1,086 matches
-
explica posibilele și imposibilele, buclele pe care și le creează oamenii, pentru că este imposibil să poți explica libertatea umană, capacitatea pe care o numim nebunie poetică de a inventa istorii, de a construi realitate, lume. Oamenii sunt capabili să-și istorisească cele mai fanteziste povești. Povești minunate, povești înspăimîntătoare. Cu bune și cu rele, nebunia poetică e fără limite. Relațiile între imaginația creatoare de lume, libertate și particularitățile aparatului neurofiziologic uman scapă explicației științifice. TRANSDISCIPLINARITATE: SPECTACOLE DE LIBERTATE O mulțime de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realității. Lumea nu este o constrîngere exterioară, este viziunea noastră asupra lumii. Lumea nu răspunde nici unei necesități, nici unui determinism, nici unei constrîngeri exterioare. Produsă de imaginația omenească, lumea este efemeră și contingentă. Noi înșine suntem constrîngerea: sunt poveștile pe care le istorisim și care devin temnița noastră atunci cînd le luăm drept realitate. Libertatea noastră? Putem oricînd inventa, istorisi alte povești, schimba, prin urmare, lumea. Libertatea de care vorbim este finită și infinită. Sporind în mod considerabil libertatea noastră, teoria prezentată ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nici unui determinism, nici unei constrîngeri exterioare. Produsă de imaginația omenească, lumea este efemeră și contingentă. Noi înșine suntem constrîngerea: sunt poveștile pe care le istorisim și care devin temnița noastră atunci cînd le luăm drept realitate. Libertatea noastră? Putem oricînd inventa, istorisi alte povești, schimba, prin urmare, lumea. Libertatea de care vorbim este finită și infinită. Sporind în mod considerabil libertatea noastră, teoria prezentată ne face extrem de responsabili în plan personal și colectiv: nici vorbă să mai invocăm situația, circumstanțele, contextul, constrîngerile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
excepționali, a acelora care trăiesc dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit cel mai mult despre acea lume a gândurilor din care a luat naștere Tractatus-ul, istorisește lucruri semnificative în această privință. Wittgenstein sublinia, bunăoară, că propozițiile unei poezii nu acționează asupra cititorului prin ceea ce spun ele, ci, ca și muzica, prin ceea ce „se arată“ în ele. Cu referire la poemul autorului romantic Ludwig Uhland, Graf Eberhards
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Luca Giordano, masacrele lui Antonio Tempesta, studiile schițate de Leonardo pentru bătălia de la Anghiari, gravurile lui Callot, incendierea Troiei după Collantes, Doi Mai și Dezastrele văzute de Goya, sinuciderea lui Saul În viziunea lui Brueghel cel Bătrân, jafurile și incendiile istorisite de Brueghel cel Tânăr ori Falcone, bătăliile lui Juan de Borgoña, Tetuanul lui Mariano Fortuny, grenadierii și călăreții napoleonieni ai lui Meissonier și Detaille, șarjele de cavalerie ale lui Lin, Meulen ori Roda, asaltul mănăstirii de Pandolfo Reschi, o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
totul cu mare atenție. Ca un pașnic vizitator de muzeu. - Să-ți spun o poveste, a spus fără să se Întoarcă. - A ta? - Cui ce-i pasă? O poveste. Atunci s-a Întors molcom spre Faulques și a Început să istorisească. A vorbit mult, cu pauze prelungi, În care Își căuta vorba potrivită, fiindcă voia să descrie un amănunt cu cea mai mare precizie posibilă ori socotea că forma lui de a vorbi, pe când propria istorie se Înflăcăra, pierdea din impersonalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fum ar fi fost prețios. Faulques a recunoscut vechi gesturi de soldat ori de prizonier. Văzuse fumând mulți bărbați În multe războaie, unde adeseori tutunul era singurul tovarăș. Singura consolare. - Când bărbatul a fost pus În libertate, a continuat să istorisească Ivo Markovic, a căutat să-și găsească soția și fiul. Trei ani fără vești, Închipuiește-ți. Ei bine, n-a trecut mult și le-a primit. Faimoasa poză ajunsese și În satul lui. Cineva a făcut rost de un exemplar al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
