KorAP: Find »[drukola/base=lămuri & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...317 >

7,915 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

pentru a-i cere vreo suplinire la școală, îl informă că, pentru moment, toate posturile erau ocupate, dar că era posibil ca nu peste mult o învățătoare să intre în concediu prenatal și atunci... Nu despre asta e vorba, îl lămuri Stelian. Directorul îl pofti să ia loc, în timp ce nevasta lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se ivi o fetiță de vreo trei ani, blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe cum o cheamă și o mângâie pe creștet, apoi gustă puțin din cafea. Directorul îl privi întrebător și, după ce se lămuri de ce venise, se învioră și, fără să lungească vorba, îl întrebă de preț. Dar întrevederea se termină în coadă de pește, fiindcă față de suma cerută de Stelian directorul școlii oferi mai puțin de jumătate, declarându-i că, după socotelile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu suflet, alte cântece, pe care le scotea din găidulca sa ca dintr-un izvor fermecat: Ascultă, nepoate, îl lămurea din când în când bătrânul, acum o să-i tragem învârtita lui Mitru Pribeagu, mare cântăreț din scripcă la vremea lui!... Și-acum, uite, ține-te bine, ai s-auzi sârba lui Marinică Ploscă, lăutarul de la Ponoarele, mare scripcar și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră actele pentru emigrare în urmă cu câteva zile și că era stabilit ca să plece împreună cu familia lui Iorgu, dar că arestarea lui Valentin punea plecarea lor sub semnul întrebării. 3 Așteptarea se prelungi multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Și nu vă temeți, că nu peste mult o să călcați cu toții pe pământul făgăduinței!... Amin și Domnul fie cu voi!... Puțin mai târziu, Stelian urca la etaj împreună cu Iorgu, care-i propusese să rămână la el, până când aveau să se lămurească lucrurile, iar Ticu pleca la el acasă, urmând să revină în ziua următoare. Îmi vine să mă las păgubaș și să nu mai plec nicăieri, îi mărturisi Iorgu fratelui său între patru ochi, după ce intrară într-un mic dormitor de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
drept un mare pasionat de sport și absolut deloc interesat de chestiunile lingvistice, care-i aduseseră tatălui său faima națională. Savantul profesor se întreținu foarte volubil și elocvent cu medicul Gutman, lângă care avusese grijă să se așeze la masă, lămurindu-l cu argumente științifice imbatabile de ce se aflau într-o mare eroare toți acei vorbitori de limbă română care căpătaseră obiceiul de a spune fund în loc de cur, așa cum era corect și firesc și cum o cerea duhul însuși al limbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ce-și parcă mașina în fața casei din Splaiul Unirii, în jurul ei se și strânse un grup de gură-cască, fericiți să admire pe viu un produs al avansatei tehnologii occidentale. Prietenos și binevoitor, Nando intră în vorbă cu ei și îi lămuri în privința performanțelor mașinii, concediindu-i în cele din urmă cu un familiar "ceao, ragazi". Victor observase și el "Fiat"-ul oprit în fața casei lor și ieși într-un suflet pe poartă afară. Unchiul din Torino și nepotul său bucureștean se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
un simplu cetățean italian venit în vizită în România... Bine, și ce-ai de gând să faci, mă rog? îl întrebă Ticu, uitându-se nu prea convins la hârtiile cumnatului său. Simplu ca bună ziua, cumnate dragă! se grăbi să-l lămurească Nando. Mâine de dimineață, la prima oră, am să mă duc la Gheorghiu-Dej și-am să discut cu el oficial problema Pătrășcanu! Direct și deschis, în calitatea mea de reprezentant al Partidului Comunist Italian!... Ia ascultați ce scrie aici și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
