1,243 matches
-
meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească. Dar nu morții erau aceia care impresionau. Lumea deja se obișnuise cu titlurile negre "un jandarm și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care învăluia totul. Cocoș era fotografiat la chefuri, înconjurat de ciraci scoțînd în față cit mai mult armele, puști Peabody, rămase din războiul cu turcii, zîmbeau arătîndu-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o data e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în bine. N-aș putea să spun cui datorez faptul că deși am fost dat la școală la opt ani, cu scopul mărturisit de tatăl meu să învăț doar sa mă iscălesc și pe urmă, asemeni fraților mei mai mari, să ar pământul și să cresc vite, totuși întreaga familie a renunțat mai pe urmă la această idee. Fiindcă în primul an abia am trecut clasa, deși m-am trezit cu uimire
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc eu? De ce adică să nu izbutesc!! - De ce să nu izbutești, mă, Marine?! Sau tu nici nu asculți ce bălmăjesc eu aicea?!! Auzindu-l cum se ia singur peste picior, tresării, mă uitai la el și văzîndu-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă prindă și de aceea plecase dinainte. La o vârstă așa mică (să fi avut amândoi treisprezece sau paisprezece ani) se putuse naște în mintea lui... tocmai împotriva unui prieten cu care... coceam porumb împreună, vorbeam de fete... eu îl iscăleam pe braț cu creion roș-albastru... el mă lăuda, că dacă ar ști atâta carte câtă știu eu, alde tat-său... l-ar da încolo în școli... Cu ăsta am rupt-o de-atunci, părăsind satul pe el l-am șters
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai multă literatură decât toți din școală. De ce ți-a dat trei la teză? Iordache se mai numea și Vladimir Streinu. Publicase poezii și făcea și critică literară prin reviste. Am râs când am auzit că îl cheamă Iordache, dar iscălește altfel. De ce? Pe Racine îl chema Rădăcină, pe Corneille Cioară, La Fontaine Fântână, Boileau Beapă. Nume frumoase. Iordache ce cusur avea? Și de ce Streinu? De cine se simțea strein? Mă pomenisem și eu cu un trei fără să înțeleg de ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi omorât acolo la pușcărie... Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea că un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat peste el în birou și cu pistoalele în mână l-au silit să iscălească un act că le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au dat afară. Dacă nu iscălea, îl împușcau... Nu stau ei mult, mai adăugă el cu o mohorâtă convingere, nu neatinsă de îndoieli
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
magazin mare, au intrat peste el în birou și cu pistoalele în mână l-au silit să iscălească un act că le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au dat afară. Dacă nu iscălea, îl împușcau... Nu stau ei mult, mai adăugă el cu o mohorâtă convingere, nu neatinsă de îndoieli: și dacă totuși stăteau? Cine să-i gonească? Lumea își vedea de treabă, umbla pe străzi, prin magazine, prin tramvaie... Sau stăteau prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
apoi, dacă fiecare colaborator are o altă părere și o susține cu vehemență înjurându-i pe cei din jur, cum vrei ca ziarul să aibă credibilitate în ochii cititorilor? Nu poți, într-un editorial, să-l înjuri pe cel care iscălește câteva coloane mai încolo. Păi asta e treaba celui înjurat. N-are decât să nu mai scrie. — Asta spun și eu! Cotidianul, 10-11 august 2002 O discuție aberantă Am asistat la discuția dintre Pastenague și un critic literar român. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
pierde vremea scriind articole prin ziare. Acum mă zgâlțâie ca un apucat, mă împinge de pe un scaun ca să-mi ia locul în fața computerului. Mă tratează de impostor, de jigodie, de biet pseudonim etc. Abia dacă mai am timp să mă iscălesc... Ed PASTENAGUE Cotidianul, 1 septembrie 2002 One man show Când președintele țării, Ion Iliescu, a venit în ultima zi să-i salute pe participanții la festivalul de la Neptun, laureatul, scriitorul franco-spaniol Jorge Semprun nu mai era acolo: o ștersese, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
