KorAP: Find »[drukola/base=japonez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...155 >

3,852 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

drumul de întoarcere și naufragiase în Kishū. Cum reparația nu mai era nicidecum cu putință, vasul fusese reținut în portul Uraga. Și solul și marinarii așteptau răbdători la Edo venirea unui alt vas care să-i ducă înapoi. Probabil că japonezii aveau de gând să se folosească de acei marinari pentru a-și construi propriul lor galion. Măria Voastră a hotărât deja acest lucru? Nu, nu. Doar că e și asta o părere. Sfetnicul pentru negoț își îndreptă privirea spre grădină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru el de a se retrage și de aceea se grăbi să-și exprime în câteva cuvinte recunoștința pentru eliberarea sa, iar apoi părăsi încăperea. În timp ce-i saluta pe supușii aflați în anticameră printr-o plecăciune, misionarul se gândea că japonezii au început în sfârșit să-și facă planuri pentru a traversa Pacificul cu propriile puteri și pentru a ajunge în Nueva España. „Parcă ar fi niște furnici! Vor să încerce orice.” Din cine știe ce motiv, misionarul își aduse aminte că atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în Nueva España. „Parcă ar fi niște furnici! Vor să încerce orice.” Din cine știe ce motiv, misionarul își aduse aminte că atunci când dau de un ochi de apă o parte din furnici se sacrifică și construiesc un pod pentru celelalte furnici. Japonezii erau și ei un roi de furnici negre înzestrate cu aceeași înțelepciune. De câțiva ani, cererile prin care naifu își exprima dorința arzătoare de a face negoț cu Nueva España erau de fiecare dată refuzate pe ocolite de către guvernatorul Manilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care naifu își exprima dorința arzătoare de a face negoț cu Nueva España erau de fiecare dată refuzate pe ocolite de către guvernatorul Manilei fiindcă spaniolii voiau ca ei să fie singurii stăpâni asupra comerțului de pe întreg cuprinsul Pacificului. Dar dacă japonezii ar fi să-i folosească la construcția unei corăbii pe acei marinari spanioli reținuți în țara lor, atunci aveau neapărată nevoie de el ca tălmaci pentru a se înțelege cu aceștia. Încet-încet, misionarul începea să se lămurească de ce Gotō dispusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Gotō sugerase că eliberarea sa se datora intervenției unei anumite persoane, dar poate că acea persoană era chiar Sfatul Bătrânilor care pusese la cale tot acest plan. Sau poate fusese bătrânul Ishida de adineauri. Dumnezeu se folosește de toată lumea, dar japonezii se folosesc pe deplin doar de cei care le sunt de trebuință. Tocmai pentru că misionarul le putea fi de folos, mai întâi l-au speriat, iar apoi l-au cruțat. Aceasta era una dintre metodele des folosite de japonezi. Misionarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dar japonezii se folosesc pe deplin doar de cei care le sunt de trebuință. Tocmai pentru că misionarul le putea fi de folos, mai întâi l-au speriat, iar apoi l-au cruțat. Aceasta era una dintre metodele des folosite de japonezi. Misionarul nu le vorbi în amănunt despre discuția avută nici lui Diego și nici coreeanului. În adâncul inimii sale, îl desconsidera pe confratele său mai tânăr cu ochi roșii ca de iepure care, la fel ca și el, era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Onerosa Pastoralis al Papei Clement al VIII-lea, li se îngăduia și altor ordine să desfășoare activități misionare în Japonia, Ordinul Sfântul Petru a început să vorbească de rău alte ordine. — Iezuiții uită că ei înșiși le-au dat motive japonezilor să-i prigonească pe creștini. Ar face bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tresărit. Nici eu n-am să bag de seamă împunsăturile iezuiților.” Gândacii umblau în voie pe picioarele sale goale, pline de noroi. Pasărea din crâng cânta din nou cu glas ascuțit și se auzea cum coreeanul închidea ușa căsuței