1,194 matches
-
48 DOMNIȘOARA HUS ......... 51 a) Ceas de seară ............. 52 b) Prezentare ................. 52 c) Vaduri și alaiuri ......... 53 d) Cuvinte de îmbărbătare 54 e) Aur netemporal ........... 55 f) Chemarea mosorului .... 57 ISARLÎK ......................... 59 IN MEMORIAM ............... 61 ÎNCHEIERE ..................... 65 ADDENDA ELAN .............................. 66 LAVA .............................. 67 MUNȚII ........................... 67 COPACUL ........................ 68 BANCHIZELE ................... 69 PENTRU MARILE ELEUSINII ....................... 69 PANTEISM ...................... 70 ARCA .............................. 71 ȚI-AM ÎMPLETIT ... ......... 72 UMBRA ........................... 72 DIONISIACĂ .................... 74 NIETZSCHE ..................... 75 PYTAGORA ..................... 75 PEISAGIU RETROSPECTIV 76 FULGII ............................ 78 CUCERIRE ....................... 79 LUNTREA ....................... 80 SOLIE ............................. 81 CÎND VA
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mea, așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: Scene din viața și moartea poetului necunoscut Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
menite să stârnească Înalte game de rezonanță afectivă. Iată secvența-pilot: «Așa Începe istoria mea, / așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care / ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
iubirea, aer respirat direct de pe buze, mai aproape, tot mai aproape, pașii se atingeau, se suprapuneau, o singură plutire: Mângâierea este înaintea atingerii, înaintea atingerii ce este oare? Cum se numește lumina ce topește doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
buze, mai aproape, tot mai aproape, pașii se atingeau, se suprapuneau, o singură plutire: Mângâierea este înaintea atingerii, înaintea atingerii ce este oare? Cum se numește lumina ce topește doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul palmei și s-a întâmplat minune fără foc, mireasma ca o lumină s-a înălțat la cer. Îngerii, alergici, strănutau la fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în serios, când îți spun să mă lași. Ține-mă, te rog, ține-mă. Vino când vrei, o dată pe lună, o dată pe an, dar ține-mă... Sigur că te țin. Eu te iubesc, Buruiană. Izbucni în plâns, o erupție, o lavă de lacrimi care mă ardea. — De ce? Se desprinsese din îmbrățișarea mea. Cu fața și ochii înroșiți se uita într-ai mei lovindu-mi brațul cu pumnii: Mă culc cu bărbații de când aveam doisprezece ani și nimeni nu mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care Mazzini, marele visător, i-a scris-o din Grenchen Judithei sale, la 1 mai 1835: „Dacă scobor în inima mea găsesc acolo cenușă și o vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se agită la suprafață, și după ce totul va fi înghețat și lucrurile se vor fi împlinit, nu va mai rămâne nimic - o amintire indefinibilă ca despre ceva ce-ar fi putut fi și n-a fost -, amintirea mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a meritat osteneala. Când creatorul nostru a deschis ușa cuptorului și a văzut ce era înăuntru, a căzut în genunchi, extaziat. Omul nu mai era nici negru, nici alb, nici galben, era roșu, roșu ca aurora și apusul, roșu ca lava aprinsă a vulcanilor, roșu ca focul din care ieșise, roșu ca sângele care-i curgea deja prin vine, pentru că această figură omenească, fiind cea dorită, n-a avut nevoie de bobârnac, a fost de ajuns să i se spună, Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A mers! ― Un loc de asolizare? Complet detensionată, Ripley consultă liniștită ecranul și spuse: ― După câte-mi dau eu seama, oriunde în perimetru. Determinările ne asigură că totul e plat dedesubt Absolut plat! Dallas își imagină numaidecât un strat de lavă, o scoarță de curând întărită, dar înșelătoare, ascunzând un haos de metal topit. ― De acord. Dar plat, ce? Apă? Nisip? Detonează ceva, Kane. Să fim siguri. Cobor cât să pierdem cât mai mult din interferența asta. Dacă terenul e