13,725 matches
-
la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu școala. Trebuia semănat grâul de toamnă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
la fel de buni prieteni, chiar dacă nu mai vor fi și iubiți. Adriana privea cum joacă pe tavan anumite umbre. Ceva însemna că este deschis în casă, dacă pătrunde aerul rece al dimineții, mișcând perdelele, a căror unduire, se reflecta de la lumina lămpii de noapte pe tavan. Așa și în sufletul său se mișcau anumite umbre, care unor stări sufletești le aducea mai multă întunecime, iar altora mai multă speranță de bine. Dar acest bine ar trebui să apară de undeva, sau de la
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
2014 Toate Articolele Autorului Liturghia Bunicul Constantin se sculă de dimineață, trase briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu școala. Trebuia semănat grâul de toamnă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
din mână agitat, ca și dictatorul nostru. Deasupra capului, stema frapant de asemănătoare cu a noastră, compas în loc de seceră, dar aceleași spice de grâu pe fundal roșu, pâinea din belșug care, de fapt, venea drămuită, ne alimenta... rațional. Masă cu lampă aprinsă, interogatoriu, mașină de scris pe care s-au dactilografiat manifeste, Gandhi, Walesa, piept despuiat în fața unei țevi de tanc, radio rusesc cu butoane rotunde și lungimi de undă intenționat „scurtate”, din care se aude Vocea Americii bruiată corespunzător, tancuri
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
mai lucrasem și la gostatul din Valea Călugărească ca zilier și eram obișnuit cu fel de fel de munci foarte diversificate. Primul contact cu mina era apelul, aici trebuia să te prezinți într-o stare bună, adică sătul și cu lampa de carbid plină. Fiind anul 2 de studiu puteam să intrăm în mină, așa se face că maistrul Joița un om foarte de treabă s-a uitat la noi și ne-a măsurat pe fiecare cu privirea evaluându-ne puterea
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
luat contact direct a fost un tip foarte deschis care ne-a luat drept copiii lui și se numea Mertan, însă toți îi ziceau ,,Mârtan’’. Ajunși la frontul de lucru, după ce am mers prin galeria întunecoasă luminași fiind doar de lampa cu carbid, am urcat câteva scări de lemn până în abataj de unde trebuia să extragem minereul. Echipa era formată de obicei din trei persoane, un miner care era șeful de echipă, un ajutor miner și un vagonetar adică un muncitor necalificat
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
ucenicii am fost trimiși să completăm această formație pentru a se scoate ceva minereu în plus. Echipamentul nostru de protecție consta într-o cască de protecție din ceva asemănător textolitului, salopete și bocanci obișnuiți. Bine înțeles fiecare om avea o lampă individuală cu carbid care ne lumina tot timpul cu o flacără care nu lumina întotdeauna constant. - Totul depindea de experiența și cunoștințele celui care o stăpânea. De fapt ce însemna această lampă? Era un mic butoiaș închis ermetic umplut cu
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
bocanci obișnuiți. Bine înțeles fiecare om avea o lampă individuală cu carbid care ne lumina tot timpul cu o flacără care nu lumina întotdeauna constant. - Totul depindea de experiența și cunoștințele celui care o stăpânea. De fapt ce însemna această lampă? Era un mic butoiaș închis ermetic umplut cu carbid peste care picura printr-un orificiu interior apă, carbidul în contact cu apa elibera acetilena care aprinzându-se dădea lumina necesară. Minele de mercur, și în general minele de minereu erau
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
închis ermetic umplut cu carbid peste care picura printr-un orificiu interior apă, carbidul în contact cu apa elibera acetilena care aprinzându-se dădea lumina necesară. Minele de mercur, și în general minele de minereu erau iluminate cu astfel de lămpi. Frontul de lucru era un perete în față care trebuia dislocat cu ciocanul de abataj pneumatic unde roca permitea acest lucru sau se perforau găuri ce trebuiau să fie apoi distruse cu explozivi pentru a disloca roca ce trebuia scoasă
