2,990 matches
-
am scuzat de felul cam zbanghiu în care arăt, spunân du i că nu poți prezenta zece ani câte-o carte zilnic ră mâ nând cât de cât zdravăn. „Io sonno un poco pazzo“, am adăugat eu, băiat cuminte, în italiana mea de baltă. Nu-i nimic, a zâmbit subtil monseniorul: „Anche San Francesco era un poco pazzo!“ La care, definitiv umilit, am închis ochii. Asta chiar că era prea mult pentru mine. Voiam acasă. 24 iunie 2010 Ascuțirea simțurilor în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la fel de bune. La una dintre ele, am conferențiat, cu traducere simultană. Dar cel mai bine mă simt în cartierul "mafioților" italieni. Fulton Street, unde locuiesc, foarte aproape de port, e în acest cartier. La fiecare pas găsesc pe cineva care vorbește italiana. La spălătoria chimică din spatele casei, la croitoria unde m-am dus să-mi repare un buzunar rupt la o haină, la poștă, la anticariatul din apropiere. Pot să mă duc să închiriez casete video, cu filme mari care n-au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Pan American". "Nu vin". Bănuiam că așa vei reacționa, îmi spune Nick, înțelegător, fără să se supere. Îți voi trimite alt bilet, la altă companie". În Quincy Market. Mănânc scoici. Un bărbat mă întreabă ceva. Îi spun că vorbesc franceza, italiana și înțelegi spaniola. Se interesează de unde sunt. - Din România. Mă privește cu o curiozitate ușor amuzată, care mă deranjează. Deodată, îmi spune: - Felicitări. Îl privesc mirat. De ce m-o fi felicitând, oare? - Sunteți primul român pe care-l întîlnesc. - Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acel moment că fusesem, poate, nedrept cu el. Din Adria mi-a trimis scrisori afectuoase în care marea obsesie a vieții lui, cariera, nu-l mai interesa. Devenea, în schimb, din ce în ce mai sentimental pe tema Lisei și a copilăriei. A învățat italiana doar pentru a-și satisface nevoia de a avea public întrucît, la fel ca în Lisa, pe vremuri, îi plăcea să se audă vorbind, într-o zi, am aflat că a murit. L-a doborât, la nouăzeci și patru de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
față de om... Sau pielea aceea cenușie ca de cauciuc... Pitica nu privea pe nimeni. Cât am stat în spatele copiilor, înnebunit și fascinat, nu s-a uitat niciodată în ochii nimănui. Nici la orice alt ceva nu privea. Doar vorbea. O italiană rece, de bandă înregistrată. După câteva minute a tăcut brusc și-a ieșit dintre copii. Am privit-o levitând, singură, pe culoar până la următorul expo nat. Nici mersul ei nu era cel al speciei noastre. Șchiopăta cu un picior, iar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
imediat, chiar de a doua zi, să se prezinte la muncă. La oferta lui concisă de a face orice, primise mai multe sarcini. Întrebat dacă mai știe și alte limbi străine, Codrin răspunse că vorbea fluent franceza și destul de bine italiana. Luna septembrie se apropia. Mama lui urma să înceapă un nou an școlar, iar Codrin era descumpănit, se simțea străin, marginalizat, visând la liniștea casei părintești pe care abia acum începuse să o prețuiască. Pereții biroului erau ornați cu tablouri
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
frumoase, pentru a învinge și a convinge, în așa fel încât să transforme vocea și pana în arme puternice de comunicare. „Re-torica” este o artă care a fost cultivată, în Italia, încă din Evul Mediu și până în zilele noastre, în legătură cu italiana curentă și cu latina, în școli, în academii, în biserică, de literați, autori de opere de popularizare, filosofi, filologi, pedagogi, eclesiastici (teologi, pastoraliști, predicatori, cateheți, omileți). Este vorba despre istoria foarte bogată și atrăgătoare a unui destin care durează de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-și desfășoare activitatea în domeniul muzicii sacre. Despre metoda de cercetare a profesorului Cristian Dumea nu este cazul să mai vorbim, ci mai degrabă de lucrul cu documentul. Bibliografia - cu titluri deosebite din muzicologia universală, și în special din cea italiană, unele chiar foarte puțin vehiculate în scrierile despre arta sunetelor, mare parte în premieră pentru cercetarea muzicală românească, a cântului gregorian și a temei - stă mărturie a setei de cunoaștere a fratelui franciscan și a aspirației sale de a sluji
