4,114 matches
-
râde Vun soare viu, Din liniștea morții Nici eu nu-nviu. La zâmbetul verei Voi fi-veți reci, Din liniștea morții Nu-nviu în veci. {EminescuOpVIII 412} COR AL DUHURILOR NEGUREI a Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adânci de munți spărture Pîn' la vârf de stînce sure Ca un fum. b Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adânci spărturi de munte Pîn' la vârf de stânci cărunte Crește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DUHURILOR NEGUREI a Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adânci de munți spărture Pîn' la vârf de stînce sure Ca un fum. b Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adânci spărturi de munte Pîn' la vârf de stânci cărunte Crește-un fum. c Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adâncile ponoare Pîn' la vârfuri cu ninsoare Ca un fum. Tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un fum. b Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adânci spărturi de munte Pîn' la vârf de stânci cărunte Crește-un fum. c Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adâncile ponoare Pîn' la vârfuri cu ninsoare Ca un fum. Tot mai sus plutim, ca gândul, Cercul nostru tot lărgindu-l, Din adîncele ponoare Pîn' la culmile-n ninsoare Ca un fum. Ca de brazi frumoase visuri Pribegind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vârf de stânci cărunte Crește-un fum. c Tot mai sus, mai sus plutim noi, Cercuri albe tot lărgim noi, Din adâncile ponoare Pîn' la vârfuri cu ninsoare Ca un fum. Tot mai sus plutim, ca gândul, Cercul nostru tot lărgindu-l, Din adîncele ponoare Pîn' la culmile-n ninsoare Ca un fum. Ca de brazi frumoase visuri Pribegind pin largi abisuri Nu-l trezim din somn pe munte. Om mâhnit cu griji pe frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care a ajuns la un rezultat tocmai contrariu celuia pe care el îl avuse de gând; căci în locul unității a răsărit din încercarea de uniune o aversiune a grecilor contra latinilor care întrecea cu mult aversiunea de mai înainte și lărgi marea prăpastie deschisă, de nu se mai putu umplea. Afară de astea, curând i se suiră împăratului în cap cererile exagerate ale Scaunului papal, căci papa Nicolae III [î]i ceru în anul 1278 nu numai recunoașterea primatului roman, ci și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Robert în persoană. Voievodul român, Mihail Basarab, își plătea într-adevăr regulat tributul de vasal cătră Ungaria și oferi regelui spre siguranță chiar pe fiul său ca ostatic. Totuși regele, după impulsiunea voievodului Toma al Ardealului, care voia să-și lărgească teritoriul, deschise ostilitățile contra Valachiei deja în anul 1323, intrând fără motiv binecuvântat în țară în fruntea unei oștiri puternice și încunjurat de cei mai mari demnitari clerici și mireni ai săi, apoi la anul 1330 întreprinse o campanie sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în gustarea a ce e escelent într-o speție a artei dramatice se-nțelege că aduce cu sine o altfel de dispozițiune (Stimmung) sau un simț mai (strîmțat) scrintit; cum am zice, cu care publicul primește producțiunele prezentului. Pretențiunile se lărgesc abia cu o aparițiune însemnată, care arată în toată (goliciunea) sărăcia lor cele primite cu mulțumire până acuma, lucru ce diminuă esistința lor. Condițiunile de viață se schimbă din momentul în care pasă un mare artist dramatic în lumea orfană
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru de-a aprecia și valoarea lor relativă și a o face a se auzi în grai. Totodată acest studiu a scalei vocalelor e foarte folositor pentru cultivarea elementului muzical al tonului în înălțimea și profunditatea sa, căci învață a lărgi coprinsul mijloacelor tonului și a domni asupră-le. Vocalele însă, ca elemente produse de impulsul sufletului, își au însemnătatea lor (Bedeutsamkeit). O pronunție perfectă va aduce la aparință cât se va putea mai mult această însemnătate. Cumcă prin ele se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
importă naturei sale, de-a fi cel de mijloc, căci el este esențial numai comparativ cu estremele sale. Tonul mijlociu al vorbitorului firește că e cu atât mai frumos cu cât poartă mai mult în sine capacitatea de-a fi lărgit în sus sau în jos. Un ton fundamental care se apleacă prea mult la unul din aceste două estreme e de-aceea nefavorabil espresiunei simțământului pentru că-i lipsește puterea de-a se întinde în amândouă laturile și prin urmare e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