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
Pe mese, fețe de masă - tișlaifere - din pânză de casă înălbită și ornate cu flori cusute de mâinile iscusite ale fetelor și femeilor în serile lungi, de șezătoare cu gogoși, porumb fiert, floricele sau scoverzi - fiecare cameră cu câte două lămpi cu gaz, lămpi cu picior din fontă turnată în tipare cu diferite modele, una din ele de rezervă, luminând nopțile mai ales pe cele lungi de iarnă când ai casei lucrau fie ciorapi din lână, pulovere groase sau țeseau la
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
de masă - tișlaifere - din pânză de casă înălbită și ornate cu flori cusute de mâinile iscusite ale fetelor și femeilor în serile lungi, de șezătoare cu gogoși, porumb fiert, floricele sau scoverzi - fiecare cameră cu câte două lămpi cu gaz, lămpi cu picior din fontă turnată în tipare cu diferite modele, una din ele de rezervă, luminând nopțile mai ales pe cele lungi de iarnă când ai casei lucrau fie ciorapi din lână, pulovere groase sau țeseau la război în zgomotul
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
altă înfățișare exprimă casa lui Isosică, femeia lui fiind ,,prima gospodină din sat care făcu rost pe-acolo, pe la raion, de o butelie de aragaz și se lipsi astfel pentru întâia oară în bucătăria satului de paiele tradiționale sau de lampa de gătit cu petrol. Casa lor nu era dintre cele mici, dar nu prea avea acareturi, semn că gospodarul nu prea se ocupa cu agricultura și n-avea nici vite, nici nutrețuri.” Impresiile specifice casei, prispei, bătăturii, curții, locului, în
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
Între noi, gardianul sever,/ lacrimi înalte, ani groși, și, ca un perete,/ osânda cu sârma de fier./ (...) Dincolo, erai tu: mâna ta veștedă, tată,/ ce-mi desena urși de gheață pe geam./ Obrazu-ți sfânt, luminându-mi pe foi, altădată,/ sub lampă, când „teme” scriam...// Un semn mi-ai făcut, poate a fost mângâiere,/ în aer s-a rupt - creangă de lut./ Eu ți-am cules umbra mâinii, ca o părere,/ și-n vis m-am plecat s-o sărut. („Vorbitor”, p.
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Rumenit cu miezul plin de soare și copilul mic, abia mergând, ți-a întins, cu mâna lui, o floare Să te bucuri că a înflorit cireșul lângă o tufa mov de liliac că în lanul aurit de soare stau aprinse lămpile de mac Că pădurea-n toamnă a ruginit poleind cărările cu luna cineva ți-a spus, abia șoptit, seara la culcare, noapte bună! Fericirea nu e peste mări nici de sus să n-o aștepți mereu ea e aici în
BUCURIA LUCRURILOR SIMPLE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360874_a_362203]
-
au ocupat și au început să-și facă de cap în stilul cuceritorilor dintotdeauna. În primul rând au devastat casele. Nemții și-au făcut de lucru prin camarile de alimente, iar ungurii au atacat dulapurile cu lenjerie. Toate cămășile lui Lămpi s-au dus pe apă sâmbetei. Dar nu acesta a fost răul cel mai mare. Ne-au scos din pivniță, unde ne ascunserăm, și ne-au dus într-un lagăr improvizat pe malul Arieșului. Lămpi era și el acasă, se
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
cu lenjerie. Toate cămășile lui Lămpi s-au dus pe apă sâmbetei. Dar nu acesta a fost răul cel mai mare. Ne-au scos din pivniță, unde ne ascunserăm, și ne-au dus într-un lagăr improvizat pe malul Arieșului. Lămpi era și el acasă, se întorsese imediat după schimbarea regimului de la București, obținuse cu greu o permisie pentru câteva zile ca să-și vadă familia. Ca inginer chimist rămăsese în țară, unitatea lui era cantonata undeva în zona rafinăriilor din Valea
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
