1,385 matches
-
contact prea direct cu acel lucru. Dacă nu se apropie ea, lumea, adică cei prezenți În mijlocul străzii, nu trebuie să se apropie nimeni. Era acolo un mort acoperit cu o haină. Sta În mijlocul drumului cu picioarele și mâinile desfăcute În lături, Într-o poziție oarecum hazlie, parcă ar fi vrut să ridice brațele către aerul de deasupra sa și să-l Înșface, iar picioarele crăcănate Îi dădeau o anumită vigoare, o mare forță primitivă, ca la acel Christ din pinacoteca Brera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a smiorcăit, m-a umplut de zoaiele unei vorbiri deșuchiate, Închise În putreda alterare a cărnii, m-a arătat cu degetul ca pe cel mai mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
golește treptat de orice miracol: e numai indârjire și sfidare, cu convingerea precoce că exiști doar atât cât scrii. Document substanțial de viață spirituală (destul de agitată), Intermezzo atrage atenția Înainte de toate prin originalitatea construcției epice. Autorul nu se dă În lături să experimenteze noi modalități de expresie, cu sugestii din experiența criticii sale textualizante. Procedeele s-au mai folosit la noi În genul scurt, dar nu În roman. Marin Mincu ne propune În cele din urmă un model propriu de metaroman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
detectivii NYPD sunt cei mai aprigi în lupta cu infractorii. Faima li se trăgea încă de pe vremea lui Thomas Byrnes, marele inspector de poliție ce condusese Biroul de Detectivi din cadrul Poliției New York în anii 1880. Byrnes nu se dădea în lături de la nimic pentru a-și rezolva cazurile: amenințări, bătăi, dar și deducții dintre cele mai fine. La un moment dat, a rezolvat un jaf de proporții pe baza unui firicel de ață din haina unuia dintre făptași. Sub conducerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru meseria de polițist erau singurele moșteniri pe care le avea de la tatăl ei. Cu câțiva metri înainte de a lovi în plin automobilul, Magicianul viră brusc la stânga, îndreptându-se din nou înspre locul în care Sachs se oprise. Sări în lături, dar între timp el se răzgândise și pornise din nou spre Camaro, dar cu spatele. De data aceasta, nu se mai opri și lovi din plin portiera din față a celeilalte mașini, făcând-o să se rotească de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
extensie, caracterizează pe cineva care e foarte priceput la magie. Se mai spune de asemenea că are „trucuri consistente”. Mergând spre panoul unde se adăugau însușirile Magicianului, Kara luă un marker și notă concluziile ei, comentând: - Nu se dă în lături de la a-și acosta victimele. Are cunoștințe de mentalism și veleități de ventriloc. Ca să nu mai vorbim că execută și trucuri cu animale. Știam că poate deschide încuietori, de la a doua crimă, dar acum am putut vedea că se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu face diferența între o crochetă de pește și-un pachet de Persil. Am mai primit azi o scrisoare de la Crystal. Mi-am dat seama că-i de la ea cum am văzut plicu’ roz. Și scrisul. Lăbărțat și pe de lături. Mereu știu că-i de la ea. Nu doar după timbre - sunt mai mulți care-mi scriu din America. Am primit o groază de răspunsuri după ce-am dat anunț în revista de slăbit, și vin de peste tot: asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îi era întors într-o parte în încercarea de a trece prin ușă, dar fața drăguță îi era întoarsă direct spre mine. Părea speriată, iar eu îi zâmbeam delicat și liniștitor apropiindu-mă. Am văzut cum ochii îi privesc în lături, surprinzându-l pe Chipstead, iar eu am strigat înapoi un „Noapte bună, Warren“, peste umăr, sperând nu doar să potolesc îndoielile lui Stacey, legându-mă de o figură de o familiaritate sigură, dar și ca să-l încurajez să plece acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici. Bărbatul nu se clintea din loc și se uita fix la Emmy. — Emmy, ce se petrece? Cine mai e și ăla? Emmy, care de obicei nu se dădea în lături de la niciun fel de confruntare, simți că o străbate un val de furie. Uită cu totul de Leigh și se uită la bărbat cu o privire feroce. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici? Chiar așa mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de urină lîngă perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe și clătină din cap spre prizonierii flămînzi. Aceștia se răspîndiră printre băncile cinematografului, se așezară și priviră fumul care se mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spera că se va putea bizui pe Jim. Refuzînd cu Încăpățînare să coopereze, Jim ședea pe cutia lui de lemn, gîndindu-se la domnul Maxted, În timp ce arhitectul se clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune. Dar Îi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și-ți smulg ceasul de la mână și dispar la fel de repede cum au apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin de sânge, te târâi spre casă, lumea ce Îți iese În cale se dă În lături și, fără să scoți un cuvânt, primești jetul murdar al unui camion care trece printr-o băltoacă În mare viteză. Tocmai azi să te tăvălească În noroi, tocmai azi, când colega ta de bancă ți-a strecurat În carnetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
