2,389 matches
-
un gând. O chemase pe nevastă după cortină, În timp ce la difuzor se auzea un marș, stătuse puțin de vorbă cu ea, apoi se Întorsese și urlase către sală: „La cererea onoratului public, repetăm numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
m-a dat și mai tare peste cap - nici o părere nu coincidea cu alta și orice sfat începea invariabil cu îndemnul: „Să nu iei în seamă niciodată sfatul cuiva”. În scurt timp, am ajuns la concluzia că nimerisem într-o junglă urbană, plină de primejdii. Atunci când nu aveau de scris, singura preocupare a noilor mei colegi nu părea să fie decât invidia, bârfa și o crâncenă luptă pentru afirmare. Mult timp am trăit în redacție cu impresia că urmăresc un documentar
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Suntem în aceeași dimineață, numai că de data asta nu în New York, ci pe o insulă îndepărtată din Marea Chinei. Sando Sanda Toure se trezește în coliba sa de pe Insula Paranto. În jurul său se aude zgomotul cald și liniștit al junglei. Plouase toată noaptea și aerul junglei era împrospătat și chiar ușor rece. Razele soarelui își făceau loc printre crengile copacilor, încercând să încălzească jungla într-un joc de lumini și umbre paradiziac. Totul este atât de calm și viu, încât
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de data asta nu în New York, ci pe o insulă îndepărtată din Marea Chinei. Sando Sanda Toure se trezește în coliba sa de pe Insula Paranto. În jurul său se aude zgomotul cald și liniștit al junglei. Plouase toată noaptea și aerul junglei era împrospătat și chiar ușor rece. Razele soarelui își făceau loc printre crengile copacilor, încercând să încălzească jungla într-un joc de lumini și umbre paradiziac. Totul este atât de calm și viu, încât dacă cineva ar trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
trezește în coliba sa de pe Insula Paranto. În jurul său se aude zgomotul cald și liniștit al junglei. Plouase toată noaptea și aerul junglei era împrospătat și chiar ușor rece. Razele soarelui își făceau loc printre crengile copacilor, încercând să încălzească jungla într-un joc de lumini și umbre paradiziac. Totul este atât de calm și viu, încât dacă cineva ar trebui să-și imagineze cum arată raiul pe pământ ar trebui să meargă acolo pentru a-l vedea pe viu, în fața
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nu cunosc banii și valoarea, nu prelucrează fierul și dețin unelte primitive din piatră și lemn. Singura problemă a lor este procurarea zilnică a hranei, iar pentru asta dețin unelte de vânătoare, arme mortale în lupta cu animalele și păsările junglei. Ridicându-se îi mulțumește, din nou, zeului pădurii și colibelor că a fost alături de el. Mulțumirea de care vorbim se produce printr-o simplă privire aruncată spre cer. Azi este o zi specială pentru Toure. Trebuie să meargă la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tatăl să fie de acord cu aducerea în familie a femeii pe care el o dorește. Oamenii acestui loc se hrănesc o singură dată pe zi cu peștele sau vânatul pe care îl pot prinde. Ei nu cunosc foamea pentru că jungla este foarte darnică cu ei. Îl găsește pe tatăl său puțin supărat pe faptul că zeul ploii îi luase în timpul nopții singurul porc pe care familia sa îl adusese din junglă și-l ținea pe lângă casă pentru sacrificare cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care îl pot prinde. Ei nu cunosc foamea pentru că jungla este foarte darnică cu ei. Îl găsește pe tatăl său puțin supărat pe faptul că zeul ploii îi luase în timpul nopții singurul porc pe care familia sa îl adusese din junglă și-l ținea pe lângă casă pentru sacrificare cu ocazia viitoarei nunți. Părintele îi spune că este de acord cu căsătoria și dacă dorește să meargă azi la familia fetei va trebui să fie destul de dibaci pentru a prinde un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
prietenului său cel mai bun și-i povestește cum azi noapte a rămas, din cauza zeului ploii, fără posibilitatea de a se mai prezenta la familia fetei sale să o ceară. Prietenul său îl liniștește și pleacă agale pe cărare, spre junglă, în căutarea celor mai bune locuri de vânat. La un moment dat se despart de ceilalți, luând drumul spre izvoarele râului, acolo unde se știe că își fac veacul porcii și unde vânarea lor este mai ușoară. Chiar dacă drumul este
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ardeau lângă fiecare colibă. Femeile trebăluiau grăbite pregătind carnea pentru cină. Tatăl lui Toure îi aștepta și el nerăbdător, pentru a vedea dacă au vânat porcul atâta de mult așteptat, dar și îngrijorat că noaptea putea să-i prindă în junglă și atunci cei doi ar fi fost în pericol să se transforme din vânători în vânați. Oamenii satului știau că numai vânătorii cu experiență și care știau bine pericolele și cum să se ferească de ele își permiteau să înnopteze