lor. Japonezii or să construiască un galion. Imaginea roiului uriaș de furnici negre traversând un ochi de apă în căutare de hrană îi apăru iarăși în fața ochilor. Japonezii erau în sfârșit pe punctul de a traversa Oceanul Pacific ca un roi de furnici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din nou cu glas ascuțit și se auzea cum coreeanul închidea ușa căsuței lor. Japonezii or să construiască un galion. Imaginea roiului uriaș de furnici negre traversând un ochi de apă în căutare de hrană îi apăru iarăși în fața ochilor. Japonezii erau în sfârșit pe punctul de a traversa Oceanul Pacific ca un roi de furnici negre în căutare de câștig din negoțul cu Nueva España. „Le dăm câștig din negoț, iar noi primim libertatea de a propovădui.” Cei care să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la bun sfârșit această învoială nu erau iezuiții. Nici dominicanii sau augustinienii. Nici călugării nătângi ca Diego. Misionarul era încredințat că numai lui îi stătea în putere să înfăptuiască un astfel de lucru. Pentru aceasta era nevoie să șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de iezuiți. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei...” Imboldurile ambiției lumești de care se rușina necontenit îi răsunau din nou în urechi. Nu se putu abține să nu se gândească, deși rușinat, că dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care urma să se construiască în curând. — Va avea două catarge: cel mare avea cincisprezece stânjeni, iar catargul mic - treisprezece stânjeni. Carena vasului o vom lăcui. În timp ce tălmăcea întocmai cuvintele constructorului, misionarul se gândea în ce scop aveau de gând japonezii să folosească o astfel de corabie. Înalții oficiali mai spuseră că vor să știe cum se deosebea acest galion de vasele japoneze ce purtau pecetea shōgunului. Raportul dintre lungimea și lățimea galionului era de 3.3 la 1 pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
țara dumneavoastră și până în Nueva España, cel mai bine ar fi să porniți pe la începutul verii, fiindcă toamna sunt multe furtuni. Oamenii de seamă ai Stăpânului nu-și puteau închipui cât de întins era oceanul. Vreme îndelungată, oceanul fusese pentru japonezi doar un șanț uriaș cu apă care-i apăra de barbari. Nici n-avuseseră habar unde era Nueva España. Dar acum începeau și ei să-și dea seama că departe, peste ocean se găseau pământuri întinse și bogate unde locuiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nagasaki din Kyushu. Era doar o simplă cerință prin care îi rugau pe marinarii ce aveau să se reîntoarcă acasă să îi transmită guvernatorului Nuevei España dorințele Stăpânului. Constructorul răspunse că vor mijloci chestiunea bucuroși. Mai mult, îi măguli pe japonezi spunând că Nueva España va fi încântată de mărfurile japoneze, mai ales de cupru și de argint, dar și de praful de aur care se scotea din aceste ținuturi și că vasele shōgunale ce vor sosi în Nueva España încărcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nou Shiraishi, și zâmbetul i se șterse dintr-o dată de pe chip. — Măria Voastră ce părere aveți? întrebă misionarul încercând să deslușească adevăratele gânduri ale seniorului. Nu-l credem. De ce? Misionarul se uită anume bănuitor la înaltul oficial. Știa bine că japonezii își luau o mină diferită de ceea ce gândeau cu adevărat atunci când negociau ceva. — E firesc să nu fie adevărat. Ați ajuns aici adunând câștiguri bogate tocmai pentru că țara voastră este singura care are vase ce pot străbate oceanul acesta larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
alte țări. Nueva España nu va fi încântată că vasele japoneze vor traversa oceanul. Cu toate că-și dăduseră seama că măgulirile constructorului erau prefăcute, înalții oficiali se arătaseră cu toții dinadins mulțumiți de răspunsurile lui. Acesta era felul în care se purtau japonezii cu ceilalți. Dacă v-ați dat seama de acest lucru, eu nu mai am nimic de spus. Pe chipul misionarului înflori pe negândite un zâmbet amar. Dar dacă tot v-ați dat seama, atunci de ce mai construiți galionul? Senior Velasco

