1,287 matches
-
ieșind din hotelul unde stătea și văzând un vizitiu care-și biciuia calul cu lovituri brutale de cravașă, Nietzsche se apropie de animal, îl îmbrățișă pe după gât, își ceru scuze pentru Descartes și izbucni în plâns. Din clipa când a lăcrimat pentru soarta calului, Nietzsche s-a rupt de umanitatea rațională. A doua zi, se prăbușea în nebunie. 16. Urme "Cunoaștem cu toții povestea acelui Cuceritor Mongol care a furat o pasăre din cuib și cuibul din copac, luând astfel cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
venit ca responsabil de secție. Când gerunziul atributiv care determină un regent în acuzativ obiect direct este urmat de compliniri, el își pierde accentul predicativ, deoarece complinirile îi atenuează valoarea adverbial și-i accentuează pe cea atributivă: Venea din ochi lăcrimând pe câmpi alergând. În analiza școlară, gerunziul nu trebuie analizat decât sau ca circumstanțial, când are topică adverbială, sau ca atribut simplu (fie că determină imediat numele subiect, fie numele (pronumele) obiect direct, ca atribut predicativ). De exemplu: Ca circumstanțial
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
îmbrăcămintea oamenilor nu este asortată, sau dacă părul le este răvășit și adesea doriți să rectificați aceste situații b. Vă deranjează când cineva nu vorbește corect și sunteți sensibil față de anumite sunete, precum picuratul robinetelor sau zgomotul aparatelor casnice c. Lăcrimați la episoadele triste din filme și cărți d. Vă foiți și nu vă găsiți locul când sunteți silit să rămâneți nemișcat și nu puteți sta prea mult timp în același loc Dacă răspunsurile care predomină sunt "a", sunteți un elev
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
Spectacolul artistic memorabil, moment poetic. Orele de suflet (într-o locație din sat). Semnarea actului memorativ. Petrecere cu vorbe, suflet, muzică. Acum,s-au întâlnit „consăteni” după 50 de ani și mai mult, s-au recunoscut cu sufletul și au lăcrimat sincer. Pentru mulți a fost ultima întâlnire cu duhul locului. Veșnicia, chiar s-a născut la sat ? MESAJE Tăticule, Domnilor participanți, Chemările vieții m-au stabilit în MontrealCanada, după ce am muncit și în Vaslui câțiva ani la C.F.S. sau pentru
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
primește vestea că urmează să fie ucis, „în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să-i întîmpine pe vrăjmași, ci începe să lăcrimeze și să bocească, cerînd sfat și ajutor de la soră, de la mamă; deci de la ființe aparținînd, potrivit arhetipologiei, spiritului chtonian și feminin, nu uranian, viril. Nu avem dreptul să-i reproșăm eroului sumerian lipsa de curaj, „bărbăția” haiducească. El se afla
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în acel rămas bun. Selin, care se apropiase ca să-i invite la barjă, simți cum i se preling în lungul obrajilor două lacrimi. Nu le șterse, de teamă să nu atragă luarea aminte asupra lor. Era încurcat. Copil fiind, îi lăcrimau ochii când se întețea vântul, altfel nu-și aducea aminte să i se mai fi întâmplat. Ștefan, cu voce tremurată, zâmbind sfios, spuse: — Ce-o da Dumnezeu, maică, ce-o da Dumnezeu, sfinția ta. Scoase o pungă de galbeni și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din nou și Io Constantin Voievod și-a luat rămas bun de la boierii săi, rugându-i să se întoarcă la rosturile lor și urându-le ca praznicul Învierii lui Hristos să-i găsească împăcați creștinește și cu cugete curate. Boierii lăcrimau, doamna Marica plângea, la fel și celelalte femei, doar vodă și cei patru feciori ai săi zâmbeau ca de pe zugrăveala de la Hurezi, doar că între sprâncene li se desena la toți încruntarea..., chiar și lui Mateiaș mezinul. Ultimului boier care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mă da, mamă, cu sâla, După flăcău din alt sat Cî bădița meu mi-i drag. Că cel de la șteoborăni M-a pune să fac cărări De acolo la mine în sat Când m-a bate pe n’sărat. Lăcrimau muierile, lăcrimau și bărbații. Cu toții știau că Mariana vorbea de fata lui Floarea a lui Costache de pe deal. Au măritat-o părinții după “băiet cu avere” și s-a ales cu norocul chior. Un bărbat care o bătea seară de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
