1,937 matches
-
ispravă adevărată. Privind o ispravă, aflînd-o, discutînd-o, trebuie să poți spune : ce om de ispravă ! Românu’ de ispravă ține la imaginea sa de om fain sau băiat de băiat, de aceea o ispravă tăinuită, neștiută de gura lumii, este o ispravă tristă, adică o povară pe sufletul său. Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Românu’ de ispravă ține la imaginea sa de om fain sau băiat de băiat, de aceea o ispravă tăinuită, neștiută de gura lumii, este o ispravă tristă, adică o povară pe sufletul său. Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tăinuită, neștiută de gura lumii, este o ispravă tristă, adică o povară pe sufletul său. Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea acestei caracteristici. Adică, de unde i se trage românului să fie un neisprăvit de ispravă ? Sincer să fiu, nu știu, dar pot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea acestei caracteristici. Adică, de unde i se trage românului să fie un neisprăvit de ispravă ? Sincer să fiu, nu știu, dar pot să fac o speculație de toată isprava : totul ni se trage din faptul că marile noastre isprăvi istorice (mai recente...) au rămas cam neisprăvite. Revoluțiile noastre, de la pașopt pînă în prezent, au rămas
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea acestei caracteristici. Adică, de unde i se trage românului să fie un neisprăvit de ispravă ? Sincer să fiu, nu știu, dar pot să fac o speculație de toată isprava : totul ni se trage din faptul că marile noastre isprăvi istorice (mai recente...) au rămas cam neisprăvite. Revoluțiile noastre, de la pașopt pînă în prezent, au rămas cam neisprăvite, marea ispravă a României Mari i-a luat prin surprindere chiar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
referitoare la originea acestei caracteristici. Adică, de unde i se trage românului să fie un neisprăvit de ispravă ? Sincer să fiu, nu știu, dar pot să fac o speculație de toată isprava : totul ni se trage din faptul că marile noastre isprăvi istorice (mai recente...) au rămas cam neisprăvite. Revoluțiile noastre, de la pașopt pînă în prezent, au rămas cam neisprăvite, marea ispravă a României Mari i-a luat prin surprindere chiar și pe români, care n-au reușit să-i ducă la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu știu, dar pot să fac o speculație de toată isprava : totul ni se trage din faptul că marile noastre isprăvi istorice (mai recente...) au rămas cam neisprăvite. Revoluțiile noastre, de la pașopt pînă în prezent, au rămas cam neisprăvite, marea ispravă a României Mari i-a luat prin surprindere chiar și pe români, care n-au reușit să-i ducă la capăt proiectul, iar modernitatea noastră națională este una definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să isprăvim toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît o mîntuire de mîntuială... Avem astfel calitățile neîmplinirilor noastre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît o mîntuire de mîntuială... Avem astfel calitățile neîmplinirilor noastre, ale jumătăților noastre de drum și de măsură. Ieșim la interval și construim între timp. În orice caz, cu românu’ de ispravă nu te poți plictisi niciodată, căci totdeauna vine cu cine știe ce noi isprăvi. Poți doar să te crucești de unele dintre ele și să te mîhnești cînd mai toate rămîn neisprăvite. Dar asta e, nobody is perfect !... Moartea se trăiește mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de mîntuială... Avem astfel calitățile neîmplinirilor noastre, ale jumătăților noastre de drum și de măsură. Ieșim la interval și construim între timp. În orice caz, cu românu’ de ispravă nu te poți plictisi niciodată, căci totdeauna vine cu cine știe ce noi isprăvi. Poți doar să te crucești de unele dintre ele și să te mîhnești cînd mai toate rămîn neisprăvite. Dar asta e, nobody is perfect !... Moartea se trăiește mai frumos la români ! — Ai văzut ce scrie colegul tău de dileme ? mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Gn 22,1-19). După cum am afirmat deja, Abraham și Iacob sunt modelele celor întorși din exil în Israel pentru a împlini planul divin. Iacob se aseamănă însă mai mult cu eroii populari amintiți pentru vitejiile sau șiretenia lor, chiar dacă aceste „isprăvi” sunt moralmente discutabile. Mai mult decât dorința explicită de a compila o arhivă istorică despre originile poporului ales, aceasta e intenția care i-a condus pe redactori în scrierea relatărilor patriarhale. Cu mare probabilitate, ultima redactare a acestor povestiri este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
că se trezise într-o dimineață mai devreme ca să le scrie, pentru că ne-am pomenit cu ele în coastă pe la mijlocul verii, cam la trei săptămâni după ce se mutase la noi în bloc Mendebilul. El nu ne-a zis nimic despre isprava asta. După ce s-a convins că toți citiserăm rândurile respective, s-a suit pe scaunul său de metal și și-a continuat povestirea de unde o lăsase cu o seară în urmă, căci ajunsese la "Poveștile popoarelor Asiei".) SĂ NU RÎDEM
