1,908 matches
-
case, fântâni și copaci, îmi ziceam: cele de-aici nu sunt decât franjurii lumii, dar ar trebui trăit cu picioarele pe covor, și-acela-i de asfalt și nu există decât la oraș. Nu voiam să mă-nșface acest panoptic înfloritor ce irosea toate culorile. Nu voiam să-mi ofer trupul acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și să pășesc pe covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mate - de la un alb-murdar la un galben ca mierea și până la un maroniu întunecat -, culori care nu mai migrau, cel mult se colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-afară se înghesuiau unul într-altul, pentru ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aveți de gând să faceți? În ce calitate? — Astea da întrebări! zise Pitic întorcându-se spre Matahală de parcă voia să fie aprobat. Matahală dădu din cap și apoi își fixă iar privirile asupra mea. Mergi direct la țintă, nu-ți irosești nici un pic timpul. Pitic își scutură țigara în scrumieră de data asta. — Te rog să judeci lucrurile în felul următor. Am venit aici să te ajutăm. Deocamdată nu te interesează cărui sistem îi aparținem. Apoi trebuie să iei în considerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
voie. Știau totul. Erau ei agresivi, dar fiecare mișcare era calculată și nu erau proști deloc. Pitic se mai uita din când în când la Rolex și cântărea mersul operațiunilor. Matahală își vedea de opera lui de distrugere, fără să irosească nici măcar o mișcare. Plus că avea grijă să nu-i scape absolut nimic. Era atât de meticulos, încât n-aș fi putut să ascund nici măcar un creion, chiar dacă aș fi vrut. Pitic avusese dreptate. Nu căutau nimic special. Veniseră doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mi-au lăsat timp la dispoziție ca să-mi pun și mintea în funcțiune. Huiduma s-a apropiat imediat de mine, mi-a dus mâinile la ceafă și mi-a prins gleznele între picioarele lui. Era foarte agil și nu irosea nici o mișcare. N-am avut senzația că m-a legat, dar când am vrut să mă mișc, am simțit o durere ascuțită în umeri și în ceafă. Eram imobilizat ca o rață împăiată. Între timp, Pitic s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ore trecuseră de când umblam prin întunericul acela de rău augur? Cât o fi ceasul în lumea de la suprafață? Cum arată cerul? O fi apărut ediția de dimineață a ziarelor? Nu îndrăzneam să mă uit la ceas. Nu-mi permiteam să irosesc nici o mișcare. Trebuia să mă concentrez doar asupra drumului. Aș fi vrut să văd cum se lumina de ziuă, să simt mirosul copacilor în zori, să răsfoiesc paginile ziarelor. Mă săturasem până peste cap de întuneric, de lipitori, de gropi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cineva. Fata din baie cânta un cântec, dar nu-mi dădeam seama despre ce era vorba. Posibil să-l fi improvizat. Mi se făcuse tare somn, dar nu-mi permiteam să dorm. Dacă aș fi dormit, timpul s-ar fi irosit de pomană și nu voiam să pierd nici un minut. Dar nici nu știam ce să fac. M-am jucat puțin cu firul lampadarului. N-avea nici un sens să stau în casă, mi-am zis. Mai bine ieșeam în oraș. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lucrurile la uscat. Am intrat în baie, i le-am luat și le-am băgat într-o pungă de la Lufthansa. Printre lucrurile rămase în dulap, am găsit niște pantaloni oliv și o cămașă. Mi-am încălțat mocasinii. Astfel mi-am irosit eu o parte din timpul meu prețios pe un scaun, lângă un șir de uscătoare și mașini de spălat. Ceasul arăta douăsprezece și șaptesprezece minute. 32 La capătul lumii Agonia umbrei Am deschis ușa gheretei și l-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un braț de scutece, a pus detergent, a închis capacul și a introdus moneda. Îmi venea să închid ochii și să dorm puțin, dar îmi era frică să nu-mi pierd rândul. În caz că se întâmpla așa ceva, însemna că mi-am irosit timpul degeaba. Chiar nu eram dispus să mi-o ia altcineva înainte. Dacă mi-aș fi luat cu mine ceva de citit, mi-ar fi fost mai simplu să rămân treaz și timpul ar fi trecut mai repede. Chiar îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
