2,415 matches
-
6.4.a). Totuși, dacă în cazul templului din Elefantina, așa cum rezultă din scrisorile păstrate aici, raporturile cu autoritățile din Ierusalim erau frecvente și cordiale, în cazul celui din Leontopolis, relațiile par să fi fost dificile, astfel că istoriografia oficială iudaică tinde să supună acest episod unui fel de damnatio memoriae. Exista apoi și templul samaritean de pe muntele Garizim (cf. 6.5), cosiderat schismatic de iudei. b) Oricum, rămâne valabilă expresia lui Dimon I cel Drept, care a trăit către anul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cel puțin ca un precursor al lor. În această opinie e nevoie de maximum de prudență : prezența unor structuri similare nu în-seamnă întotdeauna că avem de a face cu același realitate. Se pare că comunitatea a dispărut în timpul primei răscoale iudaice ca urmare a expediției lui Titus împotriva Masadei care era fostul palat al lui Irod transformat în fortăreață de către răsculați. Oricum ar fi, după această perioadă se pierde orice urmă a comunității, deși unii savanți susțin că principalele trăsături ale
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că iudaismul a rezolvat conflictul pe care Paul îl vedea între „Lege” și „Evanghelie”, proclamând că Torah, înainte de a fi „Lege”, era mai ales „Vestea cea bună”, deoarece făcea posibilă împlinirea voinței lui Dumnezeu pe pământ. 18 Iudaismul după răscoalele iudaice 18.1. Diaspora Nu e nici locul și nici scopul acestei cercetări de a trasa istoria iudaismului până în timpurile noastre, dar considerăm că trebuie să tratăm despre ceea ce s-a întâmplat după evenimentele tragice din anii 67-74 și 132-134 d.C.
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
până în timpurile noastre, dar considerăm că trebuie să tratăm despre ceea ce s-a întâmplat după evenimentele tragice din anii 67-74 și 132-134 d.C. și despre cum a reușit iudaismul să supraviețuiească. a) Am întâlnit deseori până acum conceptul de „diasporă” iudaică, un fenomen complex pe care nu ne permitem să-l analizăm în detaliu în acest context (Maier 1972). Odată cu căderea Babilonului, se sfârșește exilul și, datorită libertății acordate de Imperiul Persan, unele grupuri de evrei se reîntorc în patrie, în vreme ce
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
iar alteori, cultivă un raport de dialog cu alți oameni, din afara culturii și tradiției iudaico-creștine. Există, prin urmare, trei tipuri de parteneri de dialog, cu care Dumnezeu dialoghează: poporul lui Israel, persoane singulare din acest popor și oameni din afara spațiului iudaic sau creștin. În tot acest proces de dialog, Dumnezeu se „adaptează” la posibilitățile umane și la contextul cultural, istoric și social în care omul se găsește. Același lucru îl exprimă și scrierile biblice: revelația lui Dumnezeu ajunge la umanitate și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a medicinei, a Prof. univ. dr. Cristina Ionescu, șefa catedrei de istorie a medicinei la Univ. Gr. T. Popa-Iași, prefațată de Prof. dr. Constantin Romanescu, membru emerit al Academiei de medicină din România, în care, la cap. “Evreii și medicina iudaică” evreii stârnesc o adevărată simpatie și recunoștința aportului lor în științe, filosofie, religie, etc.; a întâlnit pasiunea evreilor pentru vindecarea oamenilor, probată cu descoperiri arheologice (manuscrisele de la Marea Moartă și cele din grotele de la Qumram), a reținut nume de mari
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-l nimicesc? Domnul mi-a zis: "Suie-te împotriva țării acesteia, și nimicește-o." 26. Eliachim, fiul, lui Hilchia, Șebna și Ioah, au zis lui Rabșache: "Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem, nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid." 27. Rabșache le-a răspuns: "Oare stăpînului tău și ție m-a trimis stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănînce balega și să-și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ție m-a trimis stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănînce balega și să-și bea udul cu voi?" 28. Atunci Rabșache înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, și a zis: "Ascultați cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29. Așa vorbește împăratul: "Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mîna mea. 30. Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul, zicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
