1,385 matches
-
discret doar cu o cruciuliță de argint. Ștefan nu-și putea veni în fire, i se părea că ceva anume, cuprins în vorbele măriei sale, îi scapă și că acel ceva este foarte important. Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și se retrase în cealaltă încăpere. Ștefan se ridică și stinse lumânările, apoi își trase jilțul în dreptul focului. Pe rând făcură la fel și ceilalți. Radu se trezise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
repezit și a luat capul din țărână și l-a sărutat. — Taci! Doamne ferește, e săptămâna mare și nu se cuvine să spui asemenea născociri. Se făcuse cald, dar tot se mai azvârleau lemne în foc pentru că le plăcea lumina aceea jucăușă care arunca peste toate un fel de vrajă. — Ar trebui să ne culcăm, hotărî prințul Constantin, când se auzi miezul nopții de la ceasul lui vodă din turnul străjii. — Să ne culcăm, că și mâine e o zi, se auzi un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniștesc. Preotul sfinți și curăți casa și împrejurimile timp de trei zile cu aghiasmă și tămâie. Minunea nu ținu decât trei zile, după care totul a fost luat de la capăt. Mai mult de atât. . Luminițile care la început numai survolau jucăușe, acum s-au materializat în niște ființe păroase, care deveneau din ce în ce mai agresive. -Cine sunteți voi? Ce vreți de la mine și familia mea? -Suntem strigoii acestor locuri. Aparținem casei și familiei tale-chicotiră cei douăzeci de strigoi. -O să plecați imediat de-
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
LA SOARE. ERA SINGURĂ ȘI OFEREA OCHIULUI UN SPECTACOL ÎNCÂNTĂTOR. JUDECÂND DUPĂ SURÂSUL EI STRĂLUCITOR, PĂREA FERICITĂ CĂ ÎL VEDE. ÎI ÎNTINSE MÂINILE, IAR EL LE LUĂ ÎNTR-ALE LUI. EA ÎL MĂSURĂ DE SUS PÂNĂ JOS CU O PRIVIRE JUCĂUȘĂ. DAR VOCEA EI AVEA UN TON DE NELINIȘTE ATUNCI CÂND VORBI: \ VREAU SĂ MĂ IEI CU TINE POIMÂINE ÎN ASIA. POȚI SĂ ARANJEZI ASTA? FU UIMIT DE REACȚIA EI FIZICĂ INTERVENITĂ ÎN CLIPA ÎN CARE ÎI ADRESĂ ACEASTĂ RUGĂMINTE. PARCĂ ÎI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și truda nu era în zadar. Trudise, dar nu era obosită. Ca o putere pe care o simți în coaste, Bătrânul se ridică și cu mâna rupse pâsla groasă și neagră de deasupra lor. O lumină albă, galbenă, roșie, albastră, jucăușă îi învălui pe cei doi bătrâni. Se priveau năuciți. Zâmbeau. Bătrâna îi sărută mâna celui de lângă ea, iar el lăsă să se așeze din nou pâcla. În întunericul ce îi cuprinse se vedeau sticlind picături mici de lacrimi sparte. Erau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
șimi dădu clasă cu explicații; că luă o mare plasă, că toate locurile fuseseră rezervate. Mi-a trimis regrete sub formă de viruși parcă venise în casa mea, el, însuși, de-i simțeam (virușii) în nas și în gât; niște jucăuși! până au pătruns prin toate încheieturile că niciun medicament nu fu eficace parcă mai mult; se înmulțeau bacteriile, așa că, mi-am luat adio, de la toate atuurile! Venea revelionul, stăteam ca pe ace iar eu eram din ce în ce bolnăvioară
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Așa că a căutat săși facă cuib la ștreașina casei putând fi astfel aproape și de motan dar și alături de vrăbiuțe. De atunci vrabiuța ciripește pe la fareastră căutând să mulțumească pentru ajutor. VEVERIȚA ȘCOLĂRIȚA Marta este o veveriță veselă și tare jucăușă. Îi place tare mult să se joace și să aibă prieteni câți mai mulți. Care este cel mai nou prieten? O veverită tare sprințară și jucăușă ce și-a făcut adăpost într-o scorbură chiar din fața casei unde locuia Marta
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
căutând să mulțumească pentru ajutor. VEVERIȚA ȘCOLĂRIȚA Marta este o veveriță veselă și tare jucăușă. Îi place tare mult să se joace și să aibă prieteni câți mai mulți. Care este cel mai nou prieten? O veverită tare sprințară și jucăușă ce și-a făcut adăpost într-o scorbură chiar din fața casei unde locuia Marta. Când Marta iese din casă veverița o întâmpina cu drag și o însoțește peste tot. Numai la școală nu poate merge cu ea și din această
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
cum e să fii liber? / cum e să fii uitat de părinți în piață? / cum e să ai o soră? cum e să-ți pierzi un dinte? / cum e să te bați? / cum e să faci dragoste cu mine?" Spiritul jucăuș, ironic și parodic al acestei poezii nu trebuie să ne inducă însă în eroare. Doar copiii pot crede în veselia tălâmbă de pe fața clovnului. Asemenea altor fantaști ai poeziei moderne, cu care nu îl compar valoric, ci doar taxinomic, precum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cum? Între timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
proces al respirației. Mintea este un năzdrăvan alunecos care are o capacitate de concentrare a atenției foarte redusă și o înclinație puternică de a pluti fără sens în mări mereu schimbătoare de gânduri și fantezii. Taoiștii chinezi o numesc „maimuță jucăușă”, iar yoghinii indieni o compară cu un „cal sălbatic” care refuză să fie priponit. Știm deja că „spiritul controlează energia”. Așadar, dacă mintea este „absentă” în timpul exercițiilor de respirație, energia nu e controlată de nimeni și rătăcește fără sens, împrăștiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cerebrală. Doar după ce ați început un program regulat de meditație, veți reuși să începeți să realizați cât de greu este să calmați spiritul, să reduceți la tăcere neîncetatul dialog interior care în mod constant zăpăcește conștiința sau să liniștiti „maimuța jucăușă” a minții. În orice caz, 30-40 de minute de meditație profundă și neîntreruptă pot face creierul să se simtă mai odihnit decât mai multe ore de somn, fac spiritul să fie la fel de clar și de luminos ca un răsărit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