materialului unei limbe, ci organismul cel fin al logicei sale, acesta e lucru principal. Aceasta se arată în propusăciunea individualizată prin aserțiuni (Bestimmungen) laterale. Atât propsăciunea întreagă cât și fiecare din elementele simple a propusăciunei au facultatea de a se lărgi și de-a deveni afirmări mai tari (mai concrete), adică de-a se dezvolta la o preciziune din ce în ce mai individuală (marcantă). Pentru că peste toată propusăciunea e un organism spiritual, trebuie să ne imaginăm această lărgire ca producerea unor distingeri nouă, prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
propusăciunei față cu elementul mai general or mai abstract, prin urmare caută a subordona pe cele din urmă celui dintâi, fără însă ca cu asta să ridice vrodată unitatea propusăciunei. Accentul logic se arată în propusăciunea lărgită că e proporțiunea lărgită dintre arsea și tezea propusăciunei simple. Arsea și tezea, cari ridică la vedere proporțiunea ideală a elementelor propusăciunei, ni aduc înaintea sufletului numai unitatea propusăciunei când aceasta e mai largă. Însă acest accent logic se dă-napoi față cu momentele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cultivat. Propusăciunea însă nu stă locului la lărgirea elementelor sale simple; el produce și din sine organisme ce apar de sine stătătoare, cari însă cu toate astea sunt ținute la un loc prin o unitate mai naltă. Astfel propusăciunea se lărgește în perioadă (Satzgefiige), care constă din mai multe membre dezvoltate în propusăciuni cari ni se prezintă ca un întreg spiritual. Această unitate formată din propusăciuni se poate cugeta în două feluri de raporturi. Unitatea propusăciunală poate să constea din propusăciuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dai tuturor acestor espresiuni, atât celor proprii cât și celor transmise, o astfel de culoare tonică încît ele să se prezinte auditorului în puterea lor originală și să-l silească la intuițiunea vioaie și la reproducerea impresiunei. Accentul simbolic se lărgește acum, căci, coprinzând cercul întregei vieți a naturei în procesul lui neîntrerupt și bogăția de metafore în cari au fost schimbate toate espresiunile acestea, pe cari apoi le prezintă prin ton vederei intuitive a auditorului. Aicea accentul simbolic are o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
talentului său de reprezentare, va să zică măsura a chiar artei sale. Numai în cercul talentului său [de] creare el poate prin studiu și prin o tehnică amplă, poate să ajungă la o virtuozitate oarecare; cantitatea de talent însăși nu se poate lărgi, ea e marginea puterei sale creatoare. Această cantitate de {EminescuOpXIV 341} putere de-a demite în realitatea sensibilă cele privite intuitiv înăuntrul său condiționează așadar, cu presupunerea unei culturi tehnice, stadiul artistului dramatic; scurt: această cantitate de putere e oarecum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este omul întotdeauna îndată ce, din proprie voință, se consacră unui scop adevărat și învinge impulsul egoismului, care l-ar consilia ca să facă din sine punctul central al unui întreg. Acelui spirit însă-i trebuiește îngrijire. Cugetul omului singular nu se lărgește până la spirit și simț comun dacă terenul pe care are a se dezvolta nu conține în el elementele necesare pentru înflorirea acestui spirit. Dirigerea scenei e-nainte de toate aceea care are cea mai mare influință asupra dezvoltării spiritului totalității
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevărată generalitate și o necesitate strictă, pe cari cunoștința empirică numai nu ne-o poate da. Dar ceea ce va să zică și mai mult decât toate cele precedente este că unele cunoștințe părăsesc chiar terenul tuturor experiențelor posibile, având părerea de a lărgi cuprinsul județelor noastre dincolo de marginile experienței, și asta prin noțiuni cărora în experiență nu li se poate da nicăieri un obiect corespunzător. Și tocmai în aceste din urmă cunoștințe, cari trec afară de lumea simțurilor, unde experiența nu mai poate da