templul (2Rg 25,1-21; Ier 39). Babilonienii numesc un guvernator din partidul filo-babilonian, pe Godolia, prietenul lui Ieremia (Ier 40,5-6) care construiește o rezidență la Mițpa, încercând să recreeze condițiile economice normale (Ier 40,12). Prin exilul babilonian poporul iudaic se împarte geografic în două regiuni, Babilon și Iuda. Condițiile de viață corespunzătoare nu sunt foarte clare pe plan istoric. Unele texte biblice tind să reprezinte căderea Ierusalimului ca sfârșit al întregului popor, iar exilul ca pe o „eclipsă” în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sfârșit al întregului popor, iar exilul ca pe o „eclipsă” în istorie (2Rg 25,21); mulți cercetători consideră astăzi însă că Iudeea nu a rămas tocmai un „pământ pustiu” (cf. Ier 39,10; 40,11-12). Dispoziția geografică bipartită a poporului iudaic a provocat probabil unele contraste între cei rămași în patrie și exilați (cf. Ex 11,15; 33,23 ș.u.) și chiar între cele două grupuri sacerdotale, dat fiind că, potrivit Ier 41,5, în Iuda se făceau sacrificii la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și Iuda (Römer, 2007), regatul lui Israel și-a construit chiar de la început două temple regale, unul la Betel și altul la Dan, ambele fiind opera regelui Ieroboam I (1Rg 12,20-32). Aceste informații, deși interpretate după o perspectivă teologică iudaică care condamna ridicarea sanctuarelor israelite, sunt perfect apropriate pentru a ilustra împletirea motivelor religioase și politice care stau la baza constituirii unui regat. Cât privește Regatul lui Iuda, e foarte probabil ca și aici zeul Yhwh să fi fost venerat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cherubini (2Rg 19,15), după o iconografie regală cunoscută, nu numai din tronurile feniciene, ci și din descoperirile israelite, precum postamentul cultual din secolul al X-lea î.C. găsit la Ta’anah (Hestrin, 1987; cf. Fig. 9), și iudaice ca, de exemplu, fragmentul din fildeș din secolul al IX-lea î.C. provenit de la Tel Rehov care reprezintă un rege așezat pe tron (Mazar, 2007). Chiar dacă ne aflăm în afara limitelor cronologice ale acestui volum, se poate aminti aici și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fie clasificată ca „străină” sau „idolatrică”, dobândind în felul acesta trăsături polemice și negative, mai ales în Cărțile Cronicilor în care termenul așera apare aproape întotdeauna denigrator la plural, s-a conturat într-o epocă mai târzie. Unele izvoare epigrafice iudaice din perioada regală confirmă cultul dat Așerei alături de zeul suprem Yhwh. Mă refer la Grafitti n. 3 provenite de la Hirbet el-Qom (HAE, vol. I, pp. 207-211) în care, la liniile 2-3, se citește: „Binecuvântat să fie Uriah înaintea lui Yhwh
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
feniciene (Baal) și ale altor popoare învecinate a reprezentat un pericol adevărat al identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor astrale în teritoriul iudaic provine din fragmentele biblice care critică aceste practici; în Cartea profetului Ieremia (Ier 7,18; 44,15-30) este amintit cultul „reginei cerului”. Deși identificarea numelui propriu al „reginei cerului” nu este sigură, pentru că mai multe zeițe purtau acest titlu, este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
titlul de „regina cerului și a stelelor”; există însă și unele texte egiptene conform cărora calificativul „regina cerului” este atribuit zeiței Anat, Astarte și Cudșu. Alți autori au identificat-o cu zeița Așera, considerând că aceasta ar fi o „interpretare” iudaică a zeiței asiriene Iștar. Chestiunea identității acestei zeițe nu pare să aibă o soluție, dar nici nu este cea mai importantă problemă dacă ținem cont că acest epitet putea fi atribuit mai multor divinități feminine. Cultul solar este însă criticat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lăcașuri de cult, mai ales, în interiorul fortărețelor sau caravanseraiurilor, prevalent în apropierea locurilor de frontieră (Lachiș, Kuntillet ‘Ajrud, Beerșeba), unde, probabil, era mai mare posibilitatea ca diferite culturi - și, deci, religiozitatea - să se întâlnească în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere de cult (cult room 59) databilă spre sfârșitul secolelor al IX-lea - al X-lea î.C. E vorba de o cameră mică: pe trei laturi avea băncuțe