1,368 matches
-
lui Galvani) un curent produs de o reacție chimică. Pentru Galvani, electricitatea era un fenomen biologic, parte intrinsecă din activitatea organismului, a mușchiului. Pentru Volta, reacția la electricitate era un fenomen fizic rezultat din frecarea pielii broaștei de electrod. Volta ironiza teoria despre fluidul ajuns la mușchi prin nerv, a lui Galvani, și avea dreptate. Cert este însă că Galvani demonstrează, pentru prima dată, efectul potențialului electric asupra unei celule a organismului uman. Noțiunea de bioelectricitate care-i este atribuită se
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
acum înainte ca o manifestare de opoziție. Această măsură vizează mai ales doi membri ai Comitetului Central, Aleksandr șliapnikov - fost metalurgist - și Alexis Kislev - fost miner -, care au publicat în 1920 un manifest numit al Opoziției muncitorești, în care îi ironizau pe conducătorii unui partid ce exercită puterea în numele unei clase muncitoare* inexistente în Rusia. Opoziția muncitorească este dizolvată și interzisă ca opoziție internă, în numele referinței la un singur adevăr în partid. Cristalizarea ortodoxiei sub Stalin începând din 1922, conducătorii PCUS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al lui Iuri Gagarin - are loc la 12 aprilie 1961. N. Hrușciov* profită de acestea pentru a trâmbița că această întâietate a tehnicii sovietice reflectă superioritatea sistemului politic sovietic și, în general, a socialismului asupra capitalismului. Revista PCF*, la Pensîe, ironizează: „Ce dezmințire la calomniile acumulate de patruzeci de ani la adresa țării Sovietelor! Ce lecție practică despre avantajele sistemului izvorât din Revoluția din Octombrie!”. La fel, Frîdîric Joliot-Curie, laureat Nobel pentru chimie și membru al PCF, explică modul în care condițiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
loc o eliberare a imaginației, prin anularea cenzurii intelective."<footnote Ibidem p.202. footnote> Prin această metodă se organizează o situație-problemă care permite elevilor să facă mai multe propuneri de idei, excluzând orice formă critică (nimeni nu are voie să ironizeze, să critice, să amendeze, să contrazică ideile colegilor). Vor fi antrenați chiar și membrii "cuminți" ai grupului, pentru a li se oferi ocazia, șansa de a se manifesta. De exemplu, se pune problema confecționării unui afiș (a unei felicitări) pentru
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
și locul acordat fraternității În cadrul devizei: unde ar fi cel mai bine să fie situată? La Începutul, În centrul sau la sfârșitul acesteia? Încă o dată, sub cel de-al Doilea Imperiu, deviza dispare. Însăși ideea ei este contestată: În vreme ce Marx ironizează fraternitatea care maschează realitatea „claselor antagonice dintre care una o exploatează pe cealaltă” (Lupta claselor În Franța, 1850), Etienne Vacherot nu vede În ea decât „expresia unui sentiment, dar nu și a unui drept” (La Démocratie, 1860). Chiar și În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai proastă premisă cu care poți începe să-i cunoști pe vlahi... Codruț 6 decembrie 2005, Predeal Germanul este simpatic, tipul occidentalului tehnocrat care zâmbește destul de des și, pentru a arăta că este branșat și deschis, nu ezită să-și ironizeze propria țară, fapt ce provoacă o plăcere intensă cursanților români. La masă mi-a mărturisit că acum ceva timp s-a îndrăgostit inexplicabil de Franța. Din păcate am constat un dispreț unanim al diverșilor colegi sau organizatori față de Franța, fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
asupra acestui aspect -, au apărut protagoniștii primei seri: dirijorul Gheorghe Costin, de la Filarmonica, de unde altminteri, din Timișoara și extravagant-multiefervescent bonvivantul Ioan Holender. Domnia sa a făcut toți banii Galei, ca să ne exprimăm colocvial, a prezentat solistele și soliștii, a glumit, a ironizat cu finețe și a bine dispus o lume care aștepta cu înfrigurare marea muzică. Marea muzică a concertului de gală a fost livrată în doze homeopate, alături de comentariile spumoase ale unui om de lume trecut și prin lumea largă, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
vedere, cititorul neavizat ar putea presupune că este vorba despre o istorie a teologiei, inițiativă mai simplu de clasificat decât prezenta abordare interdisciplinară a istoriei dintr-o perspectivă teologică. Asta ar însemna să se confunde teologia cu istoria teologiei, cum ironiza Kant, mutatis mutandis, pe unii din filozofii contemporani cu el, a căror singură filozofie era istoria filozofiei 1. Sintagma teologia istoriei 2 a apărut relativ recent în limbajul specialiștilor, deși Cartea lui Daniel, De Civitate Dei a Fericitului Augustin sau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