la salut, el studie cu atenție un document, pe care i-l înmânase Nando din mapa lui. Nu făcu nici un fel de comentariu și pe chipul său negricios și spânatic nu se văzu tresărind nici un mușchi. După ce păru a se lămuri, el îi arătă vizitatorului străin un scaun lângă perete, sub portretul lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, succesorul fără carismă al lui Stalin, cu înfățișarea unui birocrat stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
picioare. Dej le făcu semn să se așeze la loc și îl pofti pe Nando pe scaunul din stânga sa (pe cel din dreapta se așezase Maurer). Privirile celor trei demnitari se opriră curios și întrebător asupra intrusului. Un tovarăș italian! îi lămuri șeful partidului. Faceți cunoștință!... Nando Rossi își declină identitatea și dădu pe rând mâna cu fiecare. Drăghici îi răspunse cu reținere, Constantinescu flegmatic, Ceaușescu afabil în aparență, dar cântărindu-l cu o privire iscoditoare, șireată. Convivial și bine dispus, Maurer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi el să-l lămurească, scoțând din buzunar un revolver și înfigându-i-l în coaste. Ai priceput?...Acum , hai, dă-i drumul!... Direcția Torino!... Lui Nando nu-i rămăsese decât să se supună. Fiatul său se urni din loc și prinse viteză. Dacă așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu dascălul Marinică..., zise Stelian liniștit. A, da, cu Gâgă ăsta mă-mpac eu bine! dădu din cap Grigore Gospodin și se grăbi să o ia din loc, fără să mai lămurească de ce-i spunea ginerelui său Gâgă, și nu Marinică, așa cum era firesc. Peste vreo săptămână îl vizită Sever, care nu mai dăduse pe la țară de multă vreme și nu știa nimic în legătură cu serviciul său de la sfatul popular. Ginerele său îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
jos tocmai de la gara din Vidra. Stelian mai lucră puțin la scriptele sale, ca să nu lase neterminat ce începuse, apoi le strânse de pe masă și le vârî cu grijă într-un dosar. Mă ocup de contabilitate, nu de politică, îi lămuri el îngăduitor ginerelui său. Nu e nimic dezonorant în treaba asta... Sever nu păru prea convins de explicație. Bău un pahar cu apă și refuză un păhărel de țuică, apoi vorbi foarte răspicat și decis: Cel mai bun lucru, tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile, după cuviință și rânduială. Apoi, într-un sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi grăiseră astfel: Nu, maică, noi nu-ți îngăduim să lași haina călugăriei, că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume. Și pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
hectare de pământ, pe care le-a donat statului!"), că în timpul războiului luptase "cu arma-n mână" contra Uniunii Sovietice (aici Sever îi atrăsese atenția politrucului din sindicat că nu el decisese intrarea României în acel război). Până la urmă, se lămurise că, de fapt, toată istoria cu așa-zisa restructurare nu fusese decât o manevră pentru ca pe postul lui, reînființat ulterior, să fie promovat un oarecare Lulea Gheorghe, dat afară cândva din școală pentru imbecilitate. Dar bașbuzucul în cauză beneficia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mai departe cu pași măsurați parcă cu rigla și dispăru pe ușa facultății de matematică, iar Sever și Victor își văzură la rândul lor de drum. Cine era? vru Victor să știe, după ce se îndepărtară de universitate. Profesorul Barbilian, îl lămuri Sever laconic. N-ai auzit de el? Ba da... Am auzit că a scris și poezii... Da, a scris și poezii, dar asta mai demult..., strâmbă din nas Sever. Acum nu se mai ocupă decât de matematică! 5 Sosiră, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
la Caloianu sau la Gospodin în bătătură, ca să le ceară așa, tam-nisam, părerea dacă ei socoteau că era bine sau nu ca el să se facă membru de partid și să le vină apoi acasă cu comisia, pentru a-i "lămuri" ce bine era ca ei să-și dea pământul la colectiv. 5 O săptămână mai târziu, timp în care își văzu doar de treburile sale funcționărești de la cooperativă, Stelian se urcă dis-de-dimineață într-un autobuz și plecă la București. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