au plictisit de muiere, i-au tăiat țâțele și capul. Când să plece, au trasat pe perete o cruce sârbească și vorbele: Șobolani ustași. Tăcere. Faulques a căutat zadarnic ochii interlocutorului În lumina roșietică ce-i Încadra fața. Glasul care istorisise era obiectiv și liniștit, ca și cum ar fi citit un prospect farmaceutic. Atunci, musafirul a ridicat Încet o mână, cu țigara Între degete. - Nu-ți mai spun că, deși femeia urlase Întreaga noapte, nici un vecin n-a aprins lumina, nici n-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Războiul, a zis, după ce s-a gândit o vreme, poate fi bun de fotografiat doar când, ridicând aparatul, ceea ce vezi nu te afectează. Restul trebuie lăsat pentru mai târziu. - Dumneata ai fotografiat scene precum cea pe care tocmai ți-am istorisit-o, așa-i? - Rezultatele lor, da. Am făcut unele. - Și unde ți-era gândul când focalizai, calculai lumina și câte altele? Faulques s-a ridicat să caute sticla. A dat de ea pe masă, alături de borcanele cu vopsele și de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pictată pe șoldurile și picioarele ei foarte lungi, un maître le urase bună seara, e mult de când, ce mai face tatăl dumneavoastră, domnișoară Ferrara), privind ochii de culoarea strugurilor, identici cu ai acelei Nahui Ollin a cărei poveste i-o istorisise În cursul după-amiezii. Uitându-se la ei cu o fixitate atât de inconștientă, Încât femeia Își lăsase puțin fața În jos, și, privindu-l printre firele de păr de culoarea grâului care Îi curgeau pe față, devenise serioasă o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
geloziilor viitoare, suprapuse celor retrospective: de la bărbații care aveau s-o vadă cândva mergând prin muzeele, pe străzile și prin odăile cu ferestre care dădeau spre râuri bătrâne, la cei ce o văzuseră În trecut. Știa, după cum chiar ea Îi istorisise, că un fotograf de modă și un designer bisexual fuseseră primii ei amanți. Era la curent cu ei vrând-nevrând, căci Olvido Îi povestise cândva despre ei nitam-nisam, fără ca el să fi pus vreo Întrebare. Întâmplător sau deliberat, i-o spusese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi zboară de pe cap, căci e uimit văzând că pe masă joacă o țărancă pe care o cunoaște. Și ea dansează, poate, cu bărbatul care a pictat tabloul. Nelămurit, Markovic și-a scărpinat iar tâmpla. - Oricum, povestea e ciudată. - Fiecare istorisește În felul lui. În plus, am mai spus că soldatul e ca un sac fără fund. Uită-te acum și la acest tablou. Cum ți se pare? Markovic a redevenit atent. Pare binedispus, s-a gândit Faulques. Un școlar interesat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
șaisprezece femei - studente și gospodine - pe care, ca și tovarășii lui pe alte o sută dintre ele, le violase și omorâse după ce le scosese din hotelul-Închisoare Sanjak, devenit bordel al trupelor sârbești. Și când, În fața tribunalului și jurnaliștilor, Herak istorisise, cu o mimică adecvată, asasinarea unei tinere de douăzeci de ani („i-am ordonat să se despoaie și a țipat, dar am mai lovit-o o dată și și-a scos hainele, așa că am violat-o și le-am pasat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Am citit odată că nu există nimic inteligent În actul de a ucide. - Cine spune asta nu-i bine informat. Markovic a Încuviințat. Asta cred și eu, spunea gestul lui. - Și cum merge? Ai reflectat la tot ce ți-am istorisit zilele astea? Vreau să spun, dacă te simți complice ori participant la pictura dumitale? Crezi că se poate gândi și poza În același timp? - Cred că vorbești prea mult. Începe să-mi pară rău că n-am pușca. - Ai cuțitul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
am socotit că trebuie amintite în lucrarea de față ținuturile de miazănoapte ale Asiei, credem că este un lucru nimerit să înfățișăm cititorilor legenda hiperboreenilor. Dintre cei care în scrierea lor au vorbit despre vechile legende, Hecateu și alți cîțiva istorisesc cum că în regiunea de dincolo de țara celților se află, în Ocean, o insulă care nu este mai mică decît Sicilia. Aceasta ar fi așezată spre miazănoapte, fiind locuită de hiperbo- reeni, oameni cărora li se spune astfel fiindcă, locuiesc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
naturalistă, nuvela psihologică, oprindu-se asupra unor cazuri-limită, unele cu substrat patologic, implicând factorul congenital. Pe un fond sufletesc zdruncinat, purtările neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește un caz de demență, scrânteala cârciumarului Stavrache fiind pricinuită de o anxietate prelungită în care se insinuează frica. Frica îngrozitoare, paroxistică frânge ușor fragilul echilibru nervos al hangiului Leiba Zibal, echilibru și așa avariat de boală, de traumele suferite începând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ci de a găsi o poveste care există deja în mine, de a o culege și a o așterne în scris. De aceea, ar fi mai corect să spun că nu am practic nici o libertate de alegere privitor la ceea ce istorisesc. E ca și cum totul exista deja acolo, în adîncul meu. Pot să fie filmele pe care le-am văzut, muzica pe care am ascultat-o, cărțile pe care le-am citit. Oamenii pe care i-am întîlnit au și ei importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a anilor '50 pe care îl evocă, spulberată la 34 ani într-un cumplit accident de mașină. Alături de premiul Médicis al lui Mathieu Lindon, pentru provocatorul portret al lui Michel Foucault, și de premiul Renaudot al lui Emmanuel Carrère, ce istorisește viața controversatului și misteriosului Limonov, iată că și acest mare premiu literar francez este acordat unui gen ce tinde să instituie o modă: un mixaj postmodern, care nu e nici cu totul roman, nici biografie, nici eseu, dar care (re