kakania? Vasile Ernu Epistola ta m-a prins în plin „exil“ la Tescani. De data aceasta însă, am ales varianta leninistă a exilului, adică pe bani elvețieni. Am „suferit“ alături de tovarășul Cezar Paul-Bădescu, departe de munca funcționărească pe care am ironizat-o involuntar în epistola precedentă. Așa că iertare și vorba poetului: „Nu trageți tovarăși, nu trageți!“. Dragă Bogdane, Recunosc că am greșit când am luat în derâdere această specie atât de hulită și damnată. Privind mai atent înspre literatură din punctul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
sovietic. În prima zi, inginerul nostru a venit cu 5 minute înainte de ora stabilită, însă directorul cu care-și dăduse întâlnire nu veni nici peste o oră, nici peste două. „Cum, Gennosse Polâhaev (directorulă n-a venit încă? Ciudat“ - îl ironiza Skumbrievici. De unde să știe bietul neamț că Polâhaev „era plecat (7 zileă la Moscova să intervină în chestiunea localului“, iar cel care trebuia să se ocupe de el era asaltat de problema „reorganizării învățământului sindical“. Așa că bietul nostru Sause, timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
lasă gura apă. Bobo amestecă cu lingura o ciorbă fierbinte care nu te face să te gândești decât la cât de bine miroase. Dacă ai cu ce să miroși. Conceptul muzical al scenariului spectacolului captează o narațiune în care absurdul, ironizat de Dabija, picură în sunete.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
o vizualiza ca strategie (de obicei temporară sau discontinuă) de aliniere, în cuvinte, în valori și perspective, a naratorului cu un personaj. Preferăm cuvîntul „aliniere” pentru că nu hotărăște dacă apropierea dintre narator și personaj va fi cu scopul de a ironiza ori de a simpatiza, sau ca vehicul pentru fluxul conștiinței sau pentru „ciocnirea” a două voci: alinierea este identificată, apoi este definită funcția (sau „naturalizarea”) de către cititor. Termenul „aliniere” ne ajută, de asemenea, să reținem că, în funcție de indicatorii lexico-gramaticali
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
desfășurare, împingînd naratorul către un rol mai puțin proeminent, cu o rază mai redusă pentru editarea implicită Este de presupus că această opțiune este adoptată în mod tipic acolo unde naratorul nu are nici o intenție de a-l critica sau ironiza pe personajul reflexiv reprezentat; avem de-a face mai degrabă cu o empatie naratorială implicită față de acest personaj. Dacă aceste tendințe sînt atît de robuste cum este sugerat aici, ele ar putea aminti de ceea ce se numește „implicatură scalară” în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
publicate în „Țara noastră“, publicație a Asociației pentru literatura și cultura poporului română în Ungaria (Astra), al cărei secretar era. În 1909 va fi întemnițat la Cluj, apoi la Seghedin (ecou - poezia Poet din volumul Din umbra zidurilor, în care ironizează tratamentul deținuților, pe care paznicii îi pot despuia de tot, dar visul nu li-l pot lua). Poetul își asuma sarcina pe care o punea în seama tuturor scriitorilor: „În viața popoarelor luptătoare scriitorii au fost și vor rămîne avangarda
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
o utopie, Andrei trăiește un exil fericit, departe de întâmplări care i-ar fi putut determina un alt destin. Din toată biografia sa românească, o singură amintire persistă dureros - însoțindu-și mama la piață, aude o femeie rumenă și voluminoasă ironizând-o. Acest moment, aparent fără importanță, are de fapt semnificația unei rupturi definitive de lumea calmă a copilăriei și a pătrunderii într-o zonă existențială incertă, ascunzând pericole. Fluid precum memoria ce l-a creat, romanul lui Bailey are, în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
culminează cu descoperirea volumului-sursă, scris cu lichidele corpului și legat în piele de om. Individualizate coerent, personajele sunt caricaturile diforme a ceea ce se cred a fi. Mona tânjește din umbră la succesul lui Helen, complotând în tăcere cu Stridie. Helen ironizează ritualurile magice desfășurate în apartamentul Monei, însă știe că același descântec i-a adormit copilul, conservat acum prin criogenie, și pe care caută să-l reînvie. Fără a ezita, se folosește de incantația magică pentru a ucide la distanță sau