fără zahăr, că e vin curat!... Dar, dacă n-o să-ți placă, tot nu-i bai... Dă-l și tu de pomană cuiva... Pentru sufletul răposaților!... Generalul, bine operat de hernia lui, îl ținuse vreo șapte ceasuri, pentru a-l lămuri cum se cuvine în legătură cu proiectele sale politice vizionare, despre imperativul eliberării țării de ocupația sovietică, precum și despre regenerarea morală a poporului român și despre progresele organizatorice ale Ligii sale, punându-i solemn în vedere să rămână devotat până la moarte cauzei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ore de așteptare, cu ambulanța și dus la spital, dar mai ales avură de furcă cu un ofițer de miliție, foarte suspicios și la fel de stupid, care îi interogă toată noaptea, tratându-i ca pe niște adevărați infractori. Mai târziu se lămuriră: prin zonă avuseseră loc câteva ciocniri între trupele de securitate și partizani, care izbutiseră să scape din încercuire și erau acum căutați din răsputeri pe toate traseele montane. La vânătoare mai luau parte și trupele MAI și MFA, plus rețelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
îl tachinau, atunci când nu îl întrebau de-a dreptul ce se mai aude cu prietena lui de la filologie. În sinea sa, Victor convenise și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să le lămurească bine până la capăt, dar ceva îl împiedica să fie el primul care să facă pasul spre o împăcare sau spre o despărțire definitivă. În fond, se gândea, nu el fusese cel care îi refuzase ei ceva, ci invers, așa că de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se gândea, nu el fusese cel care îi refuzase ei ceva, ci invers, așa că de ce să-i întindă el primul mâna și să n-o lase pe ea s-o facă mai întâi?... Măcar în felul acesta s-ar fi lămurit bine dacă ea îl iubea într-adevăr sau nu și dacă la mijloc fusese doar o neînțelegere, peste care el unul ar fi fost gata să treacă cu buretele. Iar dacă nu, atunci ce rost ar fi avut?... * Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod niște cărți vechi de școală și să le aranjeze în biblioteca din camera mea, îl lămuri Felicia cu un glas degajat și vesel. De când îl tot bat eu la cap!... Domnul Victor studiază matematicile, din câte am înțeles?... se interesă domnul Măgureanu, și merse tot înainte, fără să se oprească din drum, apoi deschise o ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
că noi nu prea avem ce zestre să-i dăm fetei, când o să se mărite, fiindcă asta e situația... Mamă, lasă poveștile astea cu zestrea, o întrerupse stânjenită Felicia. Ce dumnezeu!... Hai să vorbim despre altceva... Doamnă, interveni Victor, ca să lămurească lucrurile, eu n-am venit aici ca sa emit pretenții... Eu nu sunt vânător de zestre! Vai, ce bine! se bucură doamna Măgureanu, împreunându-și palmele. Mi s-a luat o piatră de pe inimă... Că au fost tot felul de situații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
zâmbet pe chipu-i de om uscățiv. E-hei... Se așezară la masă și doamna Măgureanu îl servi pe musafir cu prăjituri de casă și cu un șerbet foarte dulce din zahăr ars. Discuția continuă vreun ceas, până când lucrurile se lămuriră bine. Soții Măgureanu, ca părinți adoptivi ai Feliciei, nu aveau nimic împotriva căsătoriei, dar nu-și puteau permite să-i ajute prea mult pe tinerii căsătoriți. După căsătorie, Felicia ar fi urmat să se descurce pe cont propriu, începând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe fațada dinspre bulevard... Așa, reveni Ianolide, și dimineața, la prima oră, când trebuie să înceapă cursurile, să ne adunam cu toții la universitate, la statui sau în fața balconului... Stai așa, tipule, ca e o chestie aici pe care n-am lămurit-o, se băgă din nou în vorbă Călin Moraru. Trebuie să ne evaluăm efectivele din facultate, să știm pe cine contăm... Să nu ne trezim pe urmă că n-avem cu cine să defilăm la miting sau cu acuzația că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]