3,012 matches
-
deosebit de înalt, uscățiv, dar cu înfățișare energică, îmbrăcat în haine închise la culoare. Omul părea să dea ordine celorlalți, care erau cu toții fără cai, cu siguranță ca să se poată mișca în voie în interiorul viila-ei și să poată lua parte la jaf. Acela de jos trebuie să fie căpetenia. Vorbesc de noi, e limpede. Clemantius tuși din cauza fumului. — Da, admise pe un ton îngrijorat. Acum hotărăsc cum să ne gătească. Ai face bine să te întorci jos. Aici ești prea expusă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar bagauzii îi primeau încântați, încurajându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pâlcurile de mesteceni, al căror frunziș fremăta sub mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de culori, era cucerită de geometria riguroasă a culturilor din jurul caselor coloniale și al reședințelor nobiliare, care, deși devastate de jafuri, continuau să dea cu încăpățânare mărturie despre neobosita trudă a generații întregi de bărbați pentru care viața nu însemna doar timp pierdut și război. Doar după ce soarele dispăru sub linia orizontului, Balamber se întrebă, în sfârșit, de ce își mai pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau încetinite de care preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea, trupele lui Etius se țineau prudent la distanță, astfel că armata înainta repede, dar fără precauții deosebite; multe burguri care scăpaseră, cu o lună înainte, de jafurile gepizilor, erau acum prădate în pripă de hiung-nu, dornici șă-și sporească atât cât se mai putea prada, înainte de a trece Rinul și de a se întoarce în Turingia, iar de acolo, în Panonia. Balamber cunoștea acele locuri - le mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de adolescent; în același timp, începea să se întrebe dacă nu venise pentru el momentul să facă o schimbare în viața lui și să-și găsească o soție, eventual chiar din neamul său. După douăzeci de ani de bătălii și jafuri, în care-și câștigase faima de războinic cumplit, simțea acum că era nevoie ca viața sa să ia un alt curs. Și, încă o dată, tatăl său era un exemplu de urmat: într-adevăr, ajuns aproape de vârsta pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori politice nimeni niciodată nu a beneficiat de gratitudinea unui asemenea decret. Categoria respectivă de răufăcători fiind puși În libertate făcea parte dintr’un diabolic plan al Dictatorului țării: acești indivizi imediat acționau În toate domeniile profesiei Îngrozind populația cu jafurile și uneori crimele producând suficientă panică tuturor de o așa manieră ca nimeni să nu mai pună Întrebări de ce au dispărut din comerțul dirijat de asupritori alimentele, de ce viața-i tot mai grea...! Stupidul Dictator Nicolae Ceaușesu, uneori demonstrativ Însoțit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferind facilități la export În condiții de faliment, apoi plictisindu-se de atâtea fastuase ceremonii și laude, Începu explorarea tuturor insulelor cunoscute și chiar necunosute aruncând banii de parcă-i primea dela maică-sa dela Scornicești...! Iar pentru a prelungi acest jaf al avuției țării, plătea alte incredibile milioane conrupând anumite instituții de Învățământ superior pentru ai acorda nevestei lui, titluri de cercetător științific, academician doctor În toate științele cunoscute și chiar necunoscute, mituind ziare de mare prestigiu internațional declarând-o filozoafa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puteai răni pe cineva cu pistolul ăla. Probabil nu puteai să-l omori decât trăgând În cap de la distanță mică. Plină lumea de nebuni. Chiar așa. Dar primesc vreo două sute de la asigurări, ceea ce e mai mult decât face valiza, un jaf. — Da, deșteaptă treabă. — A doua zi Gus a venit iar și voia să-i scriu o recomandare. — Către cine? — Către superiorul lui de la biroul de asigurări. La 96th Street urcară Împreună În plină vâltoare a Broadway-ului. Feffer Îl Însoți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mafie. Angela l-a pomenit. — Relații ce datează de multă vreme. Ieșiră pe autostrada West Side, de-a lungul râului Hudson. Iată