venea să renunț la o asemenea priveliște, să părăsesc această lume, indiferent de ceea ce mă aștepta în următoarea. Puțin îmi păsa dacă nouăzeci și trei la sută din strălucirea primei jumătăți din viață (adică cei treizeci și cinci de ani) s-au irosit aiurea. Vreau să folosesc cu grijă procentajul rămas (șapte la sută) pentru a cunoaște istoria acestei lumi și a o duce mai departe până la capăt. Nu știu de ce-mi doresc lucrul acesta, dar îl simt ca pe o responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a stins sume imense, fără a lua în calcul ceea ce are în minte pentru a cheltui pe viitor. Indiferenții, curioșii și apaticii spun că toate acestea nu derivă din ingeniozitatea întreprinzătoare a lui don Calabria, care nu face decât să irosească toată avuția sa pentru alții; noi, totdeauna corecți și imparțiali, mai ales cu adversarii, îi revendicăm lui don Calabria meritul, și afirmăm că el, a fost totdeauna negru ca mantaua diavolului [în jargonul popular indica un sărăcăcios], și numai lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mă fixa insistent. Mâna mea îi susținea ceafa. - Tocmai m-am întâlnit cu Alvin, zise ea. Am oftat. Alvin Mendolsohn era coordonatorul ei. Nu-l întâlnisem niciodată. - Și ce-a avut Alvin de spus? A oftat și ea. - „De ce îți irosești vremea cu asta?“ - De ce mă urăște atât de mult îndrumătorul tău? - Am câteva teorii. - N-ai vrea să mi le împărtășești? Îmi plimbam vârful degetelor în sus și-n josul antebrațului ei. I-am mângâiat ușor încheietura mâinii. - Crede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
notițe cu mare repeziciune. - Uite ce, mă aflu aici doar pentru că i-am promis soției că voi căuta un pic de ajutor și acum sunt aici și vreau să fiu ajutat, dar n-am nevoie de alte reclamații despre cum irosesc vremea altcuiva, bine? Mi-am luat un alt Kleenex și mi-am suflat nasul. Șervețelul căpătă un roșu aprins. - Și de ce ești aici, domnule Ellis? (Si de ce esti aisi, domnu Erris?) - Ei bine, am această stare de anxietate, știți, tulburări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sub pat, domnule? - Deci mai e în casă? am întrebat, murmurând ca pentru mine. - Domnule, ce mai e în casă? O’Nan mă întrebă asta cu un soi de răbdare încrâncenată. Clarke se uita la mine de parcă i-aș fi irosit timpul. Și ce avea de gând să facă? m-am gândit furios. Cine ce avea de gând să facă? Eram căsătorit cu Jayne Dennis. Eram un scriitor faimos. Trebuiau să țină cont de asta. Trebuiau să facă tot ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a fost numit șef de formație, cu posibilități de câștig bun. Acum putea să viseze și la o stabilitate locală ce-i dădea fireasca gândire spre căsătoria gândită mai înainte. Erau destui cei ce se obișnuiseră cu viața de holtei, irosind timpul, atât de prețios, prin diverse localuri ce le aduceau numai pierderi, și scandaluri interminabile. Nu, el se hotărî să procedeze așa cum a văzut în familia părinților, la închegarea unei familii trainice, cu copii aducători de bucurii, « cum firească trebuie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
se cheamă Nicolae Ceaușescu.“ (Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973) LUNGU Ion „Nu putem uita însă că, fără aplicarea consecventă a hotărârilor partidului nostru, a indicațiilor înțelepte formulate de secretarul său general, multe din eforturile noastre s-ar irosi, victoria însăși ar sta sub semnul incertitudini. Marea fericire a poporului nostru este că și-a făurit un partid pe măsura orânduirii pe care o edificăm, că s-a ridicat din rândurile noastre un conducător înțelept, că fiecare dintre noi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un tineret oțelit în luptă și consacrat prin victoria dobândită. Pe ruinele vechilor orânduieli de asuprire, exploatare și întuneric, poporul albanez e pe punctul, sub conducerea Partidului Muncii, de a preface Albania într-o grădină înflorită. În timp ce țările capitaliste își irosesc resursele în cheltuieli de război, postul avansat al lagărului socialist care e Albania, luptă din răsputeri să acopere dealurile pleșuve cu măslinii păcii, simbol al aspirațiilor și nădejdilor tuturor popoarelor din lagărul socialist.“ (Contemporanul, 26 septembrie 1958) PACEA Ion „Dimpreună
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
