3,980 matches
-
spune, Fără trac și fără teamă Ce gândește, ce îl doare Ce-l frământă cel mai tare: - Dragul meu dresor, poftește, În arenă bunăoară, Să ne-nchipuim că-i seară Și spectacolul pornește. Pentru început fă bine De te-așează-n patru labe Și-ascultă printre silabe Ce voi cere de la tine. Fă-mi trei ture de arenă Și oprește-te apoi. Dar s-o faci cu pas vioi Și egal, această schemă. Vezi și scările din spate, Puse într-un colț, complice
LEUL ŞI DRESORUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348749_a_350078]
-
dovezi care îi va da sau nu nădejdea că va rămâne mereu a ei. Becky, întinse piciorul să-i mângâie Aialei rotula genunchiului. Talpă netedă, pe genunchiul celeilalte, primise un sărut ca recompensă pentru mângâieri. Mâna Aialei se odihnea pe laba piciorului care se juca pe rotula ei. Nu schimbaseră nici o vorbă. Armonia le prelungea plăcerea iar teama, se strecurase afară din inima lui Becky. Aiala căzuse pradă altor amintiri. În ziua când au părăsit Parisul, orașul avea altă lumină, alte
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
guguștucii încâlcindu-mi literele cu raze de aur în cioc își rotunjesc cuibul în nuc și apoi își rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Contorsionate sugestii ale subconștientului mureau unele în locul altora, trecând râul câinele își ducea în colți laba care îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Contorsionate sugestii ale subconștientului mureau unele în locul altora, trecând râul câinele își ducea în colți laba care îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată ca înserarea, împarți în două lumea când aluneci pe râul de argint ce curge dinspre lună. Câinele își
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată ca înserarea, împarți în două lumea când aluneci pe râul de argint ce curge dinspre lună. Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Singur Trenul încremenise într-o stație părăsită între două puncte finale, apa sudase roțile și ploua cu rugină Oamenii alunecau spre trecut și casele mute albeau în jurul bisericii ridicată ca un semn de întrebare Caii își pășteau cozile
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
-și capul afară pe fereastră și cu limba scoasă, privea traficul străzii. - Crivăț, golane, unde ai fost de nu m-ai întâmpinat la sosire? Nu ți-e rușine? Gata m-ai uitat și tu? Cățelul bucuros, sărea pe Mircea cu labele și scheuna vesel. Nu l-a văzut deoarece dormea ascuns de căldura de afară în spatele garajului și de acolo nu se auzeau zgomotele din curte, sau din casă. Dormise la umbră, fără să-i pese că i-a venit prietenul
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
Dormise la umbră, fără să-i pese că i-a venit prietenul și salvatorul său. - Așteaptă că merg să-ți aduc ceva de mâncare. Poate că îți este foame. Câinele continua să se zbenguie vesel în jurul său, murdărindu-l cu labele pe pantalonii albi din pânză de in. - Tată, ai ceva de mâncare pentru Crivăț? Uite ce mi-a făcut pe pantalon de bucurie când m-a văzut. Credeam că m-a uitat. Și-a manifestat bucuria prea evident ca să mă
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
garduri multe Nu cunoaște vreun decret Ce nu l-ar lasă pe dânsul, Să colinde spre concret. A ajuns, din întâmplare. A ajuns la un răzor, Unde câinii stau să fugă Fugăriți de regizor. Vameșul, cățelul mare, Care stă cu laba-ntinsa Îl poftește ca să intre, Și-i explică: -Pe aici cresc prin rigole Bunaciuni cu unt și rata Apele sunt cu migdale, Cine intra aici, nu pleacă. Stăpânirea este buna Căci mai marele cățel, Are grijă și ne lasă Fără
ACTA EST FABULA de PETRU JIPA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348979_a_350308]
-
din neam nobil. -Da...da...de pe vremea lui Țepeș. -Ai dreptate! Dar, n-am stabilit unde suntem... -Suntem aici...sau dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
o zi, aflându-se undeva într-o pustie singur, a văzut că spre el gonea un leu. A pornit și el la fugă, cât îl țineau puterile. Fugea și striga: ,,-Doamneeee! Doamneee!” Deodată, tocmai când leul era gata-gata să pună laba pe el, s-a auzit un glas puternic. Totul s-a oprit ca prin minune: omul, leul, parcă și timpul. Glasul a zis: ,,- Toată viața M-ai disprețuit și ai încercat pe ceilalți să-i convingi că nu exist. Acum
