1,366 matches
-
întregirea!, se înflăcără mulțimea din Salon, cutremurându-se bolțile. Vrem întregirea!... - Stați, dlor! Stați așa, nu vă grăbiți! Încercă să le potolească elanul un bătrân, fost parlamentar conservator. ... Mai întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai întâi, ș‟apoi!... Dar, nu-și isprăvi gândul, că Salonul dădu în clocot. - Vrem Neatârnarea! ...Vrem Neatârnarea! E primăvară... Deobicei, atunci când razele calde ale soarelui străpung perdeaua de iarnă a norilor, când cei dintâi muguri mijesc pe crengile copacilor, iar grâul verde crește pe întinderile umede, încolțește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
complicat să faci afaceri. Dar ideea de bază nu era complicată. Scoțienii și yankeii aveau să sosească în Dublin în curând. Și aveau să schimbe lucrurile pentru toată lumea. Darcey trase adânc aer în piept la gândul acestor schimbări, apoi își isprăvi cafeaua și împături ziarul. Părăsi cafeneaua și o porni în pas lejer spre poarta de îmbarcare. Majoritatea scaunelor din sala de așteptare erau deja ocupate, în mare parte de cei care călătoreau în scop de afaceri - aproape toți erau bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
atât de rău. Nu întinerea cu timpul, își dădea bine seama de asta, și avusese întotdeauna în plan să facă un copil, dar lucrul acesta fusese permanent amânat în favoarea altora mai urgente. Și-acum avea alte lucruri mai urgente. Își isprăvi sucul și deschise laptopul. Nu prea avea mare lucru de făcut, dar nu-i plăcea să stea degeaba, mai ales că tipul de vizavi era îngropat în hârtii pe care, citindu-le, le însemna cu un pix roșu. Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
calculator. Dură mai mult de o oră - din loc în loc, Darcey se tot tânguia că era cel mai plicticos lucru pe care îl auzise vreodată. Dar Nieve insistă să o ducă până la capăt. —Merci beaucoup, îi spuse lui Darcey când isprăviră într-un târziu. Ești divină. Da, da, sigur. Însă Darcey era bucuroasă că-i fusese până la urmă de folos. Nieve era și mai bucuroasă. Când închise telefonul, trimise documentul prin curier acasă la Max. Două săptămâni mai târziu, primi mărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
meșterului, stăpânei casei îi cam plăcea băutura, apoi a făcut și pe rândașul, neînvățând mare lucru din arta iconografiei, primiseră o comandă undeva la o mănăstire prin sudul Moldovei, meșterul și-a luat ucenicii cu el, dar după ce-au isprăvit acolo s-au reîntors la vechile îndeletniciri, la Botoșani, la spălatul copiilor, la țesălatul cailor, nemaiputând răbda Vasile fuge la Iași în toamna aceea, trece cu greu peste iarnă, tocmindu-se pe la oameni pe mâncare și adăpost și primăvara revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o singură plăcintă cu brânză pe care a mâncat-o caldă, atunci când i-am adus-o, dintr-o răsuflare a înghițit-o, celelalte frumos stivuite au rămas pe farfurie, Theo nu s-a mai atins de ele până n-a isprăvit cu Pantocratorul, târziu am coborât la masă, se făcea deja seară, abia așteptam să-i spun părintelui Ioan, să-l chem să vadă minunea de pe boltă, Theo nu părea deloc mulțumit de ceea ce făcuse, eu am pus atunci lipsa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ieri când m-am dus în întâmpinarea Dianei, mă întorc flămânzit la cuvintele lui Theo, izbăvitoare lecție de, 29 august, tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul, zi frumoasă cu soare, pelerini la mănăstire, pentru că e sărbătoare nu lucrez în biserică, am isprăvit tabloul ungerii din Betania, cu caietul de schițe prin curte aș vrea să merg spre, o recunosc de departe pe Floarea, Florița din Drăgosteni, înfofolită în cojocul ei înflorat și învelită cu baticuri colorate de lână, la piept șiraguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pat sau afară în iarbă cu comprese reci pe ochi până când lumina se întoarce iarăși deplin în ochii mei, 5 iulie, părintele Ioan se îngrijorează de starea mea, dar eu îl asigur că nu are de ce să se teamă, voi isprăvi cu orice preț această biserică și de-ar fi să plătesc cu lumina, taci, trufie! 