KorAP: Find »[drukola/base=izbucni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...411 >

10,258 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de orice interes, striga să fie lăsat în pace, gata să izbucnească în plâns. Pe Luana o impresiona și în același timp o amuza îndărătnicia acestui bărbat, om în toată firea, de a realiza imposibilul. La fel se chinuise într-o duminică s-o învețe să joace volei. Mingea se scurgea printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Iotiti, bre, vaporiu cum chieri Șî marinarii cum plânji: Îh! Îh! Cum plânji cu lacrimi di sânji!" Făcea "Îh!Îh!" după un moment de pauză, trăgând aer în piept în timp ce pronunța cuvintele, scoțând un oftat șuierat și înghițit, că toată lumea izbucnea în râs. O rugau să cânte, iar și iar și Luana nu se plictisea niciodată. Când melodia se termină, unchiul Dali și partenera lui se pregătiră pentru dansul următor dar Vanda își înhăță bărbatul și-i șopti la ureche. Dali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
iar părul fetiței l-a strâns coc, sub o coroniță din pietre sclipitoare. Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp, mâncând, astfel, din strachina cu borș, voi izbucni în râs și ăștia mă vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut curajul să guste măcar un biscuite. Considerând apropierea de vârstă un bun motiv de a-și petrece împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îl făcu, chiar și pe Renar, să tresară. Fără vreun cuvânt, o luară la fugă amândoi deodată, ca și cum hoarde de tătari i-ar fi gonit din urmă. La lumina becului din camera modestă, întâlnindu-și privirile zăpăcite, Renar și Luana izbucniră în râs. Când veni momentul ca băieții să spună "Noapte bună!" și să se retragă în camera lor, cei doi simțiră o profundă părere de rău, ca și cum lumina ar fi dispărut iar bezna s-ar fi întors să-i înghită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și se uitară la ea ca la o arătare. Renar sări de la masă și se repezi spre fată. Mătușa Vera îi ordonă scurt să rămână pe loc. Sfâșiată de minciună și de reacția neprietenoasă a femeii, Luana simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
își savura prăjitura se simți urmărită. Ridică privirea și doi ochi albaștri, ca marea, îi inundară sufletul. Un tânăr se uita fix la ea, ițindu-se din spatele muntelui de om care-i stătea la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în râs, se ridicară și ieșiră. În timp ce se îndreptau spre stația de tramvai, priviră în urmă și văzură că tânărul le urmărește pas cu pas. Urcară în primul tramvai și se zgâiră pe fereastră. Băiatul, rămas în stație, se uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
tachină colega pentru cucerirea pe care o făcuse. Seara, la ieșirea din cantină, dădură nas în nas cu băiatul din cofetărie. Își continuară drumul dar, plin de curaj, tânărul prinse mâna Luanei. Stai puțin. Vreau să vorbesc cu tine. Fata izbucni în râs și dădu să plece dar el o opri din nou. Te rog. Numai un minut. Întâlnind aceeași ochi, unici și albaștri, Luana se înmuie. Bine. Ce vrei? Te rog să mergi cu mine la discotecă în seara asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ilare și începură să-și dea coate. Profesoara de algebră întoarse privirea spre fereastră. Făcu spre tânărul din prima bancă: Du-te și adu-l pe măscăriciul ăla aici. Ernest intră surâzând. Cum te cheamă? îl întrebă. ...Fănică Fântânel. Studenții izbucniră în râs. Profa se scărpină în barbă și-l analiză din cap până-n picioare. "Fântânel" era încălțat cu adidas "Puma", marfă de negăsit la acea vreme în România, înțolit în blugi strâmți și cămașă de velur, ultimul răcnet. Bine, Fănică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
veni să creadă. Se uită, prostită, la fiică-sa, incapabilă să priceapă. O prinse de mână și-o forță să privească în ochii ei. Ai făcut asta, Luana? El...a fost...acolo? Cum ai putut face una ca asta? Fata izbucni în lacrimi în timp ce Sanda, aiurită, cu degetele înfipte în păr, striga nenorocită: Doamne Dumnezeule, ce ne facem? Ce ne facem, Luana? Dacă rămâi gravidă? Fata abia pricepea ce vrea mama să spună. Cuvântul "gravidă" i se părea străin, din altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de vară târzie. S-au așezat pe o bancă, lipiți unul de altul, cu mâinile înlănțuite. Tăceau, așteptând fiecare să vorbească celălalt. Apoi, pentru ca momentul să nu devină penibil, au început să vorbească și-au făcut-o amândoi o dată. Au izbucnit în râs. Domnișoarele mai întâi, a zis el. Nu, spune tu, Ștefan. Vreau să-mi cumpăr garsonieră. Nu, nu vreau să-mi cumpăr. Aș vrea să închiriez una în vederea cumpărării, mai târziu. De fapt, adevărul e că mi-am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-o de la piept, bietul Renar nu și-a mai putut reține lacrimile. Întors în restaurant, în aplauzele nuntașilor, mirele și-a învârtit mireasa în brațe prin toată sala, spre deliciul invitaților. Momentul dezbrăcării miresei a făcut-o pe Luana să izbucnească în plâns. S-a repezit în brațele Sandei