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
atunci cei doi ar fi fost în pericol să se transforme din vânători în vânați. Oamenii satului știau că numai vânătorii cu experiență și care știau bine pericolele și cum să se ferească de ele își permiteau să înnopteze în junglă. Se grăbeau așadar spre coliba fetei, pentru a desfășura ritualul cererii de soție. Chiar dacă au întârziat erau cu toții fericiți. Porcul arăta bine, iar toate celelalte obiceiuri fuseseră îndeplinite. Cei doi tineri aveau încuviințarea de la preotul satului, iar tații celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care a cerut vreodată o fată în căsătorie. A primit un zâmbet larg de aprobare ca și cum fata l-ar fi cunoscut dintotdeauna. Atunci când părinții fetei îi poftesc în coliba lor, cei doi știau că vor fi împreună... acolo... în mijlocul unei jungle de pe o insulă binecuvântată a Planetei Pământ... * * * Atât Toure, cât și Smith, sunt oameni care trăiesc în același timp pe aceiași planetă. De ce sunt atât de diferiți? Ei sunt aproape unul de celălalt, la un moment dat. Ce face ca
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este faptul că ea (această lume) se află deja printre noi. Numai dacă vom da ca exemplu faptul că există pe planetă oameni care nu știu cum arată banii (din cauză că folosesc doar metodele electronice de plată și nu pentru că ar trăi în junglă) și nivelul nemaiîntâlnit al tehnologiilor și comunicațiilor vom vedea că lumea viitorului a început ,,ieri" și se va manifesta cu claritate mâine. Cu toate acestea din motive didactice, deformație profesională, vom proceda la delimitări, folosind chiar momente și date istorice
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
șeful statului (,,și eu aș fi putut fi dacă aveam noroc") sau despre vecinul de la trei care și-a cumpărat mașină nouă (,,și eu aș fi putut-o avea dacă nu mă înșela nevasta"). Suntem amorali, asemenea popoarelor sălbatice din junglă,care nu fac deosebirea dintre bine și rău. Provocăm semenilor noștri răul așa cum respirăm, natural și fără să clipim. Mereu noi (adică ,,eu") suntem altfel adică buni,frumoși și deștepți, și "ei" (adică ,,celălalt") sunt cei cu probleme. Există aici
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vreme, nici chef pentru astfel de dulcegării lingvistice. Nesfârșita și obsedanta tranziție românească a generat și proliferează un limbaj de tinichea, cu atacuri violente și demolatoare, cu expresii dure, lipsite de sensibilitate și umanism. Într-o luptă pentru existență caracteristică junglei, principiul care pe care tinde să se generalizeze în toate sferele activității sociale. Înving cei cu tupeu, cei cu bani mulți, cei ce, călcând peste cadavre, se cațără cât mai aproape de vârful piramidei administrative și politice, de unde sfidează pe cei
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
oamenii se înghesuiau, țipau, se înjurau, se luau la bătaie, începea selecția naturală, homo homini lupus. Nici o regulă stabilită, „planificată” de comun acord cu privire la organizarea cozii nu se mai respecta când venea mașina: fiecare pentru el, care pe care, legea junglei, iraționalitatea luptei pentru hrană, pentru carne. Cartelarea alimentelor, cu miza ei colectivist-egalitaristă („puțin, cât să ajungă pentru toată lumea”) eșuase în teratologie. Marfa abia ajungea pentru 10-20% din populația cozii, prindeau doar cei mai norocoși, mai bine plasați și mai puternici
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai era ca înainte. Funcționa și șantajul sentimental, femei milogindu-se cu copiii în brațe: „Lăsaaa-ți-mă și pe mine, că moare ăsta mic...”. Tupeul, minciuna de la obraz, violența încăpățânată, abilitatea de a te fofila, tenacitatea erau arme redutabile în această junglă a luptei pentru existență - bătrâni care se plângeau că sunt operați se luptau vitejește cu bastoanele, se împingeau congestionați în fața ta, înjurau cu ochii cât cepele, izbeau cu coatele, lupta era pe viață și pe moarte, mulți strigau după ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Deledda și alți scriitori italieni, din literatura spaniolă, estonă, precum și câteva grupaje din literaturile chineză și indiană. SCRIERI: Roduri din câmpul Evangheliei, Cluj, 1937; Monarhul în istoria, în cultura, în renașterea poporului român, Craiova, 1940. Traduceri: G. Gașenko, Șarpele din junglă și alte povestiri, București, 1925; Leon Donici, Noul seminar, pref. Adrian Maniu, București, 1929, Floare amară, București, 1930. Repere bibliografice: Bucur Țincu, G.M. Ivanov, PLI, 1936, 10-11; Micu, „Gândirea”, 21-22; Ornea, Tradiționalism, 130-131; Cristea, Teleorman, 358. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