11 iulie, mai mult de trei ore dimineața și trei după-amiază durerile înfiorătoare de ochi nu mă lasă să lucrez, aș face un pact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se înălța arta mea, acesta a fost pactul meu, și mi s-a dat iubire, Daniel, pentru ca să-mi fie cât mai dureroasă renunțarea, Aida, Ana, Anne, una și aceeași iubire amestecată cu vopselele pe perete, acum sunt singur, n-am isprăvit biserica și nu mai am ce da, mi se va lua lumina ochilor?! Răspunde-mi, Daniel! ce putea Daniel să-i răspundă atunci?! Ce poate să-i răspundă astăzi, când prețul a fost plătit?! Daniel așteaptă miracole, aici am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
De altfel săptămânile astea două, trei, sunt și eu foarte ocupat cu zidarii, trebuie să fiu mereu în preajma lor, vor veni și instalatorii, într-o zi am de mers la carieră după marmură, am de adus ciment, aș vrea să isprăvim cât mai repede construcția, tu lucrează liniștit în biserică, Theo, dacă ai nevoie de ceva să-mi dai de știre, Deocamdată mi-am adus tot ce trebuie, Prea bine, eu mulțumit că nu-l voi avea pe stareț toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
i-a tremurat mâna, din fericire nu se prea observă eu n-am îndrăznit să-i fac observație cum albastrul de mantie îngerească, și-n duminica a 23-a după Rusalii am ieșit din biserică înainte ca părintele Varava să isprăvească slujba, m-am dus ca să fiu lângă el în ceasul acela, să deschid ușa de la biserica unde lucra Theo, duminica, și el s-a uitat în lumina de afară și a pășit în afara schelei, Și acum vrea din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
i-a zâmbit Adrianei. — Mă cheamă Emmy. Dar mai sunt cunoscută și ca Ultima Virgină din promoția 2000 în caz că n-ai auzit. Mă bucur să te cunosc. Fetele au stat de vorbă trei ore în seara aceea și, când au isprăvit de vorbit, au stabilit un plan de acțiune pentru următoarele câteva săptămâni: Adriana va ieși din suroritatea în care a intrat forțat (la presiunile mamei), Leigh își va retrage cererea de înscriere în suroritate la primăvară, iar Emmy își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
abuzează de cursive, de capitaluțe, de majuscule, de semnele mirării și de toate expedientele tipografice. Pantomimă, pantomimă, pantomimă! Iată simplitatea mijloacelor lor de exprimare sau mai degrabă iată părerea lor despre simplitatea naivă a cititorilor lor. Ei bine, trebuie să isprăvim odată cu naivitatea asta.“ Alteori l-am auzit pe don Miguel susținând că ceea ce se numește pe alte meleaguri umor, umorul adevărat, în Spania aproape nu a prins și nici nu va fi ușor să prindă curând. Cei ce-și spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre florile albe brodate pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o intimitate de bunici copilăriți de trecerea anilor, își deschideau brațele. Era tot acolo scrumiera cu scrumul de la ultima havană pe care-o isprăvise tatăl său. Și, pe perete, portretul amândurora, al tatălui și-al mamei, văduvă acum, făcut chiar în ziua când se căsătoriseră. El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i se vadă limba ghetei, iar ea, scunduță, în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
urmele cu coada, dând apoi roată iar și iar în alte direcții ca să-l dezorienteze pe vânător și să nu se știe pe unde s-a strecurat ca să prindă găina, și că, dacă Paparrigópulos are vreun defect, e că, odată isprăvit turnul, lasă schelele în picioare, împiedicându-te să-l vezi și să-l admiri nestânjenit. Altul îl numește, disprețuitor, calofil, ca și cum arta exprimării elegante n-ar fi una supremă. Cel de colo îl acuză ba că traduce, ba că pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
chestie din cărți, Domingo? Oare înainte de a fi existat cărți sub o formă sau alta, înainte de-a fi existat povestiri, înainte de-a fi existat cuvânt, înainte de-a fi existat gândire, exista ceva? Și oare după ce se va isprăvi gândirea va mai rămâne ceva? Povești din cărți! Și cine oare nu-i decât o poveste din cărți? Îl cunoști pe don Miguel de Unamuno, Domingo? — Da, am citit despre el în ziare. Se zice că e un domn cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