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Începusem eu ceva, de fapt nu mai aveți mult, spuse cu o urmă de regret Peppin. Vedeți dumneavoastră, eu sunt corector și traducător, nu redactor, doar că în lipsa asta de oameni fac de toate, ca fetele-n casă. Traduc din italiană, fiindcă mama era din Arezzo, și din engleză, dacă e nevoie, dar cu mult mai multă greutate. Dumneavoastră trebuie doar să duceți lucrul la capăt. În privința ortografiei, noi o folosim pe cea nouă, o să vedeți aici, în ce-am lucrat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ureche, Miron Costin). limba latină - limba statului roman, folosită în administrația romană și vorbită în întreg Imperiul. Limba latină vorbită de popor, adoptată și de daci, este fundamentul limbii române actuale. Limba română este o limbă neolatină la fel ca italiana, franceza, spaniola. Latina a fost considerată în Evul Mediu limba de cultură a Europei Apusene, după cum limba slavonă și limba greacă erau limbi de cultură a estului european. limba literară - aspectul cel mai corect al unei limbi naționale, rezultatul unui
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
nimicului care o asaltează. Teritoriile de peste mări Ca și Le Journal de Tintin sau Spirou, Pif Gadget (cel care îl continuă pe mai vechiul Vaillant) este parte din vastul spațiu imagologic al benzii desenate franco-belgiene. Arta franco-belgiană, ca și cea italiană ori cea argentiniană, se vrea o replică la modelul fondator american, model care proiectează în cultura populară prezența dominatoare a comics-ului și galeria de supereroi ce inspiră și fascinează. De aici, o tendință europeană, observabilă și în paginile lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de Est ascunde în pântecele ei promisiunile vechimii care, odată cunoscută, te va schimba pentru totdeauna. Ca și Blixen, Pratt acordă ciclului său african nota melancolică ce înseamnă conștiința sfârșitului apropiat al unei lumi. Ann de la Jungle este publicată în italiană în 1959, atunci când deja saga imperială era un obiect al nostalgiei. Kenya în care Pratt își plasează personajele se apropia de independență și un ciclu istoric și antropologic se apropia de final. Simetria cronologică nu este întâmplătoare - textul african al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
băieții care aveau să le devină gineri, iar Într-o seară de octombrie a anului 1959, pe tînăra fată căreia aveam să-i devin soț. Așadar, Delphine o să doarmă mîine seară la Capri. Cunoaște deja golful Neapole, numit golfo În italiană. Am fost acolo Împreună. Ca să ajungă la Capri, n-am Îndrăznit s-o sfătuiesc să apeleze la vechiul vapor tradițional care face traseul Într-un ceas și jumătate, timp În care vezi cum se ivește Încet insula. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
merge prea departe cu practicarea semiozei e ca și cum ai Încerca să te culci cu propria-ți mamă, subordonând incestul unei motivații de cunoaștere. 3. Golemul textului Unde se Înscrie genul de proză propus de Umberto Eco? La colocviul despre narativa italiană, ținut la Facultatea de Litere a Universității din București În octombrie 1990, am avut o mică polemică cu colegul meu de la Universitatea din Firenze, profesorul Marino Biondi. Chestiunea era dacă un asemenea tip de romanesc (cel impus de Umberto Eco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nr. 70 al revistei, alături de o (deja citată) prezentare a constructivismului sovietic, o notiță despre revista L’Italiano a lui Leo Longanesi semnalează nepotrivirea estetică dintre anacronismul „neoclasic” al machetării (în concordanță cu academismul fascist oficial) și colaboratorii avangardiști: „L’Italiano este revista grupării fasciste scrisă de futuriștii-fasciști (transfugi-neoclasici). Într-un stil tipografic cu litografii și xilografii în stilul 1840 apar cel puțin ciudat numele unor Carra, Ungaretti, Ardengo Sofici”. Ceva mai jos este prezentată neutral, „obiectiv” lucrarea Histoire de Mussolini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vol. Iluminări, traducere de Catrinel Pleșu, notă biografică de Friedrich Podszus, Editura Univers, Colecția „Studii”, București, 2000, pp. 142-143). Nu altfel trebuie privit și elogiul spectacular al incendiului sondei din Moreni... O însemnare din nr. 74 al Contimporanului despre L’Italiano pune și mai bine în evidență simpatia strict estetică față de aceasta: „revista lui Longanesi devine din ce în ce mai estetică, mai vie și mai interesantă. Longanesi, pictor și pamfletist, Ungaretti cronicar, Raimondi Giuseppe nuvelist, împreună este desigur cu Leopardi, Muschein, Marcello Corra cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ungaretti cronicar, Raimondi Giuseppe nuvelist, împreună este desigur cu Leopardi, Muschein, Marcello Corra cea mai selectă alegere și cea mai vie probă a spiritului june italian”. O reclamă a aceleiași reviste vorbește, în acest sens, despre o „avangardă fascistă”: „L’italiano. Reviste (corect revue, n.n.) de avant garde