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alta nimic decât explicări sau lămuriri a acelora ce erau cuprinse deja în noțiunile noastre (deși într-un mod confuz încă), totuși se prețuiesc cel puțin după formă ca niște cunoștințe nouă, deși după materia sau conținutul lor ele nu lărgesc noțiunile ce le avusem, ci numai le expun și le desfășoară. Fiindcă aceasta procedură dă într-adevăr cunoștința apriori aievea, care are o propășire sigură și regulată, rațiunea, prin subrepțiune și fără ca singură s-o bage de seamă, obține sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atuncea predicatul este cu totul altceva decât ceea ce cugetam eu în noțiunea numai a unui corp. Adăogarea unui asemenea predicat ni dă așadar un județ sintetic. Dintr-astea se vede clar: 1) că prin județe analitice cunoștința noastră nu se lărgește defel, ci că noțiunea care o am deja am dizolvat-o în părțile sale constitutive, făcîndu-mi-o mie însumi mai de priceput; 2) că la județe sintetice trebuie să am afară de noțiunea subiectului încă și altceva (x), pe care inteligența se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alte părți ale aceleiași experiențe, ca ținîndu-se tot de cea întîi. Pot mai întîi să cunosc noțiunea unui corp în mod analitic prin semnele extensiunii, impenetrabilității, formei ș-a altora, cari toate sânt cugetate în această noțiune. Acuma însă îmi lărgesc cunoștința și, cu privire la experiență, de la care am abstras această noțiune a corpului, mai găsesc că cu acele semne mai e combinată întotdeauna și greutatea. Prin urmare experiența este acel x care zace afară de noțiunea A și pe care se-ntemeiază
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Căci ea, ne-nvățîndu-ni nimic asupra cuprinsului cunoștinței, ci dîndu-ni numai condițiile formale ale acordului cu inteligența, care afară de acestea e-n privirea obiectelor cu totul indiferent, strania exigență de a uza de ea ca de-o unealtă (organon), pentru a lărgi după cum se pretextează cunoștințele sale și a le întinde, desigur că nu avea alt capăt decât o limbuție cu care daca vrei susții, daca vrei combați cu-o aparență oarecare toate celea cîte-ți vin în minte. O asemenea instrucție nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
judecată au deci în logica transcendentală un canon 137 v al lor obiectiv valabil, de o întrebuințare reală, și se țin de partea ei analitică. Iară rațiunea, în încercările ei de a stabili ceva apriori despre obiecte și de a lărgi esperiența dincolo de marginile oricărei experiențe posibile, este cu totului tot dialectică, și aserțiunile ei iluzorie nu se potrivesc defel într-un canon pe care are a-l conține analitica. Analitica principilor va fi deci numai un canon pentru puterea de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o astfel de sinteză a percepțiunilor care-mi înmulțește noțiunea mea pe care am fost avut-o prin o percepțiune cu altele, ce se adaogă din nou. Ci noi credem a putea trece apriori peste noțiunile noastre și a ni lărgi cunoștința. Aceasta o încercăm noi sau prin mintea pură (Verstand) în privirea acelora ce pot fi cel puțin obiecte ale experienței, sau chiar și prin rațiune pură, în privirea acelor însușiri ale obiectelor, sau chiar în privirea esistenței unui așa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care prin aceasta să fie dat în genere și cu necesitate, au crezut a putea conchide că fără experiență nu avem nimic ce ne-ar putea înmulți noțiunea noastră și ne-ar putea îndreptăți la un asemenea județ apriori și lărgit prin sine însuși. Cum că lumina soarelui care cade asupra cerei o topește totodată, pe când aceeași lumină învîrtoșază lutul, acestea nu ni le poate ghici nici o minte numai din noțiunile ce le-am fost avut despre acele lucruri, și mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a minții. Căci atunci, făr-a mai pomeni de altele, ar fi aflat și constatat ca atare principiul persistenței (... ), care, ca și acela al cauzalității, anticipează esperiența. Prin asta ar fi putut să li însemne hotară determinate minței ce apriori se lărgește prin sine și rațiunei. Dar astfel, îngrădind numai mintea făr-a o hotărî, el naște numai o (neîncredere) defiență generală, însă nu o cunoștință sigură a inevitabilei noastre neștiințe, fiindcă supune cenzurei numai câteva principie ale minții și nu pune în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu pune în cumpănă de probă a criticii această minte însăși în privirea întregei ei capacități (facultăți, averi) și, derogîndu-i minții ceea ce ea într-adevăr nu poate împlini, el merge mai departe și-i contestă orice facultate de-a se lărgi în mod aprioric, deși el n-a supus unei aprețuiri această capacitate; astfel i se întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]