KorAP: Find »[drukola/base=laptop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...73 >

1,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

ca să fi avut șansa să văd această tăbliță sau chiar să o țin în mână. Dar n-am avut-o niciodată. Însă totul este de o importanță inestimabilă. Pe când Maggie se suia în pat, apăru Uri ținând în mână un laptop. Accesă câteva site-uri: Al-Ahram, The Washington Post, The Guardian, The Times of India și China Daily. Toți transmiteau aceeași poveste. La sfârșit, îi arătă titlul principal de pe prima pagină a site-ului Haaretz. O lume cu sufletul la gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu mânecă scurtă. Fotoliul judecătorului scârțâia de câte ori onorabilul Davis Pike se răsucea ca să arunce o privire spre laptopul lui, operațiune pe care o repeta deseori în timpul zilei. Alex Burnet bănuia că își verifica e-mail-ul sau acțiunile. Una peste alta, acea sală de judecată părea un loc ciudat pentru dezbaterea problemelor complexe ale biotehnologiei, dar asta făceau de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Ce este? Ți-a venit avocatul. Polițistul îl împinse pe Brad pe un hol și apoi într-o cămăruță. La masă stătea un bărbat în vârstă, într-un costum cu dungulițe, și un puști într-o giacă Dodgers, cu un laptop în fața lor. Puștiul avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță. Sau cu Harry Potter. Se ridicară amândoi la intrarea lui și îi strânseră mâna. Nu le reținu numele. Dar știa că erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Ți s-a înscenat totul. Știu exact cum s-a întâmplat. — Da? — Da. Trebuie să stăm de vorbă. Puștiul rezervase o sală de interogatoriu, într-o altă parte a tribunalului. Erau doar el și Brad. Puștiul închise ușa, își deschise laptopul și îi făcu semn lui Brad să se așeze. Întoarse laptopul așa încât Brad să poată să vadă ecranul. Cineva ți-a accesat înregistrările telefonice. — De unde știi? — Avem pile la operatorul de telefonie. — Și? — Au accesat înregistrările telefonului tău celular, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Da? — Da. Trebuie să stăm de vorbă. Puștiul rezervase o sală de interogatoriu, într-o altă parte a tribunalului. Erau doar el și Brad. Puștiul închise ușa, își deschise laptopul și îi făcu semn lui Brad să se așeze. Întoarse laptopul așa încât Brad să poată să vadă ecranul. Cineva ți-a accesat înregistrările telefonice. — De unde știi? — Avem pile la operatorul de telefonie. — Și? — Au accesat înregistrările telefonului tău celular, când nu erai la serviciu. — De ce? — Așa cum știi, probabil, telefonul tău are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să i-o tragi amantei lui... — Hei. Nu încercam. Chiar o făceam ... — Iar acum ești suspendat de la slujbă, ai nouă luni, minim, înainte să fii judecat, și te așteaptă între zece și douăzeci ani, dacă pierzi procesul. Frumos. Tinerelul închise laptopul și se ridică. — Ce se va întâmpla acum? — Lucrăm în continuare în privința fetei. Dacă putem face rost de ceva din trecutul ei, poate vreun film pe Internet, putem forța procurorul să renunțe la acuzații. Dar dacă se ajunge la proces

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
unei infecții, la câteva săptămâni după naștere. Un al patrulea copil, în Bruges, Belgia, în 1988, fusese văzut pentru scurt timp de presă, după care dispăruse. Nu se știa unde se afla acum. Îmi place asta, zise Lynn, tastând la laptopul ei. Care este numele acelui sindrom legat de păr? Păr excesiv? — Hipertricoză, zise Henry. — Corect, spuse ea, continuând să tasteze. Deci, Gandler-Kreukheim este înrudit cu ... hipertricoza. De fapt ... cu langinoza hipertricoză congenitală. Și au fost raportate numai cincizeci de cazuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
încerce doar să evite traficul de pe Del Mar. S-ar putea să revină pe coastă. Vom ști în câteva minute. — Cât de departe este? — La zece minute. — Să mergem. Ia ăla cu tine, zise ea, făcând semn cu capul spre laptop. Eu îmi iau arma. Henry se uită pe fereastră. Trei mașini de poliție parcaseră lângă bordură și șase polițiști erau pe peluza din față. — Nu e chiar așa ușor. — Ba da. Eu am parcat după colț. — Au spus că vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pe geniul nostru în tehnică, Jimmy Maxwell. Watson făcu semn cu capul spre un tânăr de vreo douăzeci de ani, care stătea în fundul camerei. Puștiul avea ochelari groși cu rame din baga și purta o jachetă Dodgers. Ridică privirea de la laptopul lui și îi făcu semn cu mâna lui Burnet. — Ce mai faceți? — Bună, zise Burnet. — Te-am rugat să vii pentru că aproape am terminat toată afacerea, spuse Watson, foindu-se pe scaunul lui. Doamna Maurer tocmai a negociat înțelegerea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