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
Acum, fiindcă ești în pericol, Mă chemi în ajutor?” Ateul, recăpătându-și mândria, a zis: ,,- Nu, Doamne, nu Te-am chemat în ajutor! Voiam doar să creștinezi dobitocul acesta!” În acel moment, leul, ridicat în două picioare, și-a așezat labele din față pe piept și, cu glas omenesc, cuviincios, a zis: ,,Binecuvântează-mi, Doamne, bucatele acestea, ca să-mi satur pântecele cu ele, amin!” Îndată a început să mănânce din atev” (Fragment din “Scrisoarea pastorală” nr. 245, publicată în luna ianuarie
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
avion rebel ce-mi traversa spațiul vizual și să mă minunez cum el sfidează stelele, amestecându-se cu ele. Așteptam cu nerăbdare momentul acesta de confesiune al naturii cu propria-mi ființă. Lângă mine, Ducu își așezase cuminte botul pe labe și mă privea curios. Urechile lui scurte și nesupuse formau un cerc invizibil chiar în mijocul capului, atunci când le aducea inocent în față, atârnându-și colțurile deasupra ochilor, într-o mirare continuă. Păstra liniștea, îmi respecta tăcerea și intimitatea, neștiind
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]
-
nr. 1452 din 22 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ieri, la intersecția între Calea Moșilor și Bulevardul Carol am oprit la stop lângă o mașină care prezenta o curiozitate. Era condusă de un cățel care, foarte impozant, ținea volanul între labe. La verde a plecat și cățelul, singur în mașină, în drumul său. Bineînțeles era o dronă a cărei suflet se afla la un pupitru din apropiere. Mai ieri am ascultat concertul corului madrigal. O abundență de armonii cântate simultan de
OMUL ŞI SUFLETUL SĂU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345127_a_346456]
-
patru ursuleți ai ei ce semănau leit cu Lică. Lică a sărit de gâtul mamei și a sărutat-o pe obraz, și mămica lui l-a sărutat și ea și l-a mîngâiat pe cap și pe spate cu o labă dragostoasă de mama. - Ce mai faci puiul mamei? După cum știi că blestemul zgrițuroaicei s-a spulberat, zâna buna este iarăși puternică și noi suntem din nou împreună. Numai tu nu ești cu noi, însă te simți așa de bine aici
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
După ce pleacă circul Femei dansând pe sărmă sub cupola albastră, Porumbei aducând în cioc ramura de măslin, Sunt toate rămase tăcute în memoria noastră Povesti spuse prietenilor la un pahar cu vin. Acrobați sărind la trapez, lei cu botul pe labe, Femei frumoase zburând prin aer ca un vis, Emoțiile noastre și aplauzele tot mai slabe Au rămas în amintire, șoim de vânător ucis. A plecat circul, tristețe la margine de oraș, În aer a rămas formele femeilor frumoase, Vântul strânge
DUPĂ CE PLEACĂ CIRCUL, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345381_a_346710]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CINEVA MĂ AMENINȚĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului Cineva mă amenință Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice, Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță, Altcineva mă înjură de strămoși, dar ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E, Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună, Tu ai
CINEVA MĂ AMENINŢĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345466_a_346795]
-
de amforă./ numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi./ Vârtejul lor putea fi aproape zărit, și, deodată,/ îmi lăsam un genunchi,/ iar cotul mi-l înfigeam în pământ,/ numai ca să privesc iarba-nclinată,/ de căderea vreunui cuvânt, / ca sub laba unui leu alergând...” Iubirea lui oscilează între bucuria pură și neliniștea universală, nesupusă legilor universului: „Prima literă a oricărui cuvânt/ se află-n trecut,/ ultima literă de asemenea,/ Numai trupul cuvântului/ e în prezent.../ Iubito, tu,/ viața mea despre care
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