și-au plâns împreună, vărsând lacrimi de fericire, de speranță și noroc. Au petrecut două săptămâni, pătimașe, la Mamaia. S-au întors, apoi, acasă, să-și pună la punct locuința. Și-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-și întâlnire în Piața Unirii. Cineva de la blocul de alături ieși în balcon fluturând un tricolor. Un adolescent de jos îi strigă să-l arunce. Tricolorul românesc, roșu, galben și albastru flutură liber spre mâna tânără, întinsă a speranță. Luana izbucni în lacrimi. Dulci, sublime, hohote de fericire. Se trezise România! Doamne Dumnezeule, ne-am întors la viață. Apără-ne și păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau de fericire. Puteau să vorbească, să strige, să viseze. Când Ștefan izbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
le dorea soțul ei. Dar ceva anume stătea de-a curmezișul năzuințelor familiei Escu. După o lună de speranțe, încercarea lor se dovedi zadarnică. La adăpostul încurajărilor lui Ștefan, cei doi încercară din nou. Iar și iar până când, exasperată, femeia izbucni în lacrimi. Trebuie să mergem la doctor. Avem nevoie de ajutorul unui specialist. Ștefan nici nu voi s-audă. Toată lumea face copii, Luana. Fir-ar să fie, ce mare lucru? Trebuie să ne relaxăm și să ne detașăm de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ziua în care îi pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îndepărtat, eu nu voi face altceva decât să merg după tine. Într-o zi, te vei întoarce la mine, Luana. Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
amar: Mă lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un scop. Mă epuizez într-o activitate intensă doar să uit. Fără tine... Tăcu și ea simți că mila pentru el o va face să izbucnească în plâns. Mă bate gândul să renunț la afaceri, să-mi deschid un cabinet particular. Luana era convinsă că o să-i meargă bine. Peste noapte, mai mult de jumătate din populația feminină a Iașului avea să descopere că are probleme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dornici să termine cât mai repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica striga, de mama focului, să se renunțe la toate planurile, să fie lăsată să trăiască în pace puținele zile pe care le mai avea. Scoasă din răbdări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cuvânt. Au stat crispați pe scaune, zăpăciți la gândul că cea mai mică atingere îi va face să sară unul în brațele celuilalt, fără să mai țină cont de lumea din jur. În timp ce Luana era incitată de moment, gata să izbucnească în râs de comicul situației, Radu Noia trăia o stare de spirit departe de puterea lui de concepere. Când ea îl invită să urce în apartament, în ciuda rațiunii de-a fugi cât mai repede, fără să privească înapoi, el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ca și până acum și în același timp vei face tot ceea ce înseamnă munca de registratură. E clar, sau o iau de la capăt? Luana îi aruncă o privire prostită. Și dumneavoastră ce-o să faceți? Eu o să fiu șefă. Doamna Noia izbucni în râs. Atât îi trebui Nuții să explodeze. Între timp, mai învățase ceva invective și acum nu-i ajungea gura, mare și buzată, pentru a le arunca în obrazul subalternei. Printre altele se legă de Radu Noia, un fraier care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu izbucnească în lacrimi, văzând-o atât de pierdută. Îi stătu dinainte clipă de clipă și nu știu ce să-i mai facă, sfâșiată de o dorință arzătoare de a-i readuce lumina în priviri. Luana își găsi bunica așezată pe un scaun, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
conștiința care, o dată mânjită, nu mai putea fi spălată. Îmi pare rău, îmi pare atât de rău! A fost o nebunie, un blestem! Bărbatul acela e mort. Ce-ai făcut? L-ai înjunghiat când ți-ai venit în fire? Luana izbucni în râs, amestecă plânsul cu râsul, îi sări în brațe și-l strânse cu putere la piept, gata să revină la o viață normală. Tu mă iubești, Ștefan. Tu poți să mă faci fericită. Tu și cu mine! Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-o în fața blocului la cinci dimineața. Zăpăciți de vin și de căldura trupurilor, s-au sărutat cu o pasiune dezlănțuită. Le-a fost infinit de greu să se despartă. Luana a fugit pe scări și la adăpostul camerei mici a izbucnit în plâns, apoi în râs, făcând eforturi să-și găsească tihna și împăcarea pentru a iubi. * * * Rebeca Schtac intră în birou cu o semeție pe care Luana depășise stadiul de-a o mai lua drept inspirată. Ochii fardați o priviră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Sanda. L-a sunat spre seară și l-a invitat s-o însoțească la recepția de sâmbătă. Cu o atenție sensibilă și inspirată, i-a dat de înțeles că se întorcea la el. A închis mai înainte de a-l auzi izbucnind în plâns. Petrecerea de gală sărbătorea două evenimente importante. Contractul, cu o nouă orientare, pe care-l semnase compania și prima invitație pe care aceasta o primise la unul din festivalurile menite să marcheze intrarea industriei românești de publicitate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]