12,885 matches
-
probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului de pe Madeleine, acum răposat, și o aprinse foarte Încet, expirînd, satisfăcut, un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique Lassa tresări terorizat. - Scriu. - Știi să scrii? se miră Iguana. - Dacă n-aș ști, n-aș scrie, veni răspunsul logic. Eu țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
incapabili să se răzvrătească Împotriva celui care Îi ținea Într-o atît de nejustificată sclavie: un avorton tot mai difuz și misterios, care părea să dispară zile Întregi, ca și cum ar fi abandonat insula, În căutarea marilor albatroși, pentru a se ivi din nou, dintr-odată, din pămînt, din iarbă verde. Knut, norvegianul, tont și profund superstițios ca un bun gabier ce se afla, părea să nutrească aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capabil să-și țină făgăduiala, pentru că ființa aceea, care se asemăna numai parțial unui om, ascundea Înlăuntrul său atîta voință și o asemenea neîmbînzită rezistență la potrivnicia sorții, Încît nemăsurata sa tenacitate Învingea toate obstacolele care i s-ar fi ivit În cale. Ridică masa, se cuibări pe ea și dormi patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e lesne de Înțeles, Niña Carmen, care, În pofida stoicismului cu care Îndurase pînă atunci maltratările lui, Într-o noapte Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajunge să vadă în ea, multă vreme nici nu l-a interesat, era prea interesantă calea, drumul, decît ceea ce îl aștepta la capăt, însă, încetul cu încetul, în suflet s-au trezit o neliniște și o curiozitate, ce se va ivi acolo, în lucirea oglinzii? Atunci cînd i-a trecut prin minte pentru prima dată această întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă această curiozitate care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îs ca și voi. Ei vă pun mâna pe creștet ca să vă insufle Sfântul Duh; eu vă Întind mâna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mâinile În sus, iar din mânecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mâinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frânghia care susținea coșciugul, coborându‑l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărâna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într‑o tobă uriașă. Curând, pe locul unde fusese adâncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. Vântul de peste zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vâră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte‑o rădăcină alburie și răzlețită ori câte‑o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Își Împărțea locuința cu un sihastru pe nume Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un gând, ca un spirit, ci ca un obiect de prisos, și mai apoi ca o carte, despre care cititorul se va Întreba, dacă vreodată Îi va pica În mână, dacă altcineva Înaintea lui o mai deschisese sau dacă se ivise cineva pe lume care să Întindă mâna după ea; era una dintre acele cărți care nimeresc din Întâmplare În mâna caldă a cititorului, dintr‑o eroare (fie că un cititor și‑a notat greșit cota, fie că un bibliotecar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la trei sute de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a Rairateei, ale cărei forme se puteau ghici în depărtare. Mai întâi aveau să se ivească cele două mici stele care conturau vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1 avea să se ivească, la rândul lui, în locul în care își fixase privirea, însă ceea ce apăru dintr-odată fu o masă obscură și amenințătoare, ca o umbră venită din alte lumi, căci nici un zgomot de pași, nici un trosnet de crengi uscate, nici macar foșnetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ce fusese găsită vreodată în Pacific. Dacă la acestea se adaugă pierderea pirogilor incendiate și a locuințelor arse, se putea spune ca agresorii distruseseră, în mai puțin de o oră, tot ce exista de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele dragi, iar când soarele le permise străjilor să scruteze orizontul, deja nu se mai distingea pe oglindă apelor nici o urmă a navelor inamice. Sosiseră că un taifun într-o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici prietenii săi nu închiseseră ochii de mai bine de treizeci de ore, dar, cu toate acestea, ramaseră atenți și tăcuți, hotărâți să se arunce asupra bestiei, dacă aceasta s-ar fi ivit. Dar nu o făcu. Marea armata a stelelor străbătu cerul pe deasupra capetelor lor, iar ei își petrecură timpul studiindu-le încă o dată traiectoria, încercând să și-o graveze în memorie, până când ar ajunge să facă parte din propria lor existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea să se transforme în realitate, si, puțin după aceea, ridică mâna, arătând spre un grup de stele care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plină de înțeles. Iar astăzi se împlinesc cele treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se uitau unii la alții nedumeriți și, în timp ce în ochii unora se zăreau scântei de furie, pe buzele lui Miti Matái se ivi un zâmbet. —Legea asta este o lege tâmpita! exclama în cele din urmă Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă n-am terminat studiul tatuajelor. Nici o lege nu e tâmpita, îl contrazise Hiro Tavaeárii, luând poziție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sinceritate. Pe vasul ăla vor călători trei oameni pe care eu îi iubesc, la care se adaugă unchiul meu, doi veri și majoritatea celor mai buni prieteni ai mei... Se așeza pe nisip, uitându-se la lună, care tocmai se ivea la orizont. O să trebuiască să ne rugăm mult când o să fiți pe mare, adaugă. Mult. —E frumoasă luna, spuse Tapú Tetuanúi, după o lungă tăcere. Foarte frumoasă. O sa ma gandesc la tine de fiecare dată când o s-o văd apărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]