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a fost publicată și în românește la Editura Art în 2010, tradusă din franceză de Vlad Russo. Scrise pentru fiica sa, Marie France Ionesco, în anii '40, Poveștile sunt o invitație la descoperirea lumii într-o manieră liberă și naivă, ironizând normele și automatismele sociale și expunând curiozitățile ascunse ale banalului. Tatăl inventează aventuri ciudate și fanteziste la instențele fiicei sale, Josette, care în fiecare dimineață își face apariția în dormitorul părinților, cerând noi povești. Fetița primește cu bucurie inițierile neconvenționale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
categoric biologico-etnică, ci una spirituală", adaugă Theodor Codreanu. Cel care a fost acuzat de dispreț față de români, "ultimul ocupant fanariot", scrie cea mai curată limbă română, oferă opere de căpătâi literaturii române, semnează pamfletul pomenit Un patriot român. Ceea ce a ironizat el a fost demagogia patriotardă, românismul de paradă, pe care și Eminescu le-a condamnat cu vehemență, iar mai încoace naționalistul Cioran s-a îndurerat de "neantul valah". Dacă naționalismul lui Eminescu este în afară de orice discuție, să vorbești despre "naționalismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Deșliu, Maria Banuș, Eugen Frunză & comp, toți, toboșari ai vremurilor noi, și literatura neaservită partidului, normal că Minulescu poate căpăta, prin comparație, atributele unei false genialități. Prin 1968, după mărturiile celui care avea să devină critic literar, adică ceea ce a ironizat mai mult (v. 1455), are loc întâlnirea cu poezia lui George Bacovia, moment esențial, când se plămădește, de fapt, viitoarea carte de succes, Complexul Bacovia: "Abia acum îl descopăr cu adevărat pe Bacovia. Posedă o uimitoare putere, tristețea lui are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care, la rândul lor, au fost ironizați de cohorta postmoderniștilor în frunte cu M. Cărtărescu. În mod firesc, și pe aceștia îi așteaptă, inevitabil, aceeași soartă, fiindcă pe moșia literară lucrată de ei, răsar deja cei care urmează să-i conteste. E un tablou al dezvoltării dialectice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu cele din 1926, iar avocații apărării, printre care și Istrate Micescu, au arătat că procesul se bazează pe „o înscenare” a lui Olărașu, care a vizat funcția de director general. Printre martorii acuzării s-a numărat și Mihail Moruzov, ironizat de avocatul Nedelescu, un alt avocat al apărării. Acesta a afirmat că „e surprinzător” cum la conducerea serviciului de informații din Marele Stat Major a fost numit „un bulgar de origine din pusta Dobrogei” și a prezentat o telegramă de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
dispozițiilor Legii pentru apărarea ordinii în stat, însă corpul delict nu a fost atașat la actele întocmite, astfel încât tribunalul l-a achitat. Cel mai mult au avut de câștigat extremiștii de dreapta și de stânga, care, cu ocazia proceselor, „au ironizat” caracterul secret al ordinelor date de autorități împotriva lor, dar care deveneau publice în timpul instrucției la tribunal. Concluzia analiștilor a fost că „se impune” un nou ordin special, cu caracter metodologic, asupra modului cum trebuie întocmite actele cercetărilor preliminare și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mai puțin. Săndel a venit și el cu unele povestioare hazlii din viața de elev la o școală tehnică militară din zilele acelea și de asemeni cu cântecul : « Mămăligă, mămăligă, fierbe-te, fierbe-te, ramazanul taie, ramazanul taie, aoleu, aoleu.... » ironizând chiar viața de cazarmă în perioada de adâncă criză din zilele acelea. Mulți din cei prezenți au rămas mirați de povestirile lui, reușind cu adevărat să prezinte starea de fapt a acestei școli. - Și nu numai atât, încearcă Săndel să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
petrecut, probabil, și în casa Eminoviceștilor; Raluca era o atentă păstrătoare a tradiției în tot ceea ce avea ea mai autentic. Învățătura nu l-a îndepărtat nici pe căminar de cultivarea vechilor obiceiuri, chiar dacă în sinea-i se îndoia de unele, ironizându-le. Așadar, structural, gospodăria familiei Eminovici de la Ipotești oricât s-ar fi ținut ei de boieri tot gospodărie țărănească era, cum le era și neamul din care se trăgeau. Casa avea un hol pe mijloc și camere laterale, un pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
slăbuță, cu o vorbă caldă, domoală, îmbrăcată curat ca la țară, cu fustiță și bluzică, flaneluță, cu băsmăluță curată, se împăca foarte bine cu colegele sale, o privire blândă și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic”, cărora le plăcea mahalaua și ironizarea omului cuminte. Lucrase vreo 30 de ani la spălat sticle, cu mânuțele ei mici și slăbuțe, avea bănuțul ei, și era mulțumită. Avea un fiu mare inginer, cu o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]