da, mamă, cu sâla, După flăcău din alt sat Cî bădița meu mi-i drag. Că cel de la șteoborăni M-a pune să fac cărări De acolo la mine în sat Când m-a bate pe n’sărat. Lăcrimau muierile, lăcrimau și bărbații. Cu toții știau că Mariana vorbea de fata lui Floarea a lui Costache de pe deal. Au măritat-o părinții după “băiet cu avere” și s-a ales cu norocul chior. Un bărbat care o bătea seară de seară. - Lasă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
meargă să-și facă, nu la mine. Mariana în schimb, avusese noroc de băiat bun, muncitor și care a înțeles că durerile și bucuriile satului trec prin toată ființa ei, iar apoi le dă glas. Asta nu plăcea la lume. Lăcrima, dar satul nu uita că toate fărădelegile ieșeau uneori la suprafață prin cântecele ei. Frunză verde, foi de nuc Ionel, băiat uituc și-a lăsat cușma-n nuia La drăguța altuia. și-a tunat și- a fulgerat Tot cu ghioage
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Mânile și gura munceau în același timp, ambele lucrau de-ale lumii. țața Tinca era pe punctul de a pleca la “parlamentări” când în ușă o opri Andrei. - Buna, ce e aia “cu steaua” sau “urătură”? Timpul femeii se opri. Lăcrimă și își strânse nepotul la piept. Andrei auzise pe după gard cum copii din sat, în drum fiind, făceau pregătiri pentru Crăciun și Anul Nou. Trăgea cu urechea, până când era prins și fugărit cu bulgări de ceilalți. - Uite-l mă, pocăitul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și Mitu, ras, frezat, parfumat : „Trageți perdelele, să ne vedem mutrele, ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Bologa de veste și să le zădărnicească planul... În sfârșit, în ziua stabilită soții Bologa luară loc în strana dreaptă, ca de obicei, iar Apostol, în fața lor, în hăinuțe noi, mai palid și cu ochii aprinși de emoție. Doamna Bologa lăcrima și tremura, închinîndu-se înfrigurată și frământând neîncetat cărticica de rugăciuni... Apoi venind momentul rugăciunii, se plecă speriată peste strană și-i șopti: "Acuma, puișorule..." Cu fruntea sus, cu mers apăsat, Apostol trecu în fața ușii împărătești, căzu în genunchi, împreună mâinile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dușman, reluă căpitanul. Nici nu mi-ar fi păsat de dușmănia ta, dacă pe urmă, când se zvârcolea fratele meu în ștreang, nu ți-aș fi văzut ochii plini de lacrimi... Nu protesta! Nu ți-ai dat seama, dar ai lăcrimat... și lacrimile acelea ți-au dezvăluit inima întreagă... Bologa mai încercă să se împotrivească. Zadarnic. Căpitanul părea că simte o nevoie nebiruită de a-și crea un prieten cu care să împartă o povară sufletească. Neîncrederea locotenentului îl făcea să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trei ori. Ptiu, piei, Satană! 15.04.2009 Flămânda Justiție și Gigi Becali Fă, Doamne, fereastra ușă, lanțurile praf, cenușă, sentinela să adoarmă, să iasă Becali afară! Gore acoperă cu glasul său de bariton melodia din boxe, iar Sandu Șpriț lăcrimează cu ochii În pahar pe trei sferturi golit... Ce nu Înțeleg eu, fraților Întru suferință, este de ce era Gigi pericol social până mai acu’ câteva ore, iar dintr-o dată poate să ciocnească ouăle sub control judiciar, În vila de la Pipera
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ar vrea să sară din perete... Nu se mai bea decât țuică fiartă și vin fiert de la o vreme, În consens cu tulburarea atmosferică de afară - vorba unuia -, e un miros de scorțișoară și de piper care face ochii să lăcrimeze, dar atmosfera lasă roșeață veselă pe obrajii chefliilor implementați temeinic În discuții... Gicu este Într-o formă de zile mari, zice că murăturile dorm duse În saramură, iar la iarnă taie și-un porc pentru care a Întreprins deja demersurile