complice În mantia albastră a unui principe trădat de boieri. Îl scufunzi În plumbul istoriei. Cetatea. Un haiku de piatră. Agora, un cimitir de cuvinte. Dan Lotoțki le trage pe roată. E vremea marilor disperări. Neputându-se Împotrivi vălăului de lături rămase de la porc, scurgându-se ca o lavă rece În panta abruptă a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
turbare, dincolo de care nu mai este nimic. Își dau acum măsura deplină a caracterului lor de trădători, de infami ucigași, ucid unde pot oameni, dau foc clădirilor, pun explozibile, se dedau la crime incalificabile... Pentru aceasta nu se dau În lături de la nici o fărădelege, recurgând la acte tipic fasciste, trăgând fără alegere nu numai În ostașii armatei noastre ci și În populația civilă, atunci când li se ivește prilejul, În femei, În copii, mărind numărul jertfelor care și așa au fost mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
decât cea a unui amator de coride. Și servește-i atunci paradoxuri mai mult ori mai puțin umoristice cuiva entuziasmat de o estocadă a lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare lucruri le dau dureri de cap, iar alții deoarece, grijulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi vrut să se ascundă sub ele. Pe urmă își ridica privirea și se uita prin parbriz - iar ochii lui larg deschiși pătrundeau în lumina cețoasă a străzii pe care venea un biciclist în întâmpinare; trotuarul se dădea în lături în dreptul fațadei unei clădiri joase, deasupra acoperișului plat se înălțau o macara și zidul curbat al unui siloz. Sări afară ca din pușcă, spuse: - Așteaptă! și o porni cu pașii lui lungi înspre intrarea principală de la capătul clădirii, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intrat pă dân dos. La secretariat stătea Izedin, pă partea cu arhiva. — Eu stau aici arhivat de vreo paisprezece ani, a observat molcom don Isidro. Dar de arhiva aia n-am știre. Zugrăvește-mi cumva locul. Păi, dă pe de lături dă simplu ce-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo sută juma, și toți sunt izmeniți la chip și au tunice albe. Arhiva-i un coteț lipit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă noaptea până noaptea la Gorchs. Luni m-am Înfățoșat, nici usturoi nu crăpasem, nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun trăsesem la fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu, pă bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat, așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii-i răgea și dân pricina la șoldurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu marmoți ca iel, mai bine să cârdășește cu mandea și se dă singură În lanțuri. Da, când ni-era lumea mai cu spor, a băgat un far În Limardo și-a lovit-o trăznetu, când a băgat geana pă lăturile lui nelipăite. Limardo să zgâia la ea de parcă pân-atunci n-ar mai fi dat ochi c-o creștină; ie beton: șpionu să da căpos să-i tragă În pozna dân lumina ochilor ficsonomia iei dă neuitat. Vrăjala, puhoi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zis, greu dă trăit: Zarlenga și Musante s-a certatără! Mi se rupe inema dă scandalu dân Noul Imparțial. Dă când un turc scundac, dotat c-o juma dă foarfecă și grohăind ca porcu, s-a scăpat, chiar nainte dă lăturile dă la stingere, față cu Tigru Bengolea, boșii Înterzic beton orice gâlceve și sfade mai nașpa. D-aia nu-i intinde nimeni nici baremi o ghieruță meschină lu bucătaru, când Îi pune la respect pă zvăpăiați. Da, așa cum zice micu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
anestezic, da a fost mai mult gargară, că băutoru nu se pretenește pă loc cu vinișoru pilit, da promite că după aia ie dăcât lapte și miere și i se scoală limba, dă parcă ar fi dat gata oloiu cu lături dă compoată. Tare Îi mai plăcea lu Fainberg dă Banca dă Credituri, da se Înteresa și dă pușcoace cu glonț, ș-a zis că, dacă de la Limardo ceruse un preț de să-i ia mau, pentru levorvelu care Îi curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]