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu cretă violetă, în interiorul lui am desenat altul cu cretă indigo, următorul era albastru, următorul verde, apoi galben și oranj, iar în centru rămânea un cerc de diametrul unei mingi, pe care l-am hașurat cu cretă roșie. După această ispravă, fetele s-au împrăștiat pe la casele lor ca să aducă flori și obiecte. Am rămas în fața cercurilor, ghemuită, cu mâinile pline de cretă, cu Chombe respirîndu-mi în nas. Mă simțeam foarte tristă, încă de când sosisem ieri aici, nu știu ce-aveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
canalizare. (Un mozaic frumos, descoperit tot aici, a fost transferat la muzeu.) Este singurul loc unde poate fi văzută de public manifestarea „naturală“ a marelui izvor: un bazin de piatră, din care ies aburi (poate că aici s-a petrecut isprava jucăușă menționată în Sonetul 153) și din care țâșnesc din când în când jeturi de apă opărită până la o înălțime de un metru, un metru și ceva. Bazinul nu este ornamentat, ba e chiar rudimentar, datând dintr-o epocă incertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noi am fi fost gata să sacrificăm grădina de dragul capriciilor jetului opărit. Relatarea tuturor acestor absurdități nu e gratuită; ea se corelează cu povestirea noastră, constituind un stadiu anticipativ al acelei nesănătoase stări de spirit în care a avut loc „isprava“ lui George McCaffrey și care, în alte împrejurări, poate că n-ar fi stârnit atâta zarvă. Incidentul spargerii colecției de sticlărie romană, care se petrecuse cu mai bine de un an înainte soldându-se cu pierderea slujbei lui George - deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mână. La ora șase urmau să vină Brian și Gabriel. Vor dori să discute despre George. — Cum era Stella când ai vizitat-o? o întrebă Gabriel. — Mai puțin tragică. Gabriel nu mai puse nici o întrebare. Trecuseră trei zile de la isprava lui George. Stella era încă în spital. Se așezară să bea ceva împreună cu Alex. Exista o anumită schemă a timpului petrecut acolo, un tipar simfonic sau mai curând o parabolă temporală, în locuri bine definite; asemenea lucruri calmează spiritul. Bovindourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai „Neajutoratei Fiona“. — Ce noroc să vă găsesc pe toți aici! Apropo, ce face bătrânul George? Ce face mama? — Mama-i bine, răspunse Brian, refuzând să recepteze privirea de avertisment a lui Gabriel. Evident, Tom nu aflase nimic despre „ultima ispravă“ a lui George. — Cred că o să mă duc sus, spuse Stella. Se întreba dacă va reuși să se ridice. Se ridică. Pătura și Zet lunecară pe podea. Stella se îndreptă spre ușă și Gabriel o urmă. — Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe omul ăla pe fereastră... — Pe asta n-am auzit-o încă. — Dar a fost un accident, a făcut-o fără intenție și nu cred că a încercat să-și ucidă soția, cum spune lumea... Preotul auzise diverse versiuni asupra isprăvilor lui George. Variau considerabil de la una la alta. E drept că lumea ținea să gândească rău despre el. Firește, George îl interesa pe părintele Bernard, în felul lui, pe care Brian îl numea „prădalnic“, dar îi venea foarte greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lângă el și începu să-i pună întrebări în legătură cu Inelul din Ennistone și cu muzeul. La un moment dat, se crease o stare de stinghereală generală (spre marea plăcere a lui George), când Emma (care nu era la curent cu isprava lui George) își exprimă regretul că muzeul nu expunea acea colecție unică de sticlărie romană despre care citise mult. O tuse a lui Brian și un ghiont al lui Tom puseră capăt scurtei conversații. Totuși, avusese loc o conversație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind și plantându-se nemișcată în fața casei, ca un totem prevestitor de rele. Și îl văzuse pe George apropiindu-se pe drum și trecând mai departe. După ce George dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care s-a iscat ceea ce s-a numit mai târziu „dezmățul de la Papuc nu s-au fost cunoscute dinn primul moment, iar după aceea s-au lansat o sumedenie de acuzații și de contraacuzații. Că a fost într-adevăr o ispravă inofensivă și absolut întâmplătoare - cel puțin la început - și în nici un caz o conspirație, o dovedește următoarea relatare pe care mi-a făcut-o, mult mai târziu, chiar Tom. Multe dintre ipotezele scandaoase pe care le-au vehiculat și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
două femei, Valerie Cossom și, ceva mai în spate, de Diane. În urma celor două femei venea preotul, iar în urma părintelui Bernard, veneam eu. Tom își ținea în palme capul care continua să-i dea senzația că plesnește. Petrecăreții, satisfăcuți de isprava lor, râdeau și țopăiau în jurul lui. Câțiva atinseseră acel stadiu de beție în care a continua să bea și să petreacă devine o necesitate. Rupert Chalmers, fratele lui Maisie și fiul lui Vermont Chalmers, care locuia în apropiere, apelă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ură exaltată, ca de pildă: „Aș dori să te ucid!“ și cuvinte insultătoare de felul: „Fals ticălos imaginar, șobolan meschin, nevolnic, incapabil de acțiune, dar scuipându-ți fierea neagră, grețoasă, a invidiei și a neputinței“ sau „faux mauvais cu isprăvile tale idioate de școlar, care nu fac decât să exprime că-ți dai seama cât ești de mediocru“ (și așa mai departe). Răceala și indiferența afișate până atunci nu-l ajutaseră să se descotorosească de George. Scrisoarea scăpată de sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]