1,301 matches
-
Acest fir conducător este marcat, discursiv, prin anticipații (intenționez să, voi arăta că) sau prin reveniri (am vrut să, am arătat că). Incluziunile metadiscursive indicate se constituie în veritabile ghidaje pentru receptor, care pot lua, în discursul scris, și forma italicului sau a subtitlurilor. Discursul este o formă de acțiune, care vizează modificarea unei situații. Realitatea este schimbată mai ales cu ajutorul acestui instrument, întrucât viziuni diferite despre lume aflate în concurență impun direcția viitoare de evoluție, iar discursul este acea entitate
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
ediției. Suprafața titlurilor, a ilustrațiilor și a articolelor este direct corelată cu importanța informației. În organizarea unei pagini de ziar, o însemnătate deosebită o au și factori ca lățimea liniilor de demarcare sau corpul caracterelor, familiile de caractere (roman sau italic, minuscule și majuscule). În plus, mai ales la nivelul paginilor de interior, mai apare și separatorul de text, subtitlul, care oferă posibilitatea punctării ideilor principale sau introduce anumite teme esențiale. Textul este structurat de obicei pe coloane, însă multe dintre
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
abordez fără șovăială biografia acestui as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint, a unui băiețaș italian. Eu Întreb: cine era acela? Eu răspund: don Commendatore Sangiácomo. Analfabetismul, maffia, intemperiile, Încrederea oarbă În viitorul Patriei i-au servit drept piloți de cabotaj. Un bărbat consular - confirm: consulul Italiei, contele Isidoro Fosco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Historia de la Eternidad (Istoria eternității, 1936), În care analizează traducerile pe care le efectuaseră, În engleză, „căpitanul“ Burton, În franceză, „doctorul“ Mardrus și, În germană, Enno Littmann. Borges aplică aici un procedeu utilizat frecvent, reluarea tel quel: paragraful citat cu italice constituie, sub titlul Del rigor de la Ciencia [„Despre rigoarea științei“, În J.L. Borges, Obras completas (Opere complete), vol. 2, Madrid, Emecé Editores, 1984], primul text din volumul Museo, al cărui Epilog este datat 31.10.1960 (fiind, În consecință, anterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
niște guri mute, în locul cărora va vorbi Antoniu, evocând spiritul victimei și profețind viitoare mari nenorociri în imagini de-a dreptul apocaliptice: Pe capete de oameni va cădea Blestemul greu și furia în case, Sălbaticul război civil curând Va bântui italice tărâmuri. Distrugerea, și sângele, și groaza Atâta vor părea obișnuite Că mamele-or zâmbi, văzându-și pruncii Crunt sfâșiați în ghiare de războinici. Cruzimea mila va înăbuși-o. Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
rândul său, cercetătorul ungur S. Solymossy (44) s-a declarat de acord cu etimologia propusă de V. Jagi¾, dar a susținut că, dimpotrivă, garabonciás este un termen preluat de sârbocroați de la maghiari. Ulterior, E. Agrigoroaiei a amendat soluția privind proveniența italică a celor doi termeni : „O aseme- nea proveniență italică nu poate fi sigură, căci răspândirea acestui tip de personaj în aria veche dacă ne duce mai degrabă la un cuvânt arhaic al dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
declarat de acord cu etimologia propusă de V. Jagi¾, dar a susținut că, dimpotrivă, garabonciás este un termen preluat de sârbocroați de la maghiari. Ulterior, E. Agrigoroaiei a amendat soluția privind proveniența italică a celor doi termeni : „O aseme- nea proveniență italică nu poate fi sigură, căci răspândirea acestui tip de personaj în aria veche dacă ne duce mai degrabă la un cuvânt arhaic al dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a «călătorului prin nori»” (6, p. 244). Ca atare, cerce-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost ea la început : un adjuvant al religiei, de exaltare a sufletului uman” (225, pp. 265, 274). Măsura antidionisiacă adoptată de Deceneu în secolul I î.e.n. este spectaculoasă și pare insolită, dar nu este ieșită din comun. Inițial, în peninsula italică, cultul zeului Dionysos a pătruns în Etruria și Campania și abia ulterior la Roma. Aici, în secolul al II-lea î.e.n., reacția autorităților a fost de respingere. În anul 186 î.e.n., Senatul roman a emis un decret de interzicere a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au depășit de aproape 4 ori veniturile declarate oficial; - această finanțare ilegală s-a realizat în urma unei activități infracționale săvârșite de inculpați care, cel pu țin în parte, se aflau în sfera de influență a incul pa tu lui Năstase“. Italicele din text aparțin judecătorilor, nu mie. Această sentință este o premieră pentru că inculpatul este un fost prim-ministru, dar nu aș numi aceasta cea mai importantă premieră. Inculpatul era la vremea săvârșirii faptei și șef al unui partid (de guvernământ
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
