5,195 matches
-
largul coastelor Toscanei a fost reținut de procurori. Catastrofa navala s-a soldat, până în prezent, cu trei morți și 41 de dispăruți. Nava Costa Concordia, de 114.000 de tone, având la bord peste 4.000 de oameni, s-a izbit de un recif stânci, vineri noaptea, ceea ce a provocat scene de panică și haos amintind de naufragiul Titanicului. Poliția italiană a confirmat că doi turiști francezi și un membru peruan al echipajului s-au înecat în urma accidentului. Aproape 30 de
Căpitanul de pe Costa Concordia a fost arestat. 41 de oameni sunt încă daţi dispăruţi () [Corola-journal/Journalistic/58827_a_60152]
-
muzicalizarea limbajului poetic.” (p. 22) Mai cu seamă acest al doilea citat mă interesează acum. El anticipează întrucâtva traiectoria internă a volumului-poem (de fapt pohem, cum se subintitulează) Tatăl meu obosit (1972). Care începe astfel: „Tatăl meu obosit folosea privireagândire// Izbea cu prăjina în ceva solid și se întorcea spre mine cu un aer triumfător// De fapt totul se reducea la un fel de exorcism al spaimei” (p. 295) Pentru a continua așa: „Ca profesionist în diverse formații studiasem tuba contrabasul
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
său cu enigmă, reprezentînd un «întreit mister / cu sensuri trei și totuși unul singur», șlefuit cu atîta răbdare de poet, nu reușește să treacă dincolo de „mode și de timp”? Vorbind despre lirica sa în mediile scriitoricești din capitală, m-am izbit de un zid de reticență. O anumită rezervă am întîlnit-o și la Iași. Chiar și scriitorii care îl adulau pe vremuri, azi ridică neputincioși din umeri. Pentru ei, Mihai Ursachi e un autor clasat. Poezia lui li se pare prea
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-o formulare de tip sibilinic, care izbește obișnuințele de gîndire ale cititorului. În fond, apoteoza logicii e atinsă atunci cînd precizia exprimării frizează invocația irațională, și nimănui nu i-ar trece prin cap să se întrebe cum poate descrie o suprafață acoperită doar de culoarea albastră, cum
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
trei nu simte că pumnalul veninos al ignoranței i s-a împlântat mortal în spate. Constatările lui Tony Judt definesc cu limpezime această formulă a superficialității păguboase: „Scriind în anii ’90 și apoi după 11 septembrie 2001, am fost adeseori izbit de insistența perversă a contemporaneității de a nu înțelege contextul dilemelor noastre actuale, acasă și în străinătate; de a nu asculta cu atenție sporită câteva din capetele mai înțelepte ale deceniilor anterioare; de a căuta cu orice preț să uite
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
însăși are o înfățișare onirică, „În care visează fiecare un alt vis / Despre care nu se îndoiește că este realitatea” (Paralele). În marginea unei celebre teze augustiniene, autoarea meditează fertil asupra infertilității (Semințe de piatră). Precum la Blaga, cunoașterea se izbește de cenzura transcendentă, implicînd însă și cenzura inversă, umană, care își îngăduie a cere explicații forței creatoare supreme. Astfel relațiile poetului cu transcendența pun în cauză indicibilul acesteia, care pe de-o parte înzestrează verbul poetic cu sîmburele său ultim
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
casă/ tu știi dragostea/ doar ca pe-o fugă de-acasă/ gâfâi sub mine/ ca la capătul fugii/ și la capăt nu te-așteaptă/ nimic/ nimeni nici măcar eu/ șoptești dragoste cu noduri în gât/ asculți tremurând/ casa ta/ cum te izbește în ușă/ dragostea lor amenință/ ne vor scoate de păr/ goi pe casa scărilor/ ne vor vorbi în limba lor/ limba noastră de dragoste.” (p. 23) Nu altul e idiomul celorlalte două cicluri inedite, apă de vis. studiu de caz
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
poeți contemporani, între puținii care (alături de A.E. Baconsky, din Corabia lui Sebastian), Dinu Flămând, Vasile Vlad, gândesc poezia cu teribil angajament existențial. Până una alta, nereușind să exprime „acel sunet fantastic de tăios ce se naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (un fel de teroare a identității dintre semnificat și semnificant), poetul se dedă cu folos tuturor sciziunilor ce-i ies în cale, uitându-i pe Saussure și pe ceilalți semiologi, oferindu-și comedii de