fasciste. Dir. L. Longanesi. Bologna”. O notiță din nr. 76 adaugă argumentelor simpatiei spiritul revoluționar în artă: „L’Italiano, revista revoluționarilor fasciști, știe să fie și revoluționară în artă, grație spiritului creator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O reclamă a aceleiași reviste vorbește, în acest sens, despre o „avangardă fascistă”: „L’italiano. Reviste (corect revue, n.n.) de avant garde fasciste. Dir. L. Longanesi. Bologna”. O notiță din nr. 76 adaugă argumentelor simpatiei spiritul revoluționar în artă: „L’Italiano, revista revoluționarilor fasciști, știe să fie și revoluționară în artă, grație spiritului creator al directorului său poet, pamfletar, desenator de mare talent Leo Longanesi. În ultimele numere, această foaie săptămînală a luat locul unui organ de luptă modernist și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui organ de luptă modernist și nu ferește cu ironia de spiritul său nici pe confrații din străini - arta e luptă”. Pentru ca o alta din nr. 78 să aducă un argument estetizant suplimentar - și deosebit de sugestiv în același timp: „L’Italiano, foaia de artă și politică a spiritualului Longanesi, e întotdeauna impregnată de ironia unei aristocrații intelectuale. Desenuri personale, politică fascistă, manifeste jucăușe, prosă de Giuseppe Raimondi și zeflemea multă lîngă puțină doctrină”. În fine, nr. 96-97-98 (cuprinzînd textul lui Marinetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se apuce de învățat italiană - limbă care nu prea se studia -, dactilografie și stenografie. Când a absolvit facultatea, erau într-adevăr o mulțime de fete care știau engleză și franceză, de le luai cu lopata, dar pe cunoscătorii de italiană îi căutai cu lumânarea. Ideea ei s-a dovedit strălucită când s-a văzut angajată de o firmă italiană, cu o leafă de douăzeci de mii de yeni. Deși era fată, câștiga mai mult decât un bărbat salariat, cu toate că firmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu-l găseau pe Gaston, mai trebuia să se poarte și Takamori ca un copil. Tomoe s-a îndreptat hotărâră spre biroul din față și s-a adresat unui funcționar care semăna cu regretatul actor francez Louis Jouvet. — Parla lei Italiano? — Si, signorina. Bărbatul i-a zâmbit cald și s-a aplecat ușor spre ea, gest care i-a amintit și mai mult de Louis Jouvet. — V-aș ruga, dacă se poate, să vă uitați puțin pe lista pasagerilor. Caut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la Ostia cu noi! insistă Emma. Îți promit că te aduc la timp acasă. La naiba, nu promite! explodă Valentina. Tu nu te ții niciodată de cuvânt. Ultima dată când o crezuse pierduse meciul. Fusese În sâmbăta Paștelui. Proful de italiană organizase o excursie culturală, facultativă, la ruinele de la Ostia antică. Din clasa a treia B trebuiau să fie cinci - printre care și chinezoaicele și marocana, pe care proful Încerca În toate felurile să le implice În activitățile școlare, căci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiecare joi cânta Într-un piano-bar, căci cuvântul piano-bar te duce imediat cu gândul la stripteuză, la femeile care o dau pentru bani. Nu spusese niciodată la nimeni, iar mama se apucase să pălăvrăgească despre toate astea cu proful de italiană, liniștită, și ei Îi venea să intre În pământ de rușine. În sâmbăta aceea Îi promisese că avea să o aducă la Roma, pe la șapte seara, dar la ora aceea erau Încă pe terasa unui complex de pe plajă. Mama băuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asemenea superioritate În fața profesorului, Încât oricine s-ar fi aflat la catedră se simțea anihilat, umilit, conștient de nulitatea lui. Profa de mate făcuse chiar o criză de nervi. Valentinei nu-i plăcea când clasa se revolta Împotriva profului de italiană - care se străduia Întotdeauna să-i capteze și alegea dintre poeziile din antologie pe cele care Îi permiteau discuții constructive, sau cel puțin așa spunea el. Dar poezia aceasta de Camillo Sbarbaro, despre tată, nu plăcea nimănui. Totuși trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Picăturile se Înmulțeau spre tâmple și se prelingeau pe lângă rădăcina părului. Un pârâiaș Îi curgea Încet pe obraz, ascunzându-se În cele din urmă sub gulerul cămășii. În ianuarie, părinții lui Mataloni conduseseră un fel de revoltă Împotriva suplinitorului de italiană. Întocmiseră o scrisoare către directoarea școlii și adunaseră semnături, apelând la Ministerul Educației, căci, după părerea lor, proful era nedemn de a preda Într-o școală publică, dând un exemplu negativ care ar fi putut corupe adolescenții, transmițându-le un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]