de crengile copacilor. Tot acolo, statuia memorandistului Rațiu zăcea la pământ, răsturnata de pe soclu. Nimic nu mă făcuse să-mi dau mai bine seama de pericolul care ne amenință decât imaginea statuii năruite a unui personaj venerat de întreg orașul. Lămpi ședea că pe ace, ar fi vrut să ne scoată de acolo și nu știa cum. Înainte de mobilizare el își demontase VW-ul și îl ascunsese într-o magazie, îl bătea gândul să-l reasambleze și să forțeze cu el
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
al zeităților hinduse. Îmbrăcată într-o bluză de pijama dintr-ale mele, căreia îi suflecase mânecile, alesese una roșie cu o monograma mare pe piept, nepurtată de mine de multă vreme fiindcă îmi rămăsese strâmta, Theodora citea la lumină unei lămpi de noptiera vechi, cu glob alb în loc de abajur. O arsese soarele și era rumena la fața. Îmi era teamă că te voi găsi însurat, îmi mărturisise ea pe neașteptate, cu ocazia unei întreruperi a lecturii. Teamă?... o întrebasem eu, neștiind
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
dacă nu suntem refugiați din partea cedata a Ardealului, după represaliile și deportările de acolo, o mulțime de evrei, buni vorbitori de maghiară și germană, se refugiase peste graniță. Curând, cineva dintre însoțitorii în civil ai militarilor l-a recunoscut pe Lămpi, ăsta-i inginer la Solvay, a băgat de seamă. Aha! au spus honvezii, apoi au urmat alte întrebări: Ce căuta el acolo? Cum de nu era înrolat? Sunt bolnav de plămâni, le-a răspuns Lămpi, am fost de mult demobilizat
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
militarilor l-a recunoscut pe Lămpi, ăsta-i inginer la Solvay, a băgat de seamă. Aha! au spus honvezii, apoi au urmat alte întrebări: Ce căuta el acolo? Cum de nu era înrolat? Sunt bolnav de plămâni, le-a răspuns Lămpi, am fost de mult demobilizat din această cauză. Aha! iarăși. O să vedem noi. După care ne-au dat ordin să-i urmăm. Lămpi a luat copilul în brațe, după emoțiile trăite în pivniță blocată și după ieșirea la aer curat
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
întrebări: Ce căuta el acolo? Cum de nu era înrolat? Sunt bolnav de plămâni, le-a răspuns Lămpi, am fost de mult demobilizat din această cauză. Aha! iarăși. O să vedem noi. După care ne-au dat ordin să-i urmăm. Lămpi a luat copilul în brațe, după emoțiile trăite în pivniță blocată și după ieșirea la aer curat, Tăvi îi adormise curând cu capul pe umăr, iar eu am incercat sa iau din casă dărâmată ceva haine sau merinde. Din cămara
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
curând cu capul pe umăr, iar eu am incercat sa iau din casă dărâmată ceva haine sau merinde. Din cămara mea de alimente nu mai rămăsese nimic, zadarnic am incercat sa îndepărtez polițele prăbușite pentru a mai află câte ceva, iar Lămpi strigă să mă întorc căci puteam să cad, voise să vină după mine, dar pe el honvezii îl ținuseră din scurt. Nem! Nem lehet!... își săltaseră ei imediat armele de pe umăr. În cele din urmă ne duseseră în lagăr. Împrejmuiseră
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
și nu-i răspunseserăm. De altfel, nu voiam să suportam consecințe din pricina faptului că discutăm cu un individ dubios ce încalcă dispozițiile paznicilor noștri. Bună ziua! își repetase el spusele, venindu-ne mai aproape. Eu is Echim... Echim? îl întrebase atunci Lămpi. Mă ierți, dar nu cunosc niciun Echim. Și vezi că ne iau ăștia la ochi că discutăm aici fără voia lor... Dar eu vă cunosc, domnu’ inginer. Și pe doamna, săru’ mâinile, se înclinase nou-venitul în fața mea. Iar pe ăștia
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
vântului. Nu li se părea câtuși de puțin ciudat că discutăm cu un individ, a cărui prezenta, oarecum insolita printre atâția oameni de cu totul altă condiție socială, nici nu o băgaseră în seamă. O fi vreunul dintre muncitorii lui Lămpi, mi-am spus atunci, a trecut ceva timp de când s-a despărțit de ei, n-are cum să-i țină minte pe toți. De altfel, si Lămpi amuțise cu fruntea încrețita, punându-și poate în aceiași termeni problemă. Domnu’ inginer
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]