coșciugarul cu spuma balelor pe buza crudă. Câteodată, îl mai iau cu binișorul, zicându-i: „Scoală, băiatul tatii, să-ți dau bani din ladă, să ai cu ce bea. Vreau și eu să văd cum te miști și cum umbli. Iscălește-mă pe poliță și sparge casa pentru femei, că-i a ta și după lege și după toate drepturile. Sparge-o cu tăria bărbăției tale, că ești tânăr și voinic”. Băiatul tace și vorbele mi se spulberă ca bătute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
si afălă între pod și între zid ca si facu dugheni cu chiltuiala me... Și tocmala ni ești câti patru lei pi an, lei noi bizmenul. Și au început anul din luna lui septemvrie dzi întâi... Și, pentru credința, am iscălit.” Cum ți se pare, fiule? --Cer îngăduința, sfințite, să citez actul secret de cununie a lui Petru Șchiopu voievod cu Irina Botezat, act întocmit de însuși mitropolitul Moldovei, la 17 ianuarie 1591 (7099), în Mănăstirea Galata. --Să auzim, dragule. “Ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
terenul lor. După mai multe judecăți la divan, Ianachi spune: “au hotărât... ca să aibu a da bezmăn câte zăce lei pe an pe acei doi stânjini și 5 pol stânjini în lungu”. La sfârșit, scrie: “Eu, Enachii blănarul, m-am iscălit cu mâna mea.” --Nu mai știu, părinte, de câte ori ne-am întâlnit până acum cu cei doi frați suiulgii. De această dată, Divanul Moldovei ia în discuție plângerea celor doi, care arată că hudița pentru care s-au judecat cu “Enachi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bisericești. -Care ar fi făptașul? --Ascultă ce spune ierodiaconul de la “biserica a Sfântului Ierarhului Nicolae din orașul Iași”: “Cumpărând eu o casă suptu hanul Trei Sfetitelor despre Bahluiu... și mergând la părintele arhimandritul și egumenul Trei Sfetitelor, chir Ignatie ca să iscălească... și nevrând să iscălească,... am vândut sfinții sale,... cea mai sus numită casă”. --De semnat, ca să confirme cumpărătura, n-a vrut să semneze, dar de cumpărat a cumpărat casa, plătind “dreptu acești mai sus numiți bani, cincizece”. Cam necreștinească purtarea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
făptașul? --Ascultă ce spune ierodiaconul de la “biserica a Sfântului Ierarhului Nicolae din orașul Iași”: “Cumpărând eu o casă suptu hanul Trei Sfetitelor despre Bahluiu... și mergând la părintele arhimandritul și egumenul Trei Sfetitelor, chir Ignatie ca să iscălească... și nevrând să iscălească,... am vândut sfinții sale,... cea mai sus numită casă”. --De semnat, ca să confirme cumpărătura, n-a vrut să semneze, dar de cumpărat a cumpărat casa, plătind “dreptu acești mai sus numiți bani, cincizece”. Cam necreștinească purtarea egumenului Ignatie, părinte. --Am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
7263) casăle noastre cu pivniță de piatră, care sânt pe Podul Vechi, în Armenime”... --Până aici nimic deosebit. --Uite ce scrie la sfârșitul zapisului... --Ce spune giupâneasa Anița, mă rog frumos? --Ascultă: “Și noi încă pentru mai mare încredințare am iscălit cu slova armenească”. Îți place au ba, ipochimene? --Îmi place, fiindcă armeanca îi mândră de originile ei, lucru de care noi... --Care noi? --Noi, românii... --Fii mai explicit, vere. --Noi, cei care în ancestrala noastră devenire, îi avem pe Zamolxe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care “iaste în Târgul Făinii, între Gligorașco staroste și-ntre Irimie vătavul... Și acest zapis s-au făcut denainte a mulți oameni buni și bătrâni. Și eu, preutul Misai, am scris zapisul să fie de mare credință ș-am și iscălit”. --Cred că îți mai aduci aminte de un loc din Târgul Făinii, numit “Școala jidovilor”. --Cândva ne-am mai întâlnit cu o “jalobă” a acestei școli, în care spunea că o hudiță a fost închisă de mahalagii încât această școală
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am vândut lui Chiriiac calfii de chetrari”. La sfârșitul cercetării, hotarnicii au conchis: “Și nerămânând pricină nici de vreo parte am făcut... această mărturie hotarnică la mâna lui Chiriiac calfa de petrari întru care puind pecete Porții Gospod am și iscălit”. Interesant este faptul ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n), neștiind dumnealui carte”. --Același “Chireac