ocupat de scrierea textelor din Biblie nu au considerat necesară prezentarea unor dovezi lămuritoare pentru existența lui Dumnezeu. Anthony Flew prezintă o parabolă care ilustrează pozițiile credinciosului și ale scepticului: doi exploratori au ajuns pe într-o zonă defrișată din junglă unde existau numeroase flori și ierburi. Unul dintre ei (cel care îl reprezintă pe credincios) a considerat că acel pământ trebuie să fie îngrijit de un grădinar, iar celălalt (cel care îl reprezintă pe sceptic) a considerat că nu există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
fac parte și Văzduhul ne cheamă! (1934), N-am descoperit America! (1937) - descrierea unei călătorii de o lună cu avionul prin Europa, Africa, America de Sud și de Nord -, Atlantinia (1939), unde călătoria atinge locuri exotice fermecătoare, precum Corsica, Damasc, Algeria, Maroc, jungla africană, fiordurile nordice, Marsilia, Paris, Deauville. Și în Amintirile unei studente (1940), roman-reportaj, gen foarte la modă în epocă, autorul, încercând să-și asume o „sensibilitate feminină”, inventează „o pitorească și emoționantă spovedanie din viața studențeacă de la Facultatea de Drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
de cea de zi cu zi e pregnant în romanul Rango, prietenul oamenilor (1942), carte apărută, din cauza legilor antisemite ale momentului, sub numele scriitorului G.M. Vlădescu. Din aceeași categorie fac parte și culegerile de povestiri Bingo (1945) și Răscoala din junglă (1947), istorisind „aventurile unui copil în pădurile Africii”. Există întotdeauna o legătură strânsă între poveste și reportaj, aici realul se împletește cu imaginarul, faptul divers cu fabulosul, iar textul e plin de savoare. Ca autor de schițe și povestiri ( Numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
București, 1942; Rango, prietenul oamenilor, București, 1942; Pogromul de la Iași, București, 1944; Pogromurile din Bucovina și din Dorohoi, București, 1945; Bingo, București, 1945; Pogromurile din Basarabia și Transnistria, București, 1947; Povestea unui copil din zilele noastre, București, 1947; Răscoala din junglă, București, 1947; Peste cincizeci de ani, Tel Aviv, 1967; Drama unui umorist, Haifa, 1973; Trimis special. Din amintirile unui ziarist, București, 1974; Șapte momente din istoria evreilor din România, Haifa, 1977; Alte șapte momente..., Haifa, 1978; Croitorul din Back, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
polemica nu e turnir; oricât ar fi de urbană, ea nu e mai puțin, în strictă accepție, „ostilitate” (polemos = război). Războiul, oribil în sine, poate fi dus în mod onorabil, cu respectul unor reguli, sau prin orice mijloace, după legea junglei, așa cum tinde a se generaliza în ceea ce obișnuit, dar paradoxal se numește „civilizație contemporană”; în definitiv, onorabil sau nu, el e pe viață și pe moarte și țintește lichidarea dușmanului. Polemica literară sau de idei, dusă în public, nu urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
posibilitatea de a aplica metode care, teoretic, țin de analiza sociologică, de ecologie În acest caz (statistici, arealuri etc.), la fenomene ale imaginarului. Noi, membrii acestui Centru, nu avem pregătirea și interesul de a face o investigație despre efectele distrugerii junglei amazoniene, dar putem face o cercetare asupra felului În care evoluează interesul oamenilor pentru animalele din junglă, a răspândirii imaginii acestor animale prin emisiuni precum Animal Planet, a involuției imaginației și a vocabularului nostru animalier. Se poate face o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
arealuri etc.), la fenomene ale imaginarului. Noi, membrii acestui Centru, nu avem pregătirea și interesul de a face o investigație despre efectele distrugerii junglei amazoniene, dar putem face o cercetare asupra felului În care evoluează interesul oamenilor pentru animalele din junglă, a răspândirii imaginii acestor animale prin emisiuni precum Animal Planet, a involuției imaginației și a vocabularului nostru animalier. Se poate face o analiză a felului cum ne raportăm mental la imaginile animalelor, la relațiile dintre aceste animale În interiorul imaginarului colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]