1,361 matches
-
sănătate (telemedicina);păstrarea unei emulații intelectuale prin: privitul televizorului, cititul știrilor, păstrarea de legături cu prieteni prin intermediul Internetului;petrecerea agreabilă a timpului liber;păstrarea senzației de securitate (alarmă de fum, împotriva efracției) și de confort (sisteme de ridicare/coborâre a jaluzelelor, de modificare a temperaturii în locuință)în interiorul casei. 55.1.3. Telemonitorizarea Nevoia unor sisteme de monitorizare la distanță a stării de sănătate a apărut ca o consecință a conlucrării mai multor factori:îmbătrânirea populației: persoane în vârstă și eventual
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioana Dana Alexa, Hariton Costin () [Corola-publishinghouse/Science/91972_a_92467]
-
el, truse de cosmetice, chiar si cateva tablouri din piele fină, executate minuțios de mână ei talentata. După câteva ore bune, a sosit și el. Sunetul obsedant al unei melodii arabe de la un difuzor din turnul de vis-a-vis răzbătea printre jaluzele. A sărutat-o pasional, și-a pus imediat un halat, apoi a intrat la duș. Venea direct din sala de operații și simțea nevoia imperioasa de a fi dezinfectat, purificat, parfumat... Apoi s-a dus direct în pat, invitând-o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cuvânt, și-a spus doar în mintea ei răvășita atât: -Mossadul! Am nimerit în mâinile Mossadului! Ce mică-i lumea! Și câte secrete ascunde ea... KHALID În zori, în camera ei nu se auzea nicio mișcare, lumină pătrundea tăcută printre jaluzele. Lăură se trezise mai devreme decât avusese intenția de parca ceva-ceva nu ar fi fost în regulă. A încercat să mai stea puțin culcata, vrând parcă să mai doarmă, dar a simțit brusc câteva lovituri puternice în stomac.. I-a venit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mult după ce ne-am mai potolit foamea, noi cei de pe băncile dinspre ferestre am Început să examinăm ferestrele vagonuluidubă; ele erau prevăzute cu sticlă la interior, după care veneau la rand gratii că la penitenciar, iar spre exterior erau montate jaluzele spre În sus, ca să nu se vadă nimic În afară. Spre bucuria noastră am descoperit că unele dintre jaluzele erau deplasate sau deformate, așa că prin acele porțiuni se putea privi normal afară; deci ziua, pe lumină, puteam vedea În ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ele erau prevăzute cu sticlă la interior, după care veneau la rand gratii că la penitenciar, iar spre exterior erau montate jaluzele spre În sus, ca să nu se vadă nimic În afară. Spre bucuria noastră am descoperit că unele dintre jaluzele erau deplasate sau deformate, așa că prin acele porțiuni se putea privi normal afară; deci ziua, pe lumină, puteam vedea În ce stații ne opream. Spre seară am ajuns la Ploiești, unde am fost garați pe o linie secundară, de pe care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
imagini sugestive, poate și la analogiile posibile cu care să înțelegem resorturile subtile ale vieții în ceea ce are ea mai frumos. Este celebru exemplul acela în care un copil, aflat într-o încăpere, aleargă după raza de soare strecurată printre jaluzelele lăsate. El încerca să prindă în pumn dâra luminoasă care plutea prin aer. Spre mirarea lui nevinovată, raza aurie nu se lăsa prinsă. De ce frumosul și binele, mult timp considerate realități metafizice, s-au reîntors în lăuntrul nostru? Întreaga poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
liliacului și făinii albe. Impozantă și voluptoasă, elegantă și economic mobilată, casa avea patru dormitoare cu tavane înalte, un apartament „principal“ care ocupa jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre cele două băi adiacente avea câte o cadă imensă îngropată la nivelul pardoselii. Mai exista o sală de gimnastică complet utilată unde exersam uneori cu jumătate de inimă și unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să văd dacă apăruse ceva în legătură cu ceea ce îmi spusese Donald Kimball. Tot nimic. Nici când am intrat în dormitorul principal n-am găsit nimic (dar după ce mă uitam? ce indicii lasă o fantomă?), dar, cum stăteam lângă fereastră, am tras jaluzelele verticale și am privit în curtea familiei Allen și pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că mă văd lungit pe șezlong uitându-mă la mine. A fost numai o fracțiune fulgurantă, dar devenisem subit silueta de astă-noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Teama care mi-o inspiră mă bulversa. - Stai puțin, am zis. Da, cred că te-am mai văzut. N-ai fost la noi în casă duminică noapte? - Casa „noastră“? Vocea pretindea surprindere. E o frază interesantă. Deschisă interpretării. Am tras jaluzelele. M-am așezat din nou pe scaun, dar m-am ridicat în picioare la fel de rapid. De-acum nu mă mai puteam abține. M-am decis să-i fac jocul, vocea mea plină de gravitate. - Ești tu...Patrick? - Suntem mai multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o va supraveghea pe cea din camera de zi, cu cel mai mare câmp vizual, incluzând holul de la intrare și scara care ducea la etaj. Fiecare cameră era dotată cu un detector de câmp electromagnetic - un DCE. Toate draperiile și jaluzelele din casă au fost trase - n-am întrebat de ce - și interiorul casei s-a întunecat considerabil, dar cu suficientă lumină filtrându-se de afară. Îndată ce Sam și Dale s-au postat la etaj, Miller m-a rugat să întrerup curentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