de depozitare; cele din fața intrării aveau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la circa 10 km sud de Tel-Arad unde, în afară de un cap de divinitate cu trei coarne și cu inscripții care îl menționează pe Qaus - zeul suprem al edomiților -, analiza ceramicii a arătat că o parte din ea provenea din regiunea iudaică Beerșeba. Atribuirea acestui sit doar culturii edomite ar trebui, prin urmare, să fie specificată mai bine (cf. Oggiano, 2005, pp. 176-178). În afară de temple și sanctuare, Biblia menționează frecvent și bămâ, cuvânt tradus uzual cu „loc înalt” sau „înălțime”, chiar dacă etimologia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
chiar elenistă, când preoții, nemaifiind dependenți de palat, au asumat funcțiuni care în precedență aparțineau regelui. Absența unei concrete centralizări a cultului în epoca preexilică e, de asemenea, demonstrată de celebrarea cultului sacrificial în templul lui Yaho (Yhw) în comunitatea iudaică din Elefantina până la sfârșitul secolului al V-lea î.C., când acest templu a fost distrus de egipteni (Dion, 2002; Contini, 2009, pp. 179-183). Discuția cu privire la o altă atestare ulterioară a unui „templu al lui Yaho” în epoca persană care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
foarte clară, pare să fi fost aceea de a simboliza puterea divină. Altare de acest fel, foarte cunoscute și din datele biblice (1Rg 1,50 ș.u.; Am 3,14), au fost găsite în cetatea israelită, Dan, și în cea iudaică, Beerșeba. În alte situri israelite s-au descoperit altare având coarnele abia conturate (Dan, Ghezer, Sichem) sau fără coarne. Unele altare, precum cele de la Tel Arad și Beerșeba, au foarte mari dimensiuni și cu siguranță erau fixe, în timp ce alte altare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o reprezintă pe zeița Așera, dar trebuie să subliniem că aceste figurine au însușiri foarte generice, astfel că ele ar putea reprezenta orice divinitate feminină protectoare; în plus, unii savanți se îndoiesc chiar de funcțiunea cultuală a figurinelor în pilastru iudaice, astfel că întreg fenomenul este încă deschis dezbaterii interpretative. Un obiect de cult împotriva căruia Biblia și-a ridicat glasul de mai multe ori este stela (mașșēbâ, cf. Dt 16,22): un bloc de piatră dispus în poziție ridicată care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
2081, de la Meghido (cf. Cap. 4, p. 54) unde a fost găsită o cantitate mică de grâu ars în fața unui altar. Uzanța de a arde tămâie în onoarea divinității are, de asemenea, o relevanță deosebită. În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici cubice cu piciorușe, vase de ceramică cu trepied, fin găurite, care păstrează semnele arderii și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
formă de pălărie în cazul în care trebuia să încapă trupul unui adult care nu intra. Mai rar se întâlnește sarcofagul în formă umană. O modalitate obișnuită de înmormântare în zonele de deal din Palestina, din acest motiv considerată tipic „iudaică”, era înmormântarea în camere mortuare săpate în stâncă sau - mai rar - în grote. De multe ori, mormintele în formă de cameră erau prevăzute cu bănci (sau cripte) de-a lungul pereților laterali pe care se puteau depune cadavrul culcat împreună cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate în stâncă descoperite uneori în aceste camere funerare dau acestor morminte o mare relevanță din punct de vedere religios. Între aceste epigrafe putem aminti aici inscripțiile iudaice, databile de la sfârșitul secolului al VIII-lea până la începutul secolului al VII-lea î.C., găsite pe pereții mormintelor de la Hirbet el-Qom (circa 14 km Est de Hebron), de la Hirbet Beit-Ley (aproape de Lachiș) și în satul Silwan (la Est de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
scarabei, talismane. Ultima categorii de obiecte demonstrează credința că defunctul trebuia să întreprindă un fel de călătorie în lumea de dincolo și că existența sa, într-o oarecare măsură, trebuia să dureze încă mult timp în lumea morților. În mormintele iudaice au fost găsite multe amulete, atât locale, cât și de proveniență egipteană; e vorba de scarabei sau obiecte cu această formă, dar și obiecte denumite ochiul lui Horus sau figurine apotropaice ale diferitelor divinități, între care se întâlnesc frecvent amulete
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]