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
I se îngăduise să rămână acolo nu ca să fie preot, ci tălmaci. Seniorul Shiraishi i se adresase înadins cu padre. Afară ninsoarea cădea în liniște. Tot în liniște îl priveau stăruitor și înalții oficiali. Răspunse, primind dureros săgețile din privirea japonezilor: N-am nici un sfat să vă dau. Și la Edo, și aici, eu... nu sunt nimic mai mult decât... un simplu tălmaci. Nu știu cum e la Edo. Dar aici, senior Velasco, ești și tălmaci, dar ești și padre, răspunse liniștit seniorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
era blândă și ademenitoare. Misionarul își încleștă mâinile până îi asudară încercând să nu se lase înfrânt de glasul acela blând. Cum era tare mândru din fire, nu-i plăcea deloc să fie luat peste picior în acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu vă cred. De ce nu? Până la urmă, credința creștină va fi oprită și pe domeniile acestea din porunca Măriei Sale naifu. La vorbele parcă mânioase ale misionarului, seniorul Shiraishi schimbă un zâmbet amuzat cu ceilalți înalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
veți îngădui mai multor padres să vină aici. În schimb, vreți ca Nueva España să consimtă la negoț, așa gândiți dumneavoastră, nu? Simțind cum îl copleșește furia și mai tare decât înainte, misionarul își îndreptă poziția. Era furios nu pe japonezi, ci pe propria sa neghiobie. Îi era necaz că aluneca din ce în ce mai mult în capcana de vorbe meșteșugite a seniorului Shiraishi. Oare Nueva España n-o să se învoiască la o astfel de înțelegere? Nu știu. Misionarul clătină din cap dinadins, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
le spuneți acum că veți îngădui credința creștină numai pe aceste domenii, nu cred că vă vor da crezare cu una cu două. Misionarul nu uitase nici acum să-i vorbească de rău pe iezuiți. Loviți într-un punct slab, japonezii se cufundau din nou în tăcere. Dacă tăcerea de adineauri era doar un șiretlic, de data aceasta ea semăna cu descumpănirea celui lovit pe neașteptate, gândi misionarul. Ar fi doar un sigur lucru de făcut... Ca pentru a le reda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
seniorul Shiraishi închise ochii lovindu-și palma dreaptă cu degetele mâinii stângi. Zăpada de afară adâncea și mai mult liniștea din sala mare, iar înalții oficiali așteptau răbdători, tușind din când în când, hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din mânecă. — Ordinul nostru... zise misionarul sigur pe sine, se bucură de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
regurge la ele.” Își aduse aminte cu mândrie de unchiul și de rudele sale care au fost diplomați și cardinali ai bisericii. Niciodată nu i-a fost rușine că prin venele sale curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unchiul și de rudele sale care au fost diplomați și cardinali ai bisericii. Niciodată nu i-a fost rușine că prin venele sale curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Misionarul se ridică scuturându-și de pe genunchi cenușa scrisorii. Chipul trist al bărbatului îi aminti de ochii roșii și înlăcrimați ai lui Diego. Sprijinit de cadrul ușii, omul îl rugă tărăgănat ca, în cazul în care vor avea voie și japonezii să se îmbarce pe corabia cea mare, atunci să-i ia și pe el și pe confrații săi pentru a le fi de folos la diverse treburi. Se plânse că deși venise în aceste părți după ce fusese alungat din Edo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
prezentară unul altuia, dar nici unul nu-și putea ascunde încordarea și neliniștea. În grădină mai erau șase scaune. Cum așteptau cu toții, curând se auzi zgomot de pași și un slujbaș aduse trei străini îmbrăcați neobișnuit. Fețele lor ascuțite le aminteau japonezilor de niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]