birou. Mai apare un personaj cât de cât conturat, un anume Goliath, șeful redacției unui ziar de provincie, poate singurul care reușește să mențină un grad onorabil de coagulare a întâmplărilor. Deasupra tuturor planează o omnisciență ciudată (voci transcrise cu italice în carteă, una din care reținem că femeile sunt „curve“, o sintagmă care apare destul de des, completată de o duritate extrem de contrastantă cu vocile nesigure de sinucigași adolescentini ale celorlalte personaje masculine, Benedict sau Adrian. Obsesia principală ar fi prăpastia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
spaniola care nu-l Înregistrează, ci din quechua. Oare ce Înțeles o fi avînd el pe platourile Anzilor? Oricum, e insinuat misterios În numele rîului Urubamba. Mai este și un Luigi de Ruba, unde avem de-a face, desigur, cu un italic, fie un aristocrat mărunt, legat de numele vreunui cătun de prin Egade sau Lipare, vreun colț de stîncă acolo, asupra mării, fie cu un tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lungul ei. Curtea aducea cu harta Italiei fără insule și cu Padania așezată invers. Intrai vasăzică din stradă pe un culoar Între garduri de uluci și pe sub coroanele reunite ale arborilor din cele două vecinătăți. Înaintai Îndelung În susul acestei cizme italice, linie dreaptă față de cea geografică (aia, se vede, are genunchiul ușor Îndoit), și dădeai În curtea propriu-zisă, largă cît un izlaz. Pe latura din fund, se Înșirau Încăperile locuinței adăugate parcă una cîte una la corpul principal din stînga, cu toate că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trupurile bine legate, antrenate În zeci de bătălii, amândoi se obișnuiseră cu gândul morții și cu gustul dulce-amar al victoriei. Dar tăcerile lor erau diferite. Angelo respira tăcerea sigură de sine, tăcerea puternică și Înțeleaptă venită parcă din istoria peninsulei italice și din gloria unui imperiu apus. Amir era tăcerea unei neliniști și zbuciumul unei așteptări. Era mai tânăr și, parcă, mai trist. Tăcerea lui ascundea infinitul stepelor Asiei și dorul de a trece mai departe, de a lupta cu orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rău În același timp. Vă lipsește... - Spiritul rigoarei, completă Pietro. Spiritul metodic, ingineria, calculul care au făcut din ostașii Romei o forță de neînvins. Dar observația nu e valabilă pentru căpitanul Oană, care reprezintă, aici, exact geniul strategic al peninsulei italice. Sau, poate, al Europei Occidentale. Iar salvarea lui e o capodoperă strategică a Apărătorilor. - O capodoperă absolut inutilă dacă n-ar fi fost tocmai temperamentul moldovean al unei tinere femei gata pentru orice sacrificiu. Erina l-a găsit pe Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintotdeauna. Și s-au așezat vârtos, pe muncă, bravii noștri buhușani! Și anii au trecut. Și ei au muncit. Și generații s-au Înnoit. Copiii au devenit tineri, tinerii - maturi, maturii - bătrâni, iar aceștia - bunici! Și- dezvoltat, acolo, pe pământ italic, minunate așezări: semiitaliene, semiromâne. Munceau mult, bine; câștigau pe măsură. Aveau și pentru ei, le și prisoseau, bănuți buni. Ce să facă, ei, cu surplusul de câștig? Au prins a-l trimite acasă, În vecinătatea fărâmei de tărâm pe care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
labirint. Chiar și al unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc aceste detalii numai teoretic. Ianus Cu cele două fețe ale sale Întoarse În sens contrar, această zeitate italică vrea parcă să insinueze că dilemele nu sînt totdeauna importante prin răspuns, ci prin tensiunea lor. Dar poate fi vorba și de cu totul altceva. Mă feresc să numesc asta duplicitate. Să-i spunem precauție. La Roma, Ianus era socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
neuitat al Brăilei. Oraș care îl marchează pe Dan Moldoveanu cu supramăsură și despre care ar putea scrie cu ură, dar și cu dragoste și sensibilitate, la infinit. Cartea pare dezorganizată. Capitole, titluri, subtitluri, cuvinte, fraze, pagini boldate, în grafică italică, aparent fără nicio logică, într-o prezentare barocă, opulentă, greu de dus pe umeri. Nu seamănă cu nimic din ceea ce am citit până acum și meritul, prin originalitatea și modernismul abordării, îi aparține lui Dan Moldoveanu, scriitor brăilean. Lucrare genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
este la școală, căci la ei este ora douăsprezece ziua. Când Dragoș a hotărât începerea conferinței, eram doar nouă. Erau Fernand Preiassi, din America de Sud, care nu prea se duce la școală, dar nici nu este pedepsit, Alexandro Spario, din Peninsula Italică, Marius Ferentz, din aceeași provincie ca și noi, numai că în regiunea care se numea cândva Ungaria. Mai erau Miroshi Kyhuo, din Insulele Zeilor, Japonia, Dragoș Valori, din Ieșiron, la fel ca mine și încă câțiva pe care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stindardul ei patria noastră să fie înălțată, și să se adeverească, sub auspiciile ei, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca: Virtutea, împotriva furiei ce-a-ncins urgia, Va prinde armele! Și lupta, ca de soartă, Scurtă va fi, căci vrednicia În italicele inimi încă nu e moartă.