noaptea aceea, când toate femeile din familia Kazanci s-au dus la culcare, Armanoush s-a dat jos din pat În pijamale, a aprins lampa slabă de birou și, dându-și toată silința să nu facă nici un zgomot, a deschis laptop-ul. Până atunci nu remarcase niciodată cât de mare și de supărător era zgomotul pe care trebuia să-l faci ca să intri În rețea. A format numărul de telefon, a găsit nodul de rețea și a tastat parola ei ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
spre ea farfuria pe care o ținea În mână și s-a prefăcut că mănâncă, ambele gesturi fiind prea evidente pentru a avea nevoie de vreo traducere. A zâmbit, a mângâiat-o pe umăr pe Armanoush, a pus farfuria lângă laptop și apoi a plecat, Închizând ușor ușa În urma ei. Pe farfurie erau două portocale curățate și feliate. Aprinzând din nou ecranul, Armanoush a mușcat dintr-o felie de portocală, gândindu-se ce să-i răspundă lui Baron Baghdassarian. CAPITOLUL ZECE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

orizont a doua zi, decola și avionul lui Kitty. Nu se Îndrepta spre casă, ci spre L.A. Nu luase cu ea nici una dintre cutiile mari, voia să călătorească fără prea mult bagaj, avea o singură geantă. Își lăsase chiar și laptopul acasă. Nu văzuse niciodată Coasta de Vest. Se gândise că, dacă tot se Întorcea În Europa, asta avea să fie ultima ei călătorie. Un fel de rămas-bun față de America. Kitty era fericită că lăsa În urmă frigul din New York, zăpada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
acum aproape era Sam Stuart, care o privea zâmbind În timp ce ea Îl dădea afară. Se Întoarse În apartament și, În mod straniu, totul părea acum nou și strălucitor, Însă ea simțea că toate lucrurile o sufocau și erau vechi. Ecranul laptopului ei pâlpâia bizar, ca o lampă de veghe În noapte, și deodată zbura și ea În noaptea de-afară și de-acolo vedea lumina care venea de la laptopul ei, singura din Întreaga clădire. Pe când zbura, trăgea telefonul după ea, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Însă ea simțea că toate lucrurile o sufocau și erau vechi. Ecranul laptopului ei pâlpâia bizar, ca o lampă de veghe În noapte, și deodată zbura și ea În noaptea de-afară și de-acolo vedea lumina care venea de la laptopul ei, singura din Întreaga clădire. Pe când zbura, trăgea telefonul după ea, ca pe o coardă de siguranță, și dintr-odată telefonul sună. — Kitty, e târziu, micul dejun e gata, te așteaptă oamenii jos, o bătea ușor pe spate Desert Rose