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Într-o ecranizare, accentul a fost pus pe urîtul din personaje, pe vina acestui personaj fabulos, Bunica, pe cruzimea ei. Pe contextul politic, pe viața din Rusia sovietică. Există și acest filon în carte, cu nuanțe, firește. De ce m-a izbit cu mult mai mult dramatizarea lui Kordonsky? Pentru că a ales drumul a ceea ce poate să mai fie salvat în fiecare. Prin iubire și prin iertare. A ales să vorbească despre oameni, despre omenesc, despre derizoriul și mizeria din noi care
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
Un grav accident de circulație s-a produs, duminică dimineață, în Tokyo. Șapte oameni au murit după ce un autobuz care se îndrepta spre Disneyland s-a izbit de un parapet, pe o șosea din nordul capitalei. Un autobuz cu 45 de persoane care se îndreptau spre Disneyland a fost implicat într-un grav accident de circulație, produs la Tokyo, în urmă căruia șapte pasageri au decedat, alte
Grav accident în drum spre Disneyland. 7 persoane au decedat () [Corola-journal/Journalistic/58360_a_59685]
-
și, săturat de tente speculative, ți se face poftă de o porție de fraze vii, ieșite dintr-un spirit care să fie prezent în ceea ce scrie. Căci aici nu avem o prezență de spirit, ci un șir de considerații care izbesc prin plictiseala suverană pe care o inspiră. Chinuindu-te să le citești, nu-ți poți reprima impulsul de a-ți spune că, dacă aceasta e filosofia, atunci lumea nu ar pierde nimic ștergînd-o din catastife. Încă o dată se confirmă adevărul
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
Mădălina Bodârlău Noua reclamă la IKEA a apărut pe ecranele britanice în aprilie și este bazată pe povestea unui cuplu care luptă împotriva unei invazii de pitici de grădină supărați. Cei doi oameni atacă piticii, folosind furtunuri de apă și izbindu-i de garduri de lemn. Potrivit Huffington Post, United Kingdom Advertising Standard Authority a primit deja peste 50 de reclamații din partea spectatorilor, care spun că spotul este violent și promovează un comportament antisocial. Peter Wright, marketing manager IKEA ( filiala UK
O reclamă IKEA stârnește controverse by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/56147_a_57472]
-
ce le stârnea gingășia. De la ei am preluat nume de păsări și fructe, În țara lor, nu atât de sălbatică, am trăit, Nu atât de rodnică, lunci, câmpuri arate Și apă în luntrea din dosul tâmplăriei. Învățătura lor s-a izbit, ce-i drept, de granița Din mine însumi, iar vrerea-mi era sumbră, Nu prea supusă mie și nici dorinței lor. Alții pe care nu-i știam sau doar după nume Au pășit în mine și eu, speriat, Am auzit
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
nici Hrehory, Nici Emilia, nici Margareta. Dar orice defect al lor, orice era infirm A trebuit să repet, umilindu-mă. Eram gata să strig: voi sunteți de vină Că nu pot fi cum aș dori, ci doar eu însumi. Soarele izbea-n carte păcatul cel dintâi. Și-adesea, când în iarbă răsuna amiaza, Îmi închipuiam cum noi doi, cu vina mea, Călcam o viespe sub mărul raiului. Norii Nori, norii mei grozavi Cum bate inima, ce jale și regret al țărânii
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
vânticel blând și plăcut. Dacă priveai cu atenție, zăreai într-adevăr orizontul sau ceva mai aproape lumina unui vas ce se îndepărta purtat de vânt, și care, să fi fost Isac acolo cu o oră mai devreme, l-ar fi izbit din plin. Dar, după cum se va dovedi, simțurile ne pot trăda. Sunt filozofi care pretind că tot ceea ce există este o iluzie, iar contrariul nici că poate fi dovedit! Isac nu călătorea pe un vas de linie și noaptea nu
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
la un loc stufoșenia materialului bibliografic - o asemenea idee nu există. De aceea metafora din titlu nu are justificare în conținut: nu de un „drum prin pădure” e vorba, ci de o rătăcire printr-o junglă de motive excentrice. Ce izbește de la început e raritatea exotică a temelor alese, o colecție de bizarerii mitologice pe care Culianu, din ambiția de a scrie cărți de palmares, al căror ștaif trebuia să respecte exigența cercurilor academice, le strînge aici cu minuție. În totul
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
lui Ionesco, răspunsurile, pe care le stîrnește monstruoasa epidemie de metamorfoze, răsfrîng, mai toate, o stupefiantă inadecvare. „Absurde de s’affoler”, găsește un intelectual incredul, Dudard; care, sceptic inveterat, va sfîrși totuși prin a ceda conformismului sinistru. Rinocerita care ne izbește astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind în disprețul sfruntat al valorilor și al unui minimum de bună cuviință. Nu-i loc pentru vreo întîrziere în a-i recunoaște efectele nocive, cîtă vreme iasma ei malignă se