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trăise în Australia este absolută și totală azi, ca și atunci cînd l-am cunoscut la Sydney, în 1861. A doua zi, l-am chemat din nou. Aveam cu mine carnetele australiene și am încercat o altă abordare. I-am istorisit propria lui poveste. Erai în grădina guvernatorului, aveai doar o bucată de pînză în jurul coapselor, erai păzit de doi soldați. Un grup de domni a venit să te studieze și ți-au vorbit în diferite limbi... Această povestire, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
om de acțiune angrenat în istorie, compun o frescă a lumii românești din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, nu fără a integra și tablouri de lume vest- și nord-europeană. Aproape niciodată memorialistul nu relatează sec. Cu toate că el istorisește de regulă rapid, nemeșteșugit, într-un stil colocvial, amintirile reînvie pregnant persoane și personalități, restituie atmosfera unor situații derulate cu ani și decenii înainte. Asemenea unui serial cinematografic, discursul rememorativ vizualizează parcă orașe, sate, târguri, piețe, drumuri, capitale, metropole, peisaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
care, probabil, încă nul cunoștea. De asemenea, el scrie și despre sorores minores - surorile minurori - ca fiind un fel de ramură feminină a acestei fraternități, iar această mărturie - fără nicio intenție de a forța realitatea, ci doar de a le istorisi prietenilor din Flandra despre ce a văzut el în Umbria - este extrem de importantă pentru istoria zbuciumată (zbuciumată în sensul unei posibile reconstruiri actuale) a surorilor franciscane, dacă vrem să o considerăm astfel pe Sfânta Clara, surorile ei de la San Damiano
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oficiale ale lui Toma de Celano și Bonaventura, în funcție de perioada în care sunt redactate (doar două dintre izvoarele non-franciscane prezentate aici, Cezar de Heisterbach și Cronica ritmică austriacă, fac referire la frații minori, fără a-l pomeni pe fondator); altele istorisesc anumite episoade din viața lui, pentru că erau considerate semnificative pentru personalitatea sa, ca de exemplu predica adresată păsărilor în varianta englezului Roger de Wendover; sau pentru că aveau de a face cu locul de origine al autorului pe unde Sfântul a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de o anume reprezentare care desemnează individualul. În nuvela Matei Ion cunoaște viața nu avem de a face cu o evocare literară pentru că tot ce se Întâmplă e noțional, redus la generalizarea cea mai vagă. În cuprinsul acelorași pagini se istorisesc enorm de multe fapte, Însă sub coaja lor cea mai comună. (Ă). O Întrecere; vine secretarul de organizație; observă că În atelierul nr. 1 treaba nu merge, deși meșterul e cel mai bun lucrător din fabrică; Întreabă de ce Matei Ion
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Am aflat astfel că Mihail Cosma, pe vremea când se ocupa de producțiile poetice ale debutanților adresate paginilor culturale ale României libere și ale suplimentului ei, respingea lucrări pe criteriul scurtimii sau lungimii lor. Cu același prilej, altcineva ne-a istorisit că a prezentat același poem la trei reviste și că, de fiecare dată, câte un redactor respectiv Îi cerea să facă alte modificări. Asta n-ar fi nimic. Dar ceea ce-i plăcea unui critic, Îi displăcea celuilalt și invers. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dușmanului de clasă, despre Înverșunarea cu care el dă asalt citadelei acesteia despre care autoarea povestește, nu se vorbește. Doar Într-un singur episod (Neîncrederea bunicului) auzim de grădina boierului Hariton, acum livada gospodăriei colective și povestea nemerniciei moșierului e istorisită ca un fel de basm din vremuri de demult. N-aș vrea să credeți că Înțeleg prin aceasta că autoarea trebuie să dezbată În paginile cărții Înalte chestiuni de politică pe care copiii nu le Înțeleg sau le repetă uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]