displace profund să plătesc un abonament labagiilor ălora de la BBC pentru tot căcatu ăsta. Mă simt cam agitat În dimineața asta și schimb frenetic canalele, iar capumi crapă de durere. Încerc să aprind focul și reușesc să obțin niște flăcări jucăușe. Aproape mă tentează să renunț la planul de a i-o trage lui Bladesey. Deși dobitocul Își pecetluiește propria-i soartă sunându-mă ca să-mi aducă aminte de partida de popice din a doua zi de Crăciun, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare numai în legătură cu minciunile sociale. Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe, paterne, religioase, triviale, medicale etc. Totuși, respectînd scopul acestei lucrări, ar fi indicat să ne oprim aici cu clasificarea, avînd în vedere că am despicat destul firul în patru. Împărțirea inițială a minciunilor în binevoitoare și răuvoitoare are drept criteriu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-și păcăli prietenii. Succesul minciunii depinde de istețimea fiecăruia, însă triumful final apare atunci cînd mincinosul îi dezvăluie adevărul celui păcălit, spunîndu-i victorios: "Te-am mințit și ai căzut în plasă" (Gilsenan 1976: 192). Astfel există o atitudine de concurență jucăușă față de minciună, similară întrucîtva atitudinii față de păcălelile de 1 aprilie din anumite țări. Uneori, se minte doar de dragul minciunii, fără a exista un motiv precis, și nu este surprinzător faptul că minciuna este un simbol al fantasticului și incredibilului. Gilsenan
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poem renga, referința la momentul anului și la locul unde se desfășura el era văzută și ca un omagiu adus celor ce organizau festivalul și sărbătorii Însăși. O formă mai lejeră de poem-În-lanț, numită haikai no renga (poem În lanț “jucăuș”), a apărut pe la sfîrșitul secolului 15. Haikai-ul a fost poemul În lanț practicat și de Matsuo Bashō. Discipolii săi au cules, după moartea sa, versetele hokku pe care acesta le scrisese de-a lungul Întregii vieți și le-au publicat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Vasile Moldovan Cu puțină ironie, mai puțin solemn, Întorcîndu-se către universul copilăriei, Radu Patrichi vede lucrurile mult mai degajat și mai uman: atent să nu mă Împiedic pe treptele copilăriei Printr-un simplu joc de cuvinte și o imagine și jucăușă și contemplativă, David Alexandru desolemnizează și el irecuperabila pierdere: copilăria furată urmele șterse de valuri Dar pierderea copilăriei nu este doar una personală, și mai acută este aceea a căderii În desuetudine a unor obiceiuri și a ireversibilei lor pervertiri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sensurile redobândesc noi dimensiuni și valențe. 1) La nivel intrediscursiv, am observat, privind diacronic atitudinea argheziană, o schimbare de tonalitate: dacă, până în 1914, textul nu depășește cadrul polemic, menținându-se în registrul comicului buf sau absurd, adeseori printr-o evadare jucăușă în imaginar, unde "înscenarea" traduce ilaritate sau, cel mult deriziune, în timp, adversitatea dintre cei doi se va atenua (grație intervenției umanitare a lui Iorga pentru eliberarea poetului închis la Văcărești), pentru a se intensifica, din nou, și a atinge
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a visătorului duce de Milan. Și în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice, grațioase, punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară cu arătări și muzici și exuberanțe. Ele nu sunt nimănuia de vreun cât de mic folos, cel mult atâta cât îi este lumii să nu aibă nici o noimă bună
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
adevăr, acestei lumi, care e totodată amăgire și ființă, vine un ceas când i se adaugă Ariel. Nu avem cum ști de ce-a venit în insula aceea, poate atras de vraja ei, de lumea ei de duhuri slobode și jucăușe (ostrovului i se dusese poate, prin zvonuri ale lumilor prin lumi, o anumită faimă), ori ajunsese 163 acolo doar printr-o-ntâmplare a marilor lui zboruri prin văzduhuri, peste pământuri și mări. Nu are nici o importanță că numele lui e atestat în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
zice Prospero, luându-și rămas bun. Într-adevăr, lucrul acesta mai rămâne de spus: că în Ariel trăiește forma pură a unei libertăți care e și a copilăriei. Nu doar pentru că multe dintre purtările lui pe insulă sunt copilărești: e jucăuș, exuberant, poznaș, dornic să fie lăudat și iubit, capricios, uituc de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a visătorului duce de Milan. Și în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice, grațioase, punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară cu arătări și muzici și exuberanțe. Ele nu sunt nimănuia de vreun cât de mic folos, cel mult atâta cât îi este lumii să nu aibă nici o noimă bună
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]