1,184 matches
-
după aceea se urcase pe cursul lui spre Marea dintre Pământuri. Cu unii stăpâni ai măruntelor țărișoare care alcătuiau lungul ținut al oamenilor rome sau al poporului roșu și care trăiau din binecuvântarea Pământului Negru, numit de ei Ta Kemet, iscusitul Puarem, meșter în asemenea treburi, încheiase înțelegeri, în pofida altora. Astfel, armata lui putuse fi mai vitează, de vreme ce nici puterea, nici bărbăția nu stau totdeauna în vârful lăncii. Acum tabăra atlantă se așezase în marea câmpie verde, ca un triunghi, de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mâinile legate la spate. Tălpile omului se prelungeau în toiag. Oricât de mult ar fi vrut să se stăpânească, Auta scoase un strigăt: omul pe trupul căruia trebuia să-și sprijine mâna purtătorul acestui toiag era chiar el. Un meșter iscusit îl tăiase din lemn de abanos atât de bine, încît nimeni nu s-ar fi putut îndoi de asemănare. Auta se întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și disprețul împotriva sa? O batjocură ascunsă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cineva în apă. Corăbiile pluteau alături. Pe fiecare catarg era acum atârnat câte un opaiț vârât în tigvă uscată, cu găuri. La lumina slabă a seului, oamenii totuși se puteau recunoaște. Fără cei doi cârmaci, erau optsprezece. Lipseau robul Valukaga, iscusit arămar, și proaspăta lor căpetenie Utnapiștim. - Să-i așteptăm, spuse Mpunzi. Cârmacii se uitară îndărăt. Nu mai erau urmăriți, așa că puteau să aștepte. Coborâră pânzele. Valurile îi legănau. Cele două corăbii lunecau încet spre larg, împinse de vântul care le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prăvălindu-le în mare. Nici toți oamenii Atlantidei nu pieriseră în valuri. Cincisprezece mii de soldați, preoții aproape toți, fără Tefnaht și câțiva mai tineri, toți dregătorii și oamenii de neam, scribii de vază, negustorii bogați, câteva sute de meșteșugari iscusiți și alte câteva sute de slujitori credincioși ajunseră până în Ta Kemet. Dar afară de dregători și de preoți, de oamenii de neam și de cei câțiva negustori, nimeni nu-și luase nimic și pe nimeni. Nici slujitorilor, nici soldaților, nici meșteșugarilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iubiți, vă prăsiți mai bine și vă vând cu preț bun!" Dar pe Valukaga l-au luat alții și nu l-am mai văzut. Căpetenia ne-a vândut unui negustor de piei de leopard. Negustorul a aflat că sunt arcaș iscusit și m-a cumpărat ca să-i vânez leoparzi. Am vânat mulți. Apoi negustorul a vrut să se culce cu Ntombi. Dar Ntombi s-a zbătut și l-a mușcat de nas, aproape că i l-a rupt. Negustorul a pus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se întorcea acum din Sodoma. Aflase din nou cine umplea cele două orașe, știa acum bine că afară de puțini oameni, din marginile sărace, Sodoma și Gomorra erau ticsite, îndărătul zidurilor puternice, cu dregători de vază din mai multe țări, preoți iscusiți în stăpânirea mulțimii, mari căpetenii militare, oameni de neam cu bogate pământuri și cu mii de robi și negustori trufași care-și făcuseră averi din drumurile lungi ale corăbiilor repezi. Îl uimise mai cu seamă știrea că și Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
anului... Iar din cele 140 de mașini minunate care aproape 94 au ieșit pe poarta întreprinderii..." Cu pași mlădioși și lingușiți, necunoscutul alunecase deja la coada mașinii, unde își trecu, cu balans, bastonul la subțioara brațului stâng, descleștând, c-o iscusită lovitură de pod al palmei, portbagajul. Rămase apoi nemișcat, aparent somnolent, cu geamparalele jucîndu-i totuși haos în cap, nemaireușind însă să-l clintească nici o unghie... - "...Iar editurile vor veghea nedomolite ca operele tipărite să sprijine ridicarea conștiinței socialiste a maselor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a bătrânei. Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halise pe la jumătate din recepțiile tipilor care ilustraseră măcar talentul de a-și mișca, cu abilitate, degetul mic de la vreun picior. Dar peste o otrăvitoare atât de simpatică, babană și iscusită era, peste poate, să dai. Viața alături de o otrăvitoare își accelera ritmul. Intrai în niște spasme mai mult decât iuți, fierbinți și 235 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI puțin, transpirase și se bronzase la propria lui strălucire, chinuindu- se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nepătrunse ale muntelui, până năpăstuiții or să se întremeze și or să se degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul, nu mai el știa cum, crăcise, într-o noapte, toate cătușele și broaștele ce le studiase, din timp, ale blocului de arest și evadase. Căci nu există poliție pe lume, nici sistem de priponire în pușcării, care să țină, prea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trupa sa n-avea nici cea mai scheletică șansă să-l scape. Cum să-l scape?! Jumătate din trupă gîdilîndu-i pe pușcași cu scama buzunarelor lor neînarmate, iar cealaltă jumătate șterpelindu-l pe Anghel. Anghel fiind până și în opera iscusitului și prea parșivului ăla de Eugen Barbu (Iarba îl citise ici-colo pe Barbu) nume de haiduc. Atât cât îi citise Iarba și pe securiști, singura șansă a lui Raicopol ar fi fost ca ălora, securiștilor, să le fi fost o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ndrepta de-adevăratelea? întotdeauna m-am bazat pe instinct. Capeți un simț al căutării mai puternic decât orice miros. Dacă semnele nu se potrivesc cu simțul tău, ignori semnele. Asta-i diferența dintre un căutător de doi bani și unul iscusit. Totuși nu l-ai prins niciodată, interveni Puștiul De-Două-Ori. — L-am văzut de două ori, spuse distant Peckenpaw. Matahala aia mare cât un munte trecea prin desișurile pădurii de parcă nici n-ar fi existat. Când am ajuns în locul ăla, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
patul trosnește din toate Încheieturile și geme adânc. Forța e stăpâna mea acum, ea Îmi Îmbată spiritul și-mi călăuzește pașii. După alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon lovit violent de tomahawk-ul celui mai iscusit vânător, Într-un val de praf amestecat cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
laurul nemuritorului Phoibos Apolon Incunjură toiagul de aur. Tare rugă el Și pre Achei, dar mai cu seamă pe cei doi Frați Atreizi, ce erau căpetenii ai limbilor toate. 66. DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, a lor săi înturnare. Dar pe tovarăși el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de-a ajunge în țară-i. {EminescuOpIV 516} 67. PRESCURTARE DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, cum Lung rătăci, după ce-au căzut cetatea lui Lascar. Multe orașe de oameni văzu și datini deprins-au, Și supărări în inima lui prea multe avut-au, Chibzuind să-și mîntue sufletul și caracuda. Dar caracuda el n-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-o samă cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros. Jur împrejur stă turma frumoasă culcată pe iarbă. Iată vierul cu c.... mari, plodiciosul Naumos, La-ngrășare e pus porculețul mărunt Io-Spacco Ca să fie trimis pețitorilor Penelopeii. Toate le spune pe rând divinul porcar Ve Pogoros Spre-a onora