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
flamande. Helmer Osslund (1866-1938), pictor suedez, cunoscut mai ales pentru peisajele inspirate de natura din Norrland. Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha, trad. Edgar Papu, București, ELU, vol. al II-lea, p. 639 et seq. Id., p. 644. Textul în italice e diferit de textul original („să fi murit în patul lui atît de liniștit și atît de creștinește“). în original propoziția apare în dialectul din Västerbotten: „Aintjeli a flännut lern vara, gaudutjölingen, odjussliongen!“ Vindeln - „Ocolul“; Yttersjön - „Lacul exterior“; Ekträsk - „Smîrcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fost apucată c-o adevărată furie de fonetiștii noștri - nici un cuvânt nu li mai era destul de românesc - deși toată procedura se-ntemeia pe-o eroare și pe necunoștința stadiilor prin care trece o limbă în decursul vieții (dezvoltării) sale. [DIALECTELE ITALICE ȘI ETIMOLOGISMUL] 2255 Dacă românii ar da mai mare atenție dialectelor limbei italice (cu deosebire celui calabrez) și limbei latine postclasice și din evul meziu, rezultatele pentru etimologismul nostru ar fi mult mai mari, căci am regăsi până [și] sintaxa
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai era destul de românesc - deși toată procedura se-ntemeia pe-o eroare și pe necunoștința stadiilor prin care trece o limbă în decursul vieții (dezvoltării) sale. [DIALECTELE ITALICE ȘI ETIMOLOGISMUL] 2255 Dacă românii ar da mai mare atenție dialectelor limbei italice (cu deosebire celui calabrez) și limbei latine postclasice și din evul meziu, rezultatele pentru etimologismul nostru ar fi mult mai mari, căci am regăsi până [și] sintaxa noastră mult mai analitică, ba [pînă și scrisoarea fonetică a pluralelor. [LIMBA ITALIEI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
plumb subțiri, bine lipite între ele, va trebui să fim atenți la îmbinările bucăților de lemn, la legăturile plăcilor de metal, la protecția fiecărui cui... În latina lui solară și veselă se ghicea accentul din Magna Grecia, ecoul vechilor dialecte italice; cu fantezia lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înăuntrul lui; pe neașteptate, îl îmbrățișă, iar Phaedrus simți hohotele care zguduiau pieptul Împăratului. Acesta se retrase însă imediat și zise că avea să pună să se construiască o hermă cu două fețe, ca aceea a lui Janus, vechiul zeu italic al Soarelui și al Lunii, numai că pe o parte avea să fie chipul barbar al tracului Aesopus, care trăia într-o aspră solitudine, neîngrijit, cu părul ciufulit, având și el experiența sclaviei, „iar pe cealaltă - chipul gânditor, înspăimântat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
63, noiembrie 1925, datată însă 1920) începe cu o violentă denudare a convenției narative și cu aparte-uri „explicative” adresate cititorului, ca în proza textualistă: „Iar Laurențiu se gîndia la Diana: - și sfătuim pe cetitor să sară pasajul acesta cu italice, incoherent în aparență și a cărui explicație o va găsi în povestirea ce-l urmează”. Gîndurile lui Laurențiu sînt reproduse, într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]