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
hotarnică la mâna lui Chiriiac calfa de petrari întru care puind pecete Porții Gospod am și iscălit”. Interesant este faptul ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n), neștiind dumnealui carte”. --Același “Chireac Panaite calfa de pietrari” împreună cu soția și fiii lor au vândut la 2 mai 1792 “niște case cu locul lor la Mahalaoa Făinii din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cel de sus, pe Căcaina, di iasta parte” și a făcut schimbu cu dumnealui “Neculai Dobre” care i-a “dat o casă părințască ci ave lângă școala noastră (jidovască) cu scrisorile ei”. La sfârșit Leizer scrie: “Și spre adiverință am iscălit cu mâna me, jidovește”. “1798 iulie 8”. --La 15 august, un oarecare Iurașco spune: “făcut-am această scrisoare... la mâna dumisale Marii Moimascăi, precum să să știe... am vândut eu un loc de casă... pe Ulița Căcainii, lângă drum, din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
regim”. și dacă mai adăugăm și rânza noastră națională, apoi nu mai mă mir de ce se fuge din Basarabia, dar și din România tot. S-au temut unii ( n-o să arăt cu degetul) că nu vor rămâne în istorie, au iscălit tratate cu „vecinii”, au abandonat fariseic șansa de rotunjire a Țării. Decât nimerirea în istorie alături de Groza, Chișinevschi și Panchiușa, mai bine la Tiraspol în celula condamnaților la moarte! Se zvonește (trec la bancuri) că din 1990 la București cei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să aducă puțină liniște în partid. Dar Ion Brătianu erea atunci prea mult deasupra tutulor situațiilor și a tutulor oamenilor politici pentru ca să stea prea mult timp afară de guvern. Iar intrigile și manoperile pe dedesubt urmau înainte. La 10 mai, regele iscălește decretul prin care se instituia a doua decorațiune română: Coroana României. în lumea „de sus“, mari hohote de râs à-propos de o greșeală de tipar apărută în l’Indépendance Roumaine la rubrica „Echos Mondains“ a lui Claymoor. Vorbind de o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Iancu Iancovescu, Gogu Florian și C. Costaforu. Aci este și sala de mâncare a celor 7 deținuți, fiindcă, cu Costică Rădulescu, Vasile Cârlova și Christescu suntem șapte. Peste zi ne vine un mosafir; acesta este Milone Lugomirescu, care în ziare iscălea Baba Novac. Ce căuta Baba Novac, care nu luase parte la mișcare - nefiind student - și nici nu fusese arestat? El spunea că a venit să ne ție de urât și că a fost introdus pe furiș de directorul pe care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Choufleuri, în Voievodul țiganilor. Caragiale debutează cu Noaptea furtunoasă care umple sala teatrului. Piesa este foarte discutată. Adversarii junimiștilor tună și combat vehement acest realism îndrăzneț care nu pășise încă pe scena întâii noastre scene. Titu Maiorescu a răspuns personal iscălind un articol de apărare. Pe vremea aceea Caragiale [se] număra la Junimea literară din Iași. Piesa este jucată magistral cu următoarea distribuție: Chiristigiul, dacă nu mă înșel, Ion Petrescu; Ipingescu, ipistatul, Ștefan Iulian; nevasta chiristigiului, Dăneasca; Zița, sora ei, Maria
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aduce pe Caragiale spre conștiințe adormite sau buimăcite (Căldură mare), sau crapuloase (Groaznica sinucidere din strada Fidelității), sau de-o lipsă de gravitate angelică, precum la Costică Panaite, care, tot întîrziind prin bodegi, uită că are în buzunar o petițiune iscălită de mai mulți cultivatori de prune, pe care trebuie s-o dea unui deputat s-o prezinte în Cameră, ca să oprească votarea impozitului pe grad: ― Bine, Costică, acuma vii?... ai venit cam târziu. ― Ei! ași!... ― S-a votat legea. ― Parol
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în bine. N-aș putea să spun azi cui datorez faptul că deși am fost dat la școală la opt ani, cu scopul mărturisit de tatăl meu să învăț doar să mă iscălesc și pe urmă, asemeni fraților mei mai mari, sa ar pământul și să cresc vite, totuși întreaga familie a renunțat mai pe urmă la această idee. Fiindcă în primul an abia am trecut clasa, n-aveam ochii chiar buni și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]