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de nouă ani amorțit sufletește o preocupa suficient de mult cît să aibă grijă de el, fie și doar certîndu-l. Din fericire, Frank a reușit curînd să-și depășească ticul din copilărie. La școală a devenit un jucător de tenis iscusit și eficient, apoi a ocolit cariera academică dorită de tatăl său, făcînd un curs de management hotelier. După trei ani ca asistent manager la un hotel renovat În stil art deco din South Miami Beach, s-a Întors În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prea cu foc și prin urmare precis e nevinovat. De fapt, declarația sa de vinovăție ar putea fi un plan inteligent, o Încercare de a ne prinde pe toți pe picior greșit, ca un... — Stop la fileu? — Exact. O stratagemă iscusită. La Început, și eu am avut unele dubii, dar trebuie să vă spun că acum Înclin să cred În vina fratelui dumneavoastră. (Cabrera privi mohorît fotografia mea din pașaport, de parcă Încerca să descifreze vreo urmă de vină la mine Însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se golea Încet, uitîndu-se cum schimbau apa Îngrijitorii spanioli și cum aliniau chelnerii mesele. — Charles...? Hennesy se ridică În picioare să mă privească mai de-aproape. Își lăsase deoparte purtările de tătic al clubului și acum semăna cu un contabil iscusit pus În fața unui client extravagant și nechibzuit. — Ai făcut un gest generos - să-l ajuți pe Sanger cu fata aceea. Totuși, avea dreptul s-o ia...? — E pacienta lui. Și era evident că avea nevoie de ajutor. Chiar și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite. Tăietorii le trecură lanțurile lor scurte și reci peste grumaji și le traseră în țarcurile de beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii despărțeau capetele de trunchiuri și trăgeau pieile. Ultimul animal pe care-l tăiase Marin Pisică era roșcat, cu un păr scurt și încrețit. Căzuse la picioarele lui și se mai zbătea puțin, mustrîndu-l parcă cu privirea lui moartă. - Țin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pornea cu căruța plină pe poarta brutăriei. Jupânul îi număra cornurile și pituștile de doi lei. La coada căruței, lăsa trei sute de pâini, tari și negre, să fie la îndemînă. Într-o parte stăteau franzeluțele cu lapte și japonezele împletite iscusit. Să tot vinzi! Scuipa în palme, pocnea din bici și iepșoara bătea caldarâmul Griviței, vesel, mâncată bine. Calea Negustorilor abia se deslușea. Roțile săltau prin gropile acoperite de noroi. La casele evreilor se aprindeau lămpile. Mirosea încă a zăpadă, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceea ce nu este și va fi cuprins de acea neputință al cărei ridicol am Încercat să Îl veștejim. De aceea am elaborat maxima următoare, cu speranța de a le lumina pe victimele maniei grandorii: XXVIII Cum viața elegantă este o iscusită prelungire a amorului propriu, tot ceea ce dezvăluie prea direct vanitatea va produce doar un pleonasm. Minunat lucru!... Toate principiile generale ale științei nu fac decât să Încununeze marele principiu pe care l-am proclamat la Început; căci Îngrijirea și legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tot felul de direcții minunate, ci și un falsificator câtuși de puțin de rând și fără de importanță, precum și un otrăvitor subtil și nedescoperit, aproape fără rival În epoca lui sau În oricare alta. Acest om remarcabil, acest mânuitor atât de iscusit al „condeiului, cărbunelui și otrăvii”, după cum l-a definit atât de frumos un mare poet al zilelor noastre, s-a născut la Chiswick, În 1794. Tatăl său era fiul unui avocat distins la Gray’s Inn și Hatton Garden. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aceea, în fruntea oastei regești pe malul râului Genil, sub zidurile orașului Loja pe care-l asedia de cinci zile, când se pomeni luat cu asaltat de un detașament musulman sub comanda lui Ali al-Attar, unul dintre ofițerii cei mai iscusiți din Granada. A fost o zi demnă de a fi ținută minte și cu care Abu-l-Hassan s-ar fi putut făli, deoarece eroul zilei, acționând la porunca sa, izbutise să semene panica în tabăra regelui creștin, care fugi spre Córdoba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dreptate Pe rând i le da pe toate, Ca să scape de urgie Și de a lui grozăvie. De la toți au împlinit Și rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]