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
protocolul retoric care-i cere ca, în fața gazdelor, să-și ceară iertare pentru ignoranța arătată specificului local, pentru ca apoi să-și dovedească din plin erudiția în privința lui, dacă trecem așadar peste trucul de captatio și mergem la miezul prelegerilor, ceea ce izbește la antropologul francez e nervul speculativ. Departe de a fi un spirit plat, în care Paul Johnson vedea (în Dușmanii societății) un marxist travestit în blană de etnolog, Lévi-Strauss se arată a fi un gînditor aproape organicist. E ca și cum, pășind
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
cu un talmeș-balmeș. Pe lângă avalanșa de amănunte, apare, când și când, câte-o comparație care te lasă bouche bée: o flacără în noapte, de exemplu, se întinde cât cerul, „ca o foaie de plăcintă sub un făcăleț”. Dincolo de stil, ceea ce izbește din primele zeci de pagini ale romanului este maniera complet neverosimilă, chiar brutală, aș zice, în care autorul alege să insereze elementul mistico-fantastico-supranatural în trama epică. Redau un fragment care mi se pare edificator: „Magistrul Dolfus de la Museion, care se
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
iar al doilea plan ar cere conceptul, atîta doar că liricul fuge de formula inertă a jargonului abstract. Cultul prometeic al faptei i se pare o bazaconie, iar mania înlănțuirilor silogistice, paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice șir de abstracțiuni fiind un călău al sufletului. Între aceste granițe se
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
pe trotuare sparte, ocazional, prin gropi, în caz de ploaie, prin nenumărate bălți, priveai în vitrine cu mărfuri ponosite, puține, călătoreai înghesuit în tramvaie, îți clănțăneau dinții în vagoane de tren înghețate. Pentru orice fel de aliment, amintește-ți, te izbeai de cozi, de îmbrânceli, de scandaluri. În case era firg, ca-n niște săli de așteptare aflate la discreția vântului.” În această atmosferă, în Timișoara aflată aproape de granița salvării, cea cu Iugoslavia, ideea evadării devine tot mai frecventă. Se produce
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
se revarsă prin ferestre/ și eu nu o mai pot reține în ochii deschiși./ Război de îngeri albaștri, cu lănci curentate,/ mi se petrece-n iriși.// Mă amestec cu obiectele pînă la sînge,/ ca să le opresc din pornire,/ dar ele izbesc pervazurile și curg mai departe/ spre o altă orînduire. „De fapt, starea de trezire e iluzorie. Revenirea din Hypnos e guvernată tot de legile lui Hypnos. „Merg și toate lucrurile dau din aripi/ aripile de piatră ale pietrelor/ bat atît
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
Întâmplări recente care se vor fi îndepărtat în timp la apariția acestor rânduri, încât nu le mai numesc, mă fac să mă întreb: Dumnezeule, în ce fel de țară trăim!? Seară cu niște cunoscuți, nu chiar amici. Discutăm politică. Mă izbește reaua credință, de ambele părți. Parcă suntem la trasul frânghiei: unii, neapărat, hăis!, ceilalți, neapărat, cea! Un mare neajuns al democrației este că, prin vot universal, se dă pe mâna unei majorități de oameni neavizați. Însă aceiași oameni repară neajunsul
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3734_a_5059]
-
în minte o pasăre mare, un punct negricios pe azuriul bolții. M-am scufundat întrebîndu-mă dacă era un corb, un uliu sau o bufniță. N-am găsit răspunsul, puhoiul m-a înghițit și mi-a șters întrebarea din cap, am izbit fundul pietros cu picioarele, șocul m-a răsturnat și m-a dat de-a berbeleacul, în întunericul păstos m-am lovit de ceva care se rostogolea ca și mine, nu părea un buștean, ar fi putut fi Sandu care căuta
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Te aștept. În schimb spune-mi sincer cum ți se pare studiul ăsta, ce nu pricepi, ce nu-ți place, dacă ai teamă etc.? La așa întrebare ciudată școleriul mai întâi holbează ochii nedumerit la mine ca la un om izbit de demență subită, apoi nici el nu știe ce glas tainic stârnit în fundul ființei lui se convertește în plâns neghiob și neînțeles. Adâncimi nepătrunse ale firii! De ce plângem toți la mângâierea unui glas care ne cercetează? Nu știu să răspund
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]