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nimeni în sboru-i n-o-a urmărit; Numai un ochiu singur umed o plânge Căci o-a iubit. Știți de ce stelei i-am dat un nume, Numele unui suflet recit, Ce-acuma palid, uitat de lume, A-mbătrînit? Pentru că ochiul ce lăcrimează După-acea steauă care s-a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger - vis în mirare, Când lipești sânul de capul meu Dispare lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndrăzni să copieze în anul.,. o comedie scrisă românește în anul 187O, să aibă, cel puțin precauțiunea - ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci Don Manuel ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l iert: -Mai îndeamnă bidiviii, negustorule, că ne apucă nămeaza mare pe drum! Râdem din nou cu poftă, apoi îi reamintesc o minune petrecută în biserica mănăstirii Socola:. Prin 1855, Icoana Împărătească a Maicii Domnului din catapeteasmă a început să lăcrimeze. Asta se întâmpla cam o dată la 3-4 zile. Din câte am aflat eu din cele documente, mănăstirea Socolei nu a prea primit danii, dar împresurări ale moșiilor din partea vecinilor au fost cu nemiluita. Spune-mi, dragule, dacă mănăstirea Socolei avea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
noi, Vremea s-a tulburat, norii sunt negri Iar soarele a apus în doi. Tăcerea s-a rupt, egoistă e viața Când face ce vrea din noi. Neputința e mare, doare și iubirea, Când nu știi ce urmează apoi. Și lăcrimezi, poate ai vrea Să mai rămâi aici o clipă, Timpul însă, nu te iartă, trece ușor Și nu îți oferă șansa unui viitor. Toamna vine, toamna pleacă Tu mai stai puțin pe loc, Cât ai vrea, ca să nu treacă Și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
tăceau, privind sticlos în fața ochilor. Alții duceau paharul alungit de șampanie la gură și beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur și dârmon, plângeau ca școlărițele. Se surprinse și Zaraza lăcrimând și nu-și amintea s-o mai fi făcut vreodată. Cântărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia improvizată a artiștilor, unde dădu peste
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sănătoși. -Am să-ți înapoiez banii, deocamdată îți mulțumesc mult, Andrei. Lui Radu îi veni să plângă și atunci se întoarse cu fața la fereastră pentru a-și șterge lacrimile. Andrei, care observă, reuși cu greu să se stăpânească pentru a nu lăcrima. Preț de câteva minute între ei se așternu tăcerea. Andrei zise apoi: -Radu, n-ai vrea să mănânci, scoțând mâncarea din geantă, șnițel, lapte bătut, mere și suc. -Sigur că vreau, chiar mi-e o foame de lup. Acum Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
devenit inginer, el considera acest lucru ca pe cea mai mare realizare a vieții lui, zicând merem când se gândea la fiul său: -Slavă ție Doamne, îți mulțumesc că mi-am putut întreține copilul la școală, ai milă de el. Lăcrima de fiecare dată. Era duminică după amiază. Radu cu inima frântă de durere se pregătea de plecare, cu gândul că nu știa dacă o va mai vedea pe mama lui în viață, luându-și rămas bun, el o sărută pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fiecare dată. Era duminică după amiază. Radu cu inima frântă de durere se pregătea de plecare, cu gândul că nu știa dacă o va mai vedea pe mama lui în viață, luându-și rămas bun, el o sărută pe față, lăcrimând. La gară plecă însoțit de tatăl său. Soarele cobora ca un disc spre asfințit și transformă în tradafiriu cerul cenușiu. La sosirea trenului s-au îmbrățișat. Radu urcă în tren și rămase la fereastră, fluturându-și mâna, până ce nu-și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ca și până acum, văzându-l mereu încruntat și furios atunci când o vedea. Radu, ascultându-l, o salută pe Angela într-o zi, întâlnind-o pe stradă. Ea se opri în fața lui cu un zâmbet trist și ochii umezi, probabil lăcrimase înainte de a ajunge în fața lui. -Angela, trebuie să-mi cumpăr un pulovăr și ceva pentru părinții mei, câte un cadou pentru fiecare, de Crăciun. -M-aș bucura. Amândoi urcară la etajul întâi al magazinului unde se găseau articole de îmbrăcăminte și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]