2,387 matches
-
Molda. A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie. Nicolae a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni în fugă după el spre cârd, lătrând disperată. Își pierduse prietenul care îi ținuse de urât timp de două săptămâni. La mal și-au luat “La revedere”... dar, oare, aveau să se mai vadă vreodată? Unul aparținea apei, ceilalți doi - uscatului. Așa s-au despărțit, rămânând prieteni
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
mare ! Noroc că stăteam undeva mai izolat ,cu siguranță s-ar fi trezit vecinii. Când intru,ce să vezi? Cățeaua se eliberase,nu știu cum și în ce fel,descuiase și zăvorul de la altul și-acum trecuse la al doilea. Și toți lătrau să iasă afară.. „ Asta e naiba,îmi ia venitul de la gură. Trebuie s-o redistribui cât mai repede posibil. ” Cu gândul ăsta am încercat s-adorm. Am cumpărat a doua zi ziarele pe care le știam,am căutat pe internet
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
mă-ncurca. Era genul de deținut care n-avea decât un gând. Să evadeze ! Ce naiba fac cu tine?” am întrebat-o cu gând că îmi va da răspunsul. Și mi l-a dat. A întors capul către ușa și a lătrat puternic. „ Să-ți dau drumul fără să încasez nimic? ” S-a uitat la mine cu ochi triști și-a început să scheaune ca un copil mic pe care îl supără ceva și nu poate să o spună. Nu se atinsese
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
să scheaune ca un copil mic pe care îl supără ceva și nu poate să o spună. Nu se atinsese de mâncare,îmi răsturnase cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât lătrau ,dar când vedeau mâncarea se potoleau și se culcau. Nu însă și ea. Scheuna cu ochii în lacrimi.... Și m-a înduioșat până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să pleci
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
ca un copil mic pe care îl supără ceva și nu poate să o spună. Nu se atinsese de mâncare,îmi răsturnase cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât lătrau ,dar când vedeau mâncarea se potoleau și se culcau. Nu însă și ea. Scheuna cu ochii în lacrimi.... Și m-a înduioșat până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să pleci ! A ieșit
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să pleci ! A ieșit afară ,dar ,în mod paradoxal ,n-a rupt-o la fugă cum m-am așteptat. A întors capul către mine și a lătrat din nou. -Nu te-nțeleg ! Ți-am spus că poți să pleci ! A mai făcut un pas și-apoi un alt lătrat,de data asta,mai puternic. Vroia să merg cu ea ! Și am pornit. Pășea grăbit ,oprindu-se din
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
om există și o parte bună,nu ești atât de rău în întregime,depinde doar ce lași să te domine. M-am aplecat asupra ei.Părea că încă are puls.Cățelușa a început s-o lingă.O lingea peste obraji,lătra,apoi o lingea iar cu o speranță vie, că totul va fi ca înainte.. Și-ntr-un tărziu,și-a revenit. -Zulfy !.... Atât a reușit să-ngaime,lipsită de vlagă ,dar cu privirea umedă c-a revăzut ființa de care
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
a revenit. -Zulfy !.... Atât a reușit să-ngaime,lipsită de vlagă ,dar cu privirea umedă c-a revăzut ființa de care îi era greu să se despartă. Iar Zulfy era în culmea fericirii.Alerga nebună dintr-un colț în altul ,lătrându-și bucuria în gura mare.Și-apoi venea din nou și o lingea. -Scumpa mea,credeam că n-o să te mai văd ! Cu greu am reușit s-o urc în pat. -Sun la Salvare ca să vă ducă la spital ! -Nu
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Să-și facă o rugă la ceasul de seară. Astăzi la ceasul acela târziu Se stă în alcool, și-n drog... se omoară. M-am născut în lumea celor ce-adună Tăcerea și vorba la semn de respect. Astăzi se latră la stele și lună... Îndreaptă-i Tu Doamne pe drumul cel drept. Referință Bibliografică: Săracul... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SĂRACUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340621_a_341950]
-
Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 391 din 26 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului doar păsările morții scrutează bolta noastră se scutură ninsoarea din pomii ce se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită
PASTEL ÎNGHEŢAT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340652_a_341981]
-
închină cu fața la icoană, face o cruce și deasupra noastră apoi se urcă în pat, lângă tata. Printre perdelele albastre, înșirate pe o ață de fitil, se vede o stea înțepând bezna nopții de iarnă. Câinele se plimbă prin curte și latră o dată, mirat de atâta tăcere. Doar fumul se mai mișcă, târându-se spre colțurile tavanului. - A murit Tache, zice mama aproape în șoaptă. - Dumnezeu să-l ierte, răspunde tata, apoi ia țigara din scrumiera așezată la îndemână, trage adânc din
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
adio, B., lacrima e ca zerul, viața e zero. Un rob mai tremură în Scrob. Tiranul mai taie o felie din libertate, răcanul strigă ura din unitate. Pe pat un soldat, trei prostituate, cineva mângâie un mort, mein Wort. Câinele latră a pustiu, vântul răspunde, știu, știu, iu, iu, ies aburi, balul este în toi, atârnă trupurile, doi câte doi, străluce luna, ochiul vede, creierul, nu, nu crede, lasă poemele inginerești, medicale și baclavale, poemul este un bisturiu pe vena unui
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
voiam să intru. De strigat... nu puteam striga, căci drumul îngust de la poartă nu arăta și o casă spre care să ducă; am dedus că era ascunsă în spatele casei vecinilor. Vecinii lor aveau un cățel care a început să mă latre. Norocul meu căci, vreo 30 de secunde mai târziu, zăresc silueta lui Radu apărând pe drumul îngust de pământ bătătorit. Avea zâmbetul lui obișnuit; poate mai larg decât de obicei. A venit direct la mine și m-a îmbrățișat. M-