solitar din micul meu hotel - family house -, contemplând tavanul camerei, nu cerul, și visând la viitorul Spaniei și la al meu. Sau demontându-le. Și nu îndrăznesc să mă apuc de nicio lucrare, căci nu știu dacă o voi putea isprăvi în pace. Cum nu știu dacă exilul acesta va mai dura încă trei zile, trei săptămâni, trei luni sau trei ani - era cât pe ce să adaug trei secole -, nu întreprind nimic durabil. Și totuși nimic nu durează mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cum se va sfârși?“ Era însă convins că într-o bună zi n-avea să mai poată rezista și că va fi nevoit să ia cartea și să-i ducă mai departe lectura, chiar de-ar fi fost să moară isprăvind-o. Așa s-ar desfășura romanul lui Jugo de la Raza al meu, romanul meu despre Jugo de la Raza. Și între timp eu, Miguel de Unamuno, romanesc eu însumi, abia dacă mai scriam, abia dacă mai lucram de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de a-și da viață: „Dar asta nu-i decât o nebunie... Autorul acestui roman își bate joc de mine... Sau te pomenești că-mi bat chiar eu joc de mine însumi? Și de ce ar trebui să mor când voi isprăvi de citit cartea și personajul autobiografic va muri? De ce să nu-mi supraviețuiesc mie însumi? Să-mi supraviețuiesc și să-mi examinez cadavrul. Voi continua să mai citesc câte un pic până când amărâtului de el nu-i va mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai sus acum douăsprezece zile, și tot timpul de-atunci încoace mi l-am petrecut fără a mai pune penița pe filele acestea, rumegând în minte cum anume să termin romanul care se face. Căci acum chiar vreau să-l isprăvesc, vreau să-l scot pe Jugo de la Raza al meu din îngrozitorul coșmar al lecturii cărții fatidice, vrea să ajung la sfârșitul romanului său așa cum Balzac a ajuns la sfârșitul romanului lui Raphaël Valentin. Și cred că pot ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe Jugo de la Raza al meu din îngrozitorul coșmar al lecturii cărții fatidice, vrea să ajung la sfârșitul romanului său așa cum Balzac a ajuns la sfârșitul romanului lui Raphaël Valentin. Și cred că pot ajunge la el, cred că pot isprăvi de făcut romanul mulțumită celor douăzeci și două de luni de la Hendaya. Pe dedesubtul incidentelor polițienești, la care se coboară josnicii tirani și degradează politica, sfânta politică, am dus și continui să duc aici, în exilul meu din Hendaya, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură mișcare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mustață galbenă, adusă covrig, cu vârfurile unse cu cosmetic și lipite de pomeți, până lângă aripile nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam jucăuș și mâinile albe și subțiri care s-au priceput, totuși, de câteva ori să înece în sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Au bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din talmud. Capitolul de dragoste, al meu cu Lizelote, E greu ca un cadavru căzut într-un năvod, Aș fi putut să cumpăr cu câteva bancnote Fecioara, și să isprăvesc suavul episod. Ferdinand Sinidis „...O carte despre suflet, nu că nu face să fie scrisă, obiecta Ferdinand Sinidis, dar literele paginilor ei sunt câteodată atât de aburite, încât trebuiesc citite pe dedesubt, ceea ce nu se prea obișnuiește. E a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a regizorilor, lumina ce cădea prin ferestrele înalte, doar parțial acoperite cu scânduri, ar fi fost utilă, prin atmosfera pe care o crea, întâmplărilor din filme. La una dintre ultimele vizite în Danzig am găsit biserica Sankt Johann schimbată. Se isprăvise cu depozitul de pietre, cu oasele și oscioarele. Podeaua nivelată, ferestrele cu geamuri, zidăria din cărămidă renovată. Ascultătorii ședeau pe șirurile de scaune până departe, în adâncul încăperii, atunci când am citit din nuvela mea În mers de rac. Și, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]