apa - cât de frumoasă, de impură, de insidioasă! Și iată și tufele și copacii, adăpost pentru violențe sexuale, jafuri sub amenințarea cuțitului, Încăierări și crime. Pe apă luminile podului și lumina lunii se așterneau blânde, strălucind ademenitor. Și când aveam să părăsim toate astea și să ducem viața umană În spațiu? Domnul Sammler era gata să creadă că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la acele răscoale groaznice, luptele dintre hinduși și musulmani. Numite de atunci marele măcel din Calcutta. Mă tem că am văzut nebuni stăpâniți de mania omuciderii. — A. — Da, și omoruri cu bețe țintuite și răngi ascuțite. Și cadavrele. Viol, incendiere, jaf. — Înțeleg. Sammler se uită la el. Un bărbat inteligent și sensibil, asta era, cu un chip expresiv. Desigur o asemenea expresivitate era uneori un semn de subiectivitate și de obiceiuri mintale interne. Nu avea o imaginație expansivă. Începea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în destule cazuri însușindu-și până și mobila lor; aceștia sunt „aleșii revoluției”, tinzând și la manierele celor înlocuiți, pe care însă le preiau neîndemânatic, neavând în spate o sută de ani de existență asemeni clasei acestora. Iar asta e jaf nu revoluție. Semnificativ, pentru evoluția societății, este - observați! - foamea de apropiere a bunurilor pe care burghezia, dezorientată, le desface acum în pragul lichidării ei, în talciocuri, din vânzarea cărora mai supraviețuiește fizic. E o bulversare socială de care profită cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asemeni pământului pe care îl călca, neinteresându-l că o parte din acesta - câteva hectare - îi fusese cândva în proprietate, știa acum că proprietățile se dobândesc și se pierd și iar se dobândesc și se pierd, peste oameni, hârtii, hârlețe, jafuri, prejudecăți și generații, în timp ce el - pământul adică - rămâne veșnic același, dătător de viață în fiecare primăvară. Răspunsei profesorului în chiar seara acelei zile, iar dimineața pusei scrisoare la cutia de poștă din colțul bulevardului. În finalul celor patru pagini, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
intervenită la 23 august 1944. Construind o evidentă analogie cu evoluția Chinei, dr. Petru Groza evidenția bogățiile României, între care petrol, aur, grâu, păduri, ,,asupra cărora imperialiștii s-au aruncat ca niște lupi". ,,Exploatarea petrolului, aurului, pădurilor se transformase în jaf. Industria, comerțul, transporturile, telefoanele etc. erau în cea mai mare parte în mâna lor sub forma diferitelor asociații anonime. Toate acestea se făceau mână în mână cu dinastia și partidele istorice. Ei ajunseseră să ne vândă țara cu totul. Totul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În această succesiune de idei, erau descrise condițiile insalubre de locuit ale minerilor și petroliștilor, salariile de mizerie ale feroviarilor, lipsa de școli și așezăminte culturale, inaccesibilitatea asigurărilor sociale și a asistenței medicale etc. Accentele abordării critice erau puse pe ,,jaful imperialiștilor". Apoi era descrisă cotitura: naționalizarea principalelor mijloace de producție, ca o consecință directă a instaurării democrației populare. Angajarea României pe drumul construcției socialiste era prezentată în termeni pozitivi , evocându-se marile construcții ce s-au ridicat în anii anteriori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și a mers la un magazin de țoale crimă și pedeapsă. Știi stilul - buticuri intime pentru babe bogate. Au nume „exotice“ cum ar fi „Monique“ și „Lucrezia“, doar șaișpe chestii în stoc și vânzătoare bătrâne care zic „Tocmai am primit jafurile astea crimă și pedeapsă de scumpe din Italia - supeeeerbe, nu-i așa?“ sau „Ți-ar sta minunat în nuanța asta de galben, Annette, chiar îți pune în evidență dinții“. N-am intrat, am dat doar târcoale prin față ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și de sprijinul vostru. Dacă mi-o veți cere, pot rupe negocierile sau le pot tărăgăna; asta aș face dacă n-aș umbla decât după laudele proștilor și ale falșilor cucernici. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a descoperit niciodată vreo comoară. Adevărul este că vreme de ani de zile a fost un bandit, un tâlhar de drumul mare, un asasin, iar averea lui la început n-a fost altceva decât rodul unui sfert de veac de jafuri. Dar e ceva cu mult mai grav. Harun scotocise de minune după informații săptămână după săptămână, dar, în ciuda frecventelor mele rugăminți, refuzase să-mi dezvăluie fie și cel mai mărunt indiciu înainte de a-și fi terminat cercetarea. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că argumentul ăsta nu prea ținea cu Astaghfirullah. În schimb, a amintit de viața destrăbălată a logodnicului, de relațiile lui cu fostele soții, apoi a stăruit îndelung asupra trecutului acestuia, asupra masacrării călătorilor, „mai ales a primilor pribegi andaluzi“, asupra jafului din Rif. — Ce spui tu e de ajuns pentru a trimite un om în focul Iadului până la sfârșitul veacurilor. Dar ce dovezi ai? Ce martori poți numi? Harun se făcu umil: — Prietenul meu și cu mine suntem prea tineri, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a luat cuvântul în moscheea sa obișnuită, cea mai frecventată de emigranții andaluzi. În modul cel mai nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să-l numesc“, evocând banditismul, jaful, dezmățul, cu aluzii atât de precise, încât toți cei de față au început până la urmă să șușotească numele lui Zeruali, deși acesta nu fusese nici măcar o singură dată rostit. — Aceștia sunt oamenii pe care credincioșii îi respectă și îi admiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost de înrobire și de jaf; cu toate astea, nefăcând nici un fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare și înspăimântat. Mi-a oferit o cupă cu vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceva timp până să mă dumiresc de motivul unei asemenea solicitudini: la apropierea armatei dușmane, locuitorii nu se gândeau decât la o modalitate de a se descotorosi mai repede de toată cantitatea de produse, spre a o feri de inevitabilul jaf ce avea să urmeze după cucerirea orașului. Pe deasupra, armele pe care le transportam nu puteau veni într-un moment mai bun, întreaga populație mobilizându-se pentru a ține piept atacului. Așa că eu dictam condițiile: am cerut să capăt în schimbul săbiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea avutului meu. Îmi dădusem într-adevăr seama, încă de la prima aruncătură de ochi, că păstorii nu erau străini de jaf. Poate că le și dăduseră lovitura de grație răniților. O vorbă de-a mea sau de-a Hibei ne putea aduce la aceeași soartă. Punând surdină dușmăniei pe care o simțeam, mi-am luat o înfățișare cât mai detașată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
peste fiecare cartier, fiecare poartă, peste orice privire înspăimântată. Înaintea lui, pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de nimic, nici în ce privește viața, nici în ce privește avutul, când de fapt, tot atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași de alaiul sultanului. Circazienii erau primele victime. Mameluci sau urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins, era cocoțat pe un măgar, cu fața întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără osebire, acuzându-i că sunt circazieni deghizați și pretinzându-le să plătească o răscumpărare spre a fi lăsați să plece. Când străzile erau goale, militarii spărgeau ușile caselor și, pretextând că-i caută pe mamelucii fugari, se dedau la jafuri și violuri. În cea de-a patra zi din acel an, sultanul Selim se afla în cartierul Bulak, unde oastea lui își așezase tabăra cea mai mare. Asistase la executarea câtorva ofițeri, apoi poruncise ca sutele de cadavre decapitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țării. Mai întâi s-au apropiat de Bologna, care a oferit o însemnată răscumpărare pentru a fi cruțată; a venit apoi la rând Florența, unde izbucnise ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze o înțelegere asemănătoare. Din nou s-a manifestat euforia: se dădeau asigurări că pacea era la îndemână. Pe 25 martie 1527, viceregele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]