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
ori cum dați cânii la Rău? Să crezi ce îți spun, c-am fost pricolici și 7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost cânii nedați la Rău nu puteam intra, că ne săgeta la inimă lătratu lor.” „Lupu își știe numele și să teme de el, spune aceeași Tușa Anuța lu Liță. Dacă apuci să strâgi la el Lupu!, stă-n loc și să uită, ș-atunci apucă cânii să-i taie calea.” E singura ocazie
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
și-o viață minunată. Avea moșul trei copii: un câine - paznic în vii, o pisică jucăușă, un șoarece, după ușă... Ea, felină, delicată, se alintă-n grații scăldată, miorlăie și se răsfață n-are nicio grijă-n viață. El - o latră hămăind- oare ce-o mai fi dorind? și închis în curtea mică, mârâie către pisică. Ea pe garduri se cocoață chiar pe poartă, vizavi, parc-ar vrea să îl provoace, oare cine poate ști? El se dă dulău de curte
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
poezia invadat-au România una dintre ele însă are mereu fața plânsă Doamne oare ce să fac cu moartea nu mă împac poezia plânge-ntruna și-o stârni iarăși furtuna Capul perna ce-i de piatră luna-n ceruri parcă latră tăcerea-i de cremene lacrimi scapără gemene Poezie măcar tu lasă-n pace sufletu Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Front interior / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
FRONT INTERIOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342851_a_344180]
-
Bogată țară , unde i- ai trimis ? I- adună sărbătorile creștine - Crăciun și Paste . Ce frumos e- n sat ! " Dar pleacă repede - napoi , la muncă ... Frumoasă țară , de ce i -ai lăsat ? Au putrezit ulucile din garduri Și - un glas de câine lătra răgușit . S - a stins în vatra și- ultimul tăciune . Unde -s copiii , sat îmbătrânit ? Sunt poate , azi , mai trist că niciodată , Dar n- am de gând să plec de-aici , din sat . Însă te - ntreb pe tine , țara dragă : Copiii
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344215_a_345544]
-
gătire. Dromeskă von pale khonjiaren-pe. Dar s-a trecut în vetre focul, Muli e yag ande pesko than Toți s-au culcat; în liniștire Savore sovline; shandimaste Răsună de departe locul, Gilabel dural o than Numai cu glas de câini lătrând, Ferdi mui jiuklengo bashindoi Și uneori căi nechezând. Thai kana kana grasta ermentindoi Pe ceru-albastru și curat Pe o nile tarpeste thai ujo Cu stele multe-mpresurat. Bute cherhaintsa truiardo. O lună de lumină plină, Îk shionoto vududesko pherdo Trecea cu
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
pe jos se duc Pala urdonende telal jean Toți peticiți și dezbrăcați. Savore gadența suvdine thai nange. Ce veselie! Ce cantare! Șo losh! Șo gilimos! Ce vorbe, si ce vuiet mare! Șo alava, thai șo baro bash! Răcnește ursul, câinii lătra, O rishi kikel, le jiukle bashen, Si scârție neunsă roată; Thai rovel e bi-makhli amboldin; Într-un cuvânt, a lor pornire Ande'k laveste, lengo phirdimos. E desantata la privire. Și bi-harano k'o dikhlimos. Mâhnitul tânăr se uită O
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
păcatele tinereții? 10) Cei care împart dreptatea, mai bine ar lăsa-o întreagă. DOUĂSPREZECE ZICERI 1) O mulțime de oameni celebri au nume de străzi... 2) Și eu am fost intelectual, dar am ieșit la pensie. 3) Un singur câine latră la lună, ceilalți latră la el. 4) Unul a fost ales pentru că i se cuvine, altora li se cuvine pentru că au fost aleși. 5) Dar ce se crede Dumnezeu? Președinte? 6) Când omul vrea cu orice preț să trăiască, medicina
ZICERI (209/210) – ZECE & DOUĂSPREZECE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343060_a_344389]
-
care împart dreptatea, mai bine ar lăsa-o întreagă. DOUĂSPREZECE ZICERI 1) O mulțime de oameni celebri au nume de străzi... 2) Și eu am fost intelectual, dar am ieșit la pensie. 3) Un singur câine latră la lună, ceilalți latră la el. 4) Unul a fost ales pentru că i se cuvine, altora li se cuvine pentru că au fost aleși. 5) Dar ce se crede Dumnezeu? Președinte? 6) Când omul vrea cu orice preț să trăiască, medicina este neputincioasă. 7) Prostul
ZICERI (209/210) – ZECE & DOUĂSPREZECE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343060_a_344389]
-
ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol și fitil din bumbac. Prin curți se auzeau câinii lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor, care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > ZVONURI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Zvonuri Umblă zvonuri în cetate unde veșnic câinii lătra C-am rămas și fără aur, și-am rămas și far de-armată! Am rămas fără ograda, am rămas și fără vatra C-un guvern de impostori țară e amanetata. Se vorbește cu durere cum că România piere, Am fost
ZVONURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343194_a_344523]
-
cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al societății ADRAS, auzi țipătul de disperare al puiului de lebădă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, râcâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară, pe gerul care crăpa pietrele. Moș Ghiță zis „Mami” pentru că el așa le spunea tuturor când se adresa cuiva, și care păzea de
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
le spunea tuturor când se adresa cuiva, și care păzea de ani de zile această clădire, moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și își puse întrebarea: “Cine dracul să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, scormonea cu lăbuțele tocul ușii, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. În fața bufetului strălucea
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]