurtă? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fire de iarbă. Am deschis ușa și l-am văzut cu ochii mei. Când s-a întâmplat? — Alaltăieri seara. — Hmmm. Ușa nu era încuiată? — Nu. De ce n-o fi încuiat ușa? am întrebat eu. — De unde naiba să știu? răspunse ea, iritată. — Nu crezi că a fost un șoc pentru ea? întrebă cea mare. Îngrozitor! Îți dai seama ce e în sufletul ei? Nu știu ce să zic... poate ar fi bine să stai de vorbă cu prietenul tău și după aceea să decizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un zâmbet răutăcios. — Ai dreptate, am spus. Dar nu fac deloc pe nebunul. Eu chiar mă consider un tip obișnuit. Găsești tu ceva la mine care să infirme afirmația pe care am făcut-o? — Bineînțeles că da, spuse Naoko puțin iritată. Chiar nu înțelegi? De ce crezi că m-am culcat cu tine? Doar pentru că eram atât de beată încât m-aș fi putut culca cu oricine? — Normal că nu cred așa ceva, m-am apărat eu. Naoko a tăcut o vreme, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp am rămas in cadrul ușii. Totul era scăldat În lumină albastră, de culoarea unui cocteil. Marele Rigoberto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din mână, ștergându-și gura de spumă. Mâna Îi tremura și abia atunci mi-am dat seama cât de terminat arăta, cu tenul palid și ochii tulburi. — Adică, cum Îți merge? Cu dragostea? Și serviciul? Elsbieta Oloaga? — Else, am răspuns iritat. Deși colega mea provenea din Polonia, după câteva decenii petrecute În Germania prefera să i te adresezi ca unei localnice. Inspirând adânc, i-am povestit ce am considerat că trebuie să știe. Capitolul patru Când ce am plecat, la aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ar fi mai indicat să lași chestiile astea pe seama unor domni ca noi. Arăți de parcă acum ai fi ieșit din apă, cea din portul Le Havre, poluat cu ulei. Pronunță numele orașului În franceză. — Pe care tu Îl cunoști, desigur. Iritat, mă chinuiam să netezesc buclele de pe căpățână, dar continuau să se stea crețe, ca niște arcuri. — Poți să știi? N-ai de unde să știi. Sfătos ca un bătrân, Anton Își vârî cutia cu brilliantine În buzunar și-mi povesti ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În geniul ăsta? — Ce-ați prefera? M-am prefăcut că mă uit atent la chestionar. — Adevărul, evident. — Înțeleg... Karp zăbovi un minut, două. Într-un final, asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care o Împiedica să se elibereze, până când Karp deshise geamul din nou și musca dispăru În lumina zilei fără pic de recunoștință. Închizând iar fereastra, trase draperiile - adăugând peste umăr: — Nu văd nici un motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obișnuitul său entuziasm brutal. Deoarece luminile erau stinse În foaier și jaluzele, trase, colega mea Îmi reaminti că nu mai aveam program a doua zi. Am dat din cap absent; tocmai descoperisem că că aveam pană la roata din spate. Iritat, am hotărât să iau tramvaiul până la Crama Albastră. Acolo am petrecut câteva ore cu Ludmila, care mi-a Împrumutat bani să plătesc două luni de chirie. Dar Anton n-a mai apărut, așa că, atunci când Rigoberto Își pregătea ultimul act, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și am continuat să mergem pe partea cu umbră. Prietenul meu și-a suflecat mânecile - și s-a oprit brusc. Fir-ar să fie, Sascha! Cred că mi-am uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te ambala. Mi-am aruncat geaca peste umeri. Într-un buzunar vârâsem niște bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adevărul despre Dora. M-am blestemat În gând pentru berile băute la Crama Albastră. Dacă nu m-ar fi durut capul Într-un hal fără de hal, eram sigur că mi-aș fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta cu vizitatorul care răsfoia documentele. Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că erau ceva mai bine dispuși decât mine. Rostind un cuvânt care semăna cu „elevație“, dar care, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Harro? De ce vroiau să știe dacă ai... — Nu le-am zis niciodată ce treabă aveam la hotel, dacă asta te neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și gros, care pluti În derivă plictisit. Apoi, iritat, scoase și restul fumului ca pe-un singur jet furios. Pentru numele lui Dumnezeu, Sascha, las-o baltă! Ai un alibi, nu, ce-ți mai trebuie? Din moment ce În apartamentul damei ăleia nu e nimic care să te incrimineze, nu Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
De unde știi? Întrebă Norman. — Un calcul simplu, răspunse Harry, gesticulând plictisit. De-a dreptul banal. Cunoști ecuația lui Drake? Norman o știa. Era una din supozițiile faimoase din literatura despre viața extraterestră. Și totuși spuse: — Amintește-mi-o tu. Oftând iritat, Harry luă o foaie de hârtie. — Este o ecuație de probabilități, spuse el și scrise: P = fp·nh·fr· fi·fc — Ceea ce Înseamnă că probabilitatea p ca viața inteligentă să se dezvolte Într-un sistem stelar este o funcție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Domnule căpitan, trebuie să-ți spun că instructajul dumitale mi-a făcut o impresie detestabilă. Barnes Îl privi surprins. — Ce vrei să spui, Harry? Ceilalți se opriră În loc, privind la Adams. Acesta rămăsese așezat pe scaunul său, cu o grimasă iritată. — Ai hotărât să ne servești noutățile cu lingurița? — Ce noutăți? În legătură cu ușa. Barnes râse nervos. — Harry, tocmai v-am spus că scafandrii sapă șanțuri exploratorii, căutând ușa... — Eu aș zice că aveai oarecare idee unde e ușa Încă de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spun, pe baza profilului personalității fiecăruia, cine este mai susceptibil să sufere de anxietate Într-o situație de stres. Dar nu pot prezice cine va ceda sub acțiunea acelui stres și cine nu. — Atunci, la ce ești bun? izbucni Barnes iritat, după care oftă. Îmi cer scuze. Dar n-ai vrea măcar să-i examinezi și să-i supui la niște teste? — Nu există teste pentru așa ceva. Barnes oftă din nou. — Ce crezi despre Levine? — Are rău de mare. — Sub apă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
speriate chiar. Oftă, expirând Încetișor. — Isuse... — Cum dracu' s-a-ntâmplat asta? Întrebă Barnes. — Eu am fost de vină, spuse Beth. Am apăsat pe butonul ăsta. — Dacă nu vă supărați, hai să nu mai apăsam aiurea pe butoane, spuse Barnes iritat. — Era marcat cu „Iluminare incintă“ și am crezut că fac bine. — Să Încercăm să lucrăm Împreună la chestia asta, zise Barnes. — Dar, Hal, dar... — Te rog să nu mai apeși pe nici un buton, Beth! Se Învârteau prin cabină, privind când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
te uită ce Întreabă! Nu pricep, spuse Barnes. — Păi, zice: „Duceți-mă la șef“. Întreabă cine conduce aici. — Eu sunt șeful. Spune-i asta. Harry tastă: DA. ENTITATEA DE COMANDĂ ESTE CĂPITANUL HARALD C. BARNES. ÎNȚELEG. — CU „o“, spuse Barnes iritat. Harold, cu „o“. — Vrei să tastez din nou? — Las-o așa. Mai bine Întreabă-l cine este? CINE EȘTI? SUNT UNUL. Bun, spuse Barnes. Deci e numai unul. Întreabă-l de unde e. DE UNDE VII? VIN DINTR-UN LOC. — Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]