ceilalți, limpezească-i valul S-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteți, mă, din ce găoace, Cum v-au putut părinții voștri face? Ce condimente le-au picat în spermă De e trădarea voastră-atât de fermă? Ați pus nenorocita voastră labă Pe-această tristă țară basarabă. Și vreți cu-amenințare și cu biciul S-o faceți curva voastră de serviciu. Mimați respectul pentru cele sfinte, Dar vindeți și pământuri și morminte. Ați inventat examene severe, Supunere poporului spre-a-i cere
PAMFLET de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376926_a_378255]
-
repede: “Pană, penișoară, în slava cerului zboară!” Și pana se înălță ca o săgeată în hăurile văzduhului. - Ura, ura, am învins! Urlau căpcăunii paznici. Și erau acești căpcăuni niște arătări fălcoase, cu un singur ochi în frunte, mare, bulbucat, cu labe și picioare păroase, îmbrăcați în cămeșoaie cenușii-murdare. Pasă-mi-te, ei se hrăneau cu cărbuni încinși și beau smoală topită. Pe la ora prânzului, Soare-Împărat trimitea un alt căpcăun cu un cuptor cu cărbuni încinși și un cazan cu smoală topită
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
se aflau față în față baba și o hidoșenie pe care n-o mai văzuse niciodată. Arătarea rânjea cu chipu-i fioros, cu coarne, urechi lungi, corpul păros prelungit cu o coadă stufoasă, picioare terminate cu copite iar brațele cu labe ca de urs. - Intră, surato, pițigăie baba. Nu te teme de viitorul tău colaborator! Marița rămase ca o stană de piatră pe care vâlvătăile din vatră aruncau lumini și umbre. - Ia loc pe scăunel lângă domnul dracul, ce rămăseși ca
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Orele opt Mioara, asta fu deja, Lenuța la orele zece, iar la doișpe’ Mărcuța. Dacă scot două sute de la fiecare, om sunt. Începu să râdă, grăbi pașii și dispăru după colțul unei clădiri. ************* - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Istrate mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
dreapta - centru-dreapta ar putea asigura ieșirea lui în turul doi în alegeri. Iar în turul doi la o mobilizare generală (cum a fost la alegerile la primăria Capitalei din 2011, dar șiîn 2015) Dodon poate fi pus cu botul pe labe. Cine poate fi acest candidat? Să încercăm să gândim cu capul nu cu inima. Sondajele din ultima jumătate de an o plasează permanent pe dna Maia Sandu pe poziția a doua (după Dodon) în topul popularității politicienilor. Dacă, într-adevăr
CINE-AU ÎNDRĂGIT STRĂINII?!… de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378048_a_379377]
-
militarul a spus: “Fusei cu piciorele pe el”. Toată lumea a început să țipe, să urle, să chirăie ... Mărin s-a scufundat din nou și a ieșit la margine cu el pe brațe. Era vânăt. Numai tălpile picioarelor erau de culoarea labei de rață galbene. L-a așezat pe nisip, lângă haine. Țipetele mai accentuate se tot înmulțeau. Nu-l puteau lua, până nu aveau acordul organelor competente. Fiind duminică, nu găseai procuror, milițian ... Așa că, l-au luat, l-au dus sus
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
din Nazaret în locul numit Gabbata - locul pardosit cu pietre. Procuratorul făcuse risipă de fonduri pentru mobilierul sălii ,,Augusta”. Scaunele, banchetele și canapelele cu capătul ridicat aveau tapiserii bogate și scumpe sprijinite pe picioare de bronz sau de lemn prețios închipuind labe de leu sculptate, sau reprezentau grifoni, lei înaripați ori acvile încrustate pe spătarele jilțurilor ori pe tăbliile meselor. Însă și reședința permanentă a procuratorului din Cezareea Maritima era dominată de același lux. Deși Ponțiu Pilat venea cam de două sau
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
prafului soarele în delir se târăște de dimineață peste albastrul spălăcit al scenei cu lentoarea bătrânei țestoase sfâșiind cu ghearele-i de sticlă fierbinte orice cortină de umbră și vechiul număr de circ poate reîncepe rând pe rând zecile de labe mari sau mici de hamsteri bipezi ascultând nevăzuta comandă bat ritmic în sus și în jos lungimea serpentinelor de bitum încins cu ochii-n transă peste visul chițcăit și dinții fără preget mărunțesc în iluzoriul cronțănit de pe margini ciorile chibițează
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]