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
minunile lumii. Se uită În jur: toate erau așa cum le lăsase, numai ea se schimbase. Dorea neapărat să-l sune pe Matthew, dar nu găsi agenda. O căută cu disperare, nu era nicăieri, nu-i venea să creadă. Așa că deschise laptopul și-i scrise un e-mail. „Am ajuns bine, sunt Întreagă. Voiam să-ți mulțumesc pentru mașină și pentru clipele minunate... cine-ar fi crezut? Deja mi-e dor de tine, iar gândul că vei fi cu altcineva În săptămânile următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
e dor de tine, iar gândul că vei fi cu altcineva În săptămânile următoare mă Întristează... mi-am uitat agenda În avion și nu am alte date de contact... asta e șansa ta să mă lași cu buza umflată...“ Închise laptopul și se uită la cutii. Se Întrebă dacă avea să o sune sau avea să-i ignore mesajul, cum prezisese Desert Rose. Câteva secunde mai târziu sună telefonul. — Bună, draga mea! Eu sunt, zise Matthew cu vocea lui masculină, melodioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
simțea lângă el, și avu senzația că fusese binecuvântată. Când se Întoarse În apartament soarele asfințise. Antonio, fostul ei coleg de cameră, ar fi trebuit să fie deja plecat, dar Îl găsi așezat la măsuța de sticlă din cameră, În fața laptopului, desenând niște planuri pentru o parcare. Antonio era din Chile, tocmai absolvise Universitatea Cornell și Își căuta de lucru ca arhitect. De cealaltă parte a mesei, tot În fața unui laptop, stătea Olga, noua ei colegă de cameră, rusoaica cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Îl găsi așezat la măsuța de sticlă din cameră, În fața laptopului, desenând niște planuri pentru o parcare. Antonio era din Chile, tocmai absolvise Universitatea Cornell și Își căuta de lucru ca arhitect. De cealaltă parte a mesei, tot În fața unui laptop, stătea Olga, noua ei colegă de cameră, rusoaica cu care se Întâlnise În aeroportul din L.A. Era ultima zi a lui Antonio și prima zi a Olgăi. În mijloc tronau cutiile, iar bagajele lor nedesfăcute stăteau lângă perete. Camera mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
locuiești singur o să fie un punct În plus. — Am găsit ceva, spuse Antonio. Mă mut În seara asta. Îi Întinse pozele Olgăi, nedumerit În continuare; Olga le privi fără nici un comentariu. Kitty se duse la birou, se așeză, Își deschise laptopul și, căutând o evadare din realitate, Începu să scrie. Cei trei tineri stăteau În camera de zi ticsită de cutii și bagaje, concentrați, tăcuți, cu ochii În ecranele albastre ale laptopurilor lor, cufundați În răpăiala Înfundată a degetelor bătând În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Kitty se duse la birou, se așeză, Își deschise laptopul și, căutând o evadare din realitate, Începu să scrie. Cei trei tineri stăteau În camera de zi ticsită de cutii și bagaje, concentrați, tăcuți, cu ochii În ecranele albastre ale laptopurilor lor, cufundați În răpăiala Înfundată a degetelor bătând În taste, cu gândurile concentrate asupra viitorului - o stație de autobuz din aglomerata capitală a lumii. 20 America vs Europa și o Formulă matematică a trădăriitc "20 America vs Europa [i o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
să locuiască În New York și să se poată Întâlni oricând, să aibă timp să-l cunoască. Oriunde s-ar fi aflat el atunci, distanța nu conta; din punctul ei de vedere, era Încă În inima sa. Înainte să iasă, deschise laptopul și găsi un mesaj de la el: „Un Sf. Valentin fericit. Nu voiam să pierd prilejul, mi-e dor de tine“. Sade cântă pe fundal: „Mă Întreb dacă e posibil să te iubesc așa cum te iubesc... alerg spre tine ca râul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
tine“. Sade cântă pe fundal: „Mă Întreb dacă e posibil să te iubesc așa cum te iubesc... alerg spre tine ca râul către mare...“ Kitty Îi răspunse: „Ziua V e tristă fără tine. Aleargă spre mine ca râul către mare“. Lăsă laptopul deschis, muzica mergând, luminile aprinse și plecă la operă. Bill Blitz era un bărbat șters din Park Avenue, de o vârstă incertă, poate Între patruzeci și ceva de ani și cincizeci, specialist În finanțe, pictor și, În ciuda tuturor aparențelor, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
problemă să le plătească cu câțiva ani În urmă. Acum majoritatea anunțurilor cu locuri de muncă În televiziune cereau o persoană care să facă munca a cinci oameni - să scrie, să producă, să filmeze (cu camera proprie), să editeze (pe laptopul propriu) și să meargă În diferite locații (cu mașina proprie). Toate astea pentru ceva mai mult decât salariul minim. Mai mult de jumătate dintre locurile de muncă din film și televiziune nu ofereau nici un beneficiu, nici măcar nu se aducea vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
rând, avea să scrie, să scrie... Când ajunse acasă de la petrecerea inaugurală din clubul cu pereți de sticlă de la ultimul etaj al noului hotel din NoHo, Kitty se duse În dormitorul ei și-și scoase hainele. Se așeză goală la laptop, Îl deschise și Începu să-i scrie lui Matthew. „Am dansat toată noaptea. Iubesc New Yorkul... uneori uit cât de mult... e ciudat, la Început nu-mi plăcea, Îl comparam cu Parisul. Fifth Avenue nu se compară cu Champs Élysées

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
cu Champs Élysées, arhitectura e mai frumoasă la Paris. Însă oamenii sunt mai vii aici. Mi-e dor de tine. Parcă ai fi plecat la război și eu ți-aș scrie scrisori. Nu te lăsa ucis. Întoarce-te viu.“ Închise laptopul și se duse la culcare. În noaptea aceea visă că se rătăcise prin New York Încercând să-și găsească propria casă, dar când se uită spre est, În loc să vadă East River, zări un canion mare, precum cel unde locuia Matthew. Merse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]