turismul are nevoie de ea. Imaginea României în exterior nu a fost de natură nici să-i atragă pe turiști și nici pe investitori. Pentru acest lucru avem pe cine da vina, întrucât se cunosc vinovații. E păcat să se irosească în van acest potențial turistic pe care îl avem, cu peisaje pitorești și o natură incredibil de frumoasă. Dacă se vor face pași hotărâți pe calea reformei, vom câștiga mai multă credibilitate în Occident și vom fi mai încrezători în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Am învățat să devenim proprii noștri prizonieri. Poate că de aceea unii, nemaisuportând o astfel de captivitate preferă saltul în abis.[...] Nu e ușor de spart cochilia în interiorul căreia ne zidim de unii singuri. Mulți dintre noi ajung să-și irosească întreaga viață fără a-și cunoaște drumurile interioare. [...] Nu vom ajunge niciodată niște «atotștiutori», însă cu cât vom cunoaște și vom înțelege mai multe, cu atât mai mari vor fi șansele ca lumea pe care o promovăm să înfrumusețeze Universul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la următoarele, cele din 1998, au decis să susțină partidele creștin democrate și să nu mai sprijine partidele radicale. În schimb au susținut un partid mai liberal. În circulara publică de dinaintea alegerilor din 1998, clericii au cerut populației să nu irosească alegerile votând partidele mici. Această declarație a fost unanim percepută ca o retragere a susținerii pentru aliații de altădată, creștin democrații (KDNP), și ca un gest pozitiv față de partidul liberal FIDESZ. Semn că interesele instituționale deveneau mai importante decât ideologia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
durerea mamei și suferă sau vor suferi la rândul lor din acest motiv. Uită-te și tu la fetița pe care o ai în brațe, pare perfect fericită. Deși nu ai mult timp liber sau energie de aruncat, alegi să irosești și una și alta pe fantasma fostului soț în loc să le investești în tine și în copiii tăi, poate în a găsi o fată din sat care să aibă grijă de ei uneori când ai de lucru. Venitul soțului acasă, prin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
liniștit. Păi, cam ce fac, cred, nu vezi, călătoresc, apoi când mă voi întoarce intru și eu la serviciu, familie, casă, sper să continui să călătoresc destul de mult... ăăă... răspund mirată și fără să înțeleg unde bate. „Chiar vrei să irosești toată energia asta pe care o ai? Poți schimba multe, poți schimba viața altor oameni, poți schimba o grămadă de lucruri care merg greșit într-o societate săracă, aici, în America de Sud de exemplu, probabil și acolo, la voi.” ...Știi, în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să nu admir tăria de caracter al lui Chris, care îmi pare neclintit ca o stâncă, indiferent de furtunile din jur. Nu același lucru pot spune despre mine, m-am lăsat complet copleșită, cred eu, de lălăielile nedefinite, și am irosit o ceremonie întreagă într-un fel de luptă de rezistență în loc să-mi văd de treaba mea. Mă uit la Scott, avem o conversație lungă din priviri și o terminăm cu un val de râs până la urmă, asta e viața, am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
industriei germane de război și departamentul economic al armatei germane, reprezentând industria de armament, a susținut că imensa forță de muncă evreiască adunată în regiunea Guvernoratului General (peste un milion de muncitori) era un bun prea valoros pentru a fi irosit, în timp ce Germania se pregătea să invadeze Uniunea Sovietică. O parte a armatei germane dezaproba atrocitățile împotriva evreilor din principiu, și pe această perioadă erau conflicte frecvente între armată și SS asupra politicii din Polonia. În cele din urmă, nici Göring
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
și ale strămoșilor noștri, care-și însemnau și în acest chip trecerea lor prin viață și care s-au păstrat sute de ani prin sfintele lăcașuri, ca niște moaște scumpe din trecutul zbuciumat al poporului românesc. Acum, totul s-a irosit. Durerea noastră este însă cu deosebire mare, când ne vin în minte odoarele lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa era citat, ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]