între pleoapele de jos și cele de sus mai rămăsese pentru îndeplinirea funcției de organ vizual doar o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit, aidoma ochilor unor asiatici care-ți lasă impresia că sunt orbi, nevăzând nimic din cauza acestor jaluzele atât de apropiate și pe care dintr-un slab impuls de reminiscență creștin-ortodoxă, îi compătimim pentru îngrozitorul handicap estetico-funcțional. Și-a potrivit pe mâini mănușile cu un singur deget cel opozabil și stabilizată de cele două valențe prețioase, sufertașul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz să înlocuiesc becurile cu unele slabe. De câte ori aprind lustra, mama se repede să tragă jaluzelele, să nu se vadă din stradă cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza, iar când își ascultă la tranzistor Vocea Americii, o sting nu știu de ce și pe asta. Restricțiile la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
niște medicamente și înghiți câteva. Nu avea de ales. De multă vreme se alimenta cu ele. Mobila din sufragerie avea culoare mahonului și ocupa tot peretele până în tavan. Ficusul care creștea încet îi amintea de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Jaluzelele erau trase pe geamurile cu trei canate, până jos pentru a opri soarele de după-amiază care ar fi aruncat limbi de foc pe covorul din mijlocul camerei. Pendula de perete bătea în ritmul ei normal, avertizând că timpul merge înainte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți place pictura? Tabloul cu ramul de magnolii, zic eu, stă pe peretele de lîngă piscină. Cînd jaluzelele sînt ridicate, seara, se vede din stradă. Ai ochi foarte buni. Acum... mai scrii? mă întreabă, dar în capul meu, această întrebare ajunge în întregime: "Acum, cînd ești prieten cu Livia, mai scrii?" Sigur, răspund, mințind. În fiecare zi, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ești prieten cu Livia, mai scrii?" Sigur, răspund, mințind. În fiecare zi, îmi rezerv cîteva ore pentru scris. De fapt, tot din stradă, se văd și două tablouri: un peisaj marin și un apus de soare. Voi avea grijă ca jaluzelele să nu mai stea ridicate, mai ales seara, îmi spune doamna Teona calm, pe același ton sigur pe care purtăm discuția. Să fiu pictor, spun eu, nu aș vinde nimănui vreun tablou; le-aș oferi doar expozițiilor. E barbar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde. Sifon ? Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și eu mai multe... Două le-am văzut: sînt de răchită împletită, pe marginea piscinei. Jaluzelele erau ridicate... Deseară, vor fi lăsate... La mine acasă, cînd vreau să fie întuneric, acopăr geamul cu o pătură, îi spun, ridicîndu-mă. Mi-ar plăcea să te ajut... Ba mai degrabă aș dori să fac eu orice treabă, ca ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
atâtea c)r)mizi, o camer) de zi, o sufragerie, dou) dormitoare, buc)ț)rie, verand), o curte În spate și un garaj. La subsol, o camer) de lucru sau de joac). Podeaua camerelor, acoperit) complet cu covoare, draperiile și jaluzelele, congelatorul, televizorul, mașina de sp)lat rufe, șemineul f)r) coș - banalitate, uniformitate, leg)turi de familie, griji legate de bani, teama de delincvenți, acceptarea rutinei. Mergem vreo dou)zeci de minute prin aceste cartiere de case f)r) s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am Împachetat din nou și le-am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a vagului meu curs navigabil se petrecea când ajungeam la insula patului meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căror lungă rază de lumină găsește atâtea căi ingenioase de a ajunge până la mine. Capitolul 6 1 Într-o dimineață de vară, În legendara Rusie a copilăriei mele, primul lucru asupra căruia deschideam ochii când mă trezeam era crăpătura dintre jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi trimis iarăși la Aiud. Aici, fără tratament medical și ținut într-un regim de exterminare, fără aer, Toma Bontaș va deceda în anul 1952 și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul deținuților. Țintuit într-o celulă oblonită cu jaluzele, fără lumină, fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de legionari în crunta temniță Aiud pentru credința lor în destinul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
grăbit ca să apuce un loc unde era mai Îndosit. Eu am zis că mie mi-e bine la ușe, că dupe coridor tot vine puțin aer curat... Păi, eu n-am fost sătul de aer... Închipuiți-vă cum era, cu jaluzele făcute șablon, Închise din toate părțile, lipite de părete, și aerul vinea numai pe sus și soarele... dacă era, Încolo, nimic... Și o dată, o făcut un lot, ne-o mutat și eram Într-o cameră mare, și era mai bine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doi ani și pe urmă ne-a dus În Botoșani... Și ne-a ținut acolo În camere patru ani, din ’60 până-n 15-16 aprilie 1964, când ne-a pus În libertate... La Botoșani ne-a văruit geamurile, ne-a pus jaluzele și nu vedeam nici când Îi zi, nici când Îi noapte. Și ne-a dus acolo vreo 1 800 de deținuți, În toate trei clădiri care era acolo. Și ne-a dat mâncare proastă, și au murit foarte mulți... Din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreo 1 800 de deținuți, În toate trei clădiri care era acolo. Și ne-a dat mâncare proastă, și au murit foarte mulți... Din ’60 până-n ’62 au murit din cale afară de mulți... În ’62 a venit și a dat jaluzelele jos, a vopsit, a spălat geamurile, le-a ras până la jumătate, jumătate le-a lăsat... Era ordin să ne ducă la plimbare În fiecare zi cinșpe minute. Înainte ne ducea la două luni o dată, până jos Într-o sală, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să aibă, totuși, tocmai prin exces de sofisticare, o nedorită (?) simetrie cu aceasta. În calma seară de iarnă când soțul confirmă că nu o poate Însoți În vizita la internatul unde Învăța fiica lui nelegitimă, Lilli, armonia căminului părea perfectă. Jaluzelele „ascundeau sclipirea camerei În care ceaiul curgea acum dintr-un ceainic argintiu satinat, lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]