plat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asta e! strigă Lambert. Dallas studie citirile de aliniere a terenului, furnizate de baleiajul radar al astronavei. ― Era magmă în fuziune cu puțin timp în urmă, după rezultatul analizei. Azi, s-a potolit. Bazalt mult, ceva xiolit și plăci de lavă ici și colo. Totul răcit și solid. Nici un semn de activitate tectonică. Kane verifică alte instrumente pentru sondarea mai completă a secretelor geologice ale planetei miniaturale. ― Nici un defect de alteritate sub Nostromo sau în imediata apropiere. Trebuie să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Mă rog! Nu v-aș sfătui să gustați din apa pe care o veți găsi din loc în loc, dacă o fi, dar cred că nu e cazul. ― Mai e ceva de știut? întrebă Dallas. ― Da, crusta de bazalt. Abundență de lavă întărită și răcită. Și aer înghețat, mult sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o piele foarte rezistență. Dallas păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Citi datele afișate în interiorul căștii. Senzorii costumului presurizat comunicau descreșterea altitudinii. Ascensorul atinse roca neagră. Dallas porni în fruntea micului alai, mai mult din obișnuință decât datorită unei reguli prestabilite. Făcură cu băgare de seamă primii pași pe suprafața globului. Lava era robustă și compactă sub ghetele lor grele. Un vânt furios îi ascultă pe când observau peisajul mohorât și neliniștitor. Încă nu puteau să vadă ce anume le zbura printre ghete foarte repede, în ceața portocalie-brună. Ce locuri deprimante! se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Furtuna se mai potolise, iar praful omniprezent începea să se așeze. De când părăsiseră nava, cei trei exploratori abia acum reușeau să vadă la vreo zece metri. Trebuiau să escaladeze stâncile. Terenul accidentat era alcătuit în mare parte din scurgeri de lavă și din stâlpi de bazalt ici și colo. Pantele nu prezentau grohotișuri și nici ridicături proeminente, fuseseră erodate și prăbușite de vânturi. Kane luă comanda celor trei, puțin în fața lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai multă precizie când vom fi sus, dacă va fi nevoie. Fiți gata pentru decolare. Înfășurat în vârtejuri de praf. Nostromo prinse a vibra. Un vâjâit grozav crescu peste măsură. Tunetul acestei mașini făcută de mâna omului cuprinse peisajul de lavă și coloanele de bazalt. ― Gata, zise Ripley. Dallas îl privi pe Ash. ― Cum se comportă nava? ― Totul este corect. Pentru cât timp, nu știu, zise ofițerul studiind indicatoarele. ― Până ajungem pe orbită ar fi de-ajuns, replică Dallas apăsând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii care îl învia și îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pentru că nu mă cunoaște, Bombonel, deloc nu mă cunoaște, deloc, vrea doar să mă arunce între cracii melancolicei Irina, asta vrea. Știe el ce știe, arzi acolo ca în inima vulcanului, nu mai poți ieși, te trage tot mai adânc lava, tot mai adânc, iertați-mi vocabularul, onorată doamnă, știu ce spun, toate te trag în gheenă și-ți place și nu mai scapi, în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai scapi, doar știți, doar cunoașteți fantastica peșteră Hymenland, hăul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! desbrăcați vieața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Any Palade, Chirilă, Halipa, Năsuc, Samaliot, Stoian, Teodor, Nilă, Prunilă și, dând târcoale pe dinafară, seralista Mioara Alimentară. În alte cuști se văzu alături de aceeași gașcă și, în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirând greu. Mă duc țintă spre toaletă, trântesc ușa În urma mea și-mi lipesc fruntea fierbinte de oglindă. Ura pentru Jack Harper fierbe În mine ca lava. Are o idee cât de mică prin ce trec eu acum ? Are o idee cât de mică ce mi-a făcut ? — Emma ! gândurile Îmi sunt Întrerupte de o voce, și tresar. Imediat, mă cuprinde un fior de teamă. Katie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
familie” care-și consumă existența, arzând la aceeași flacără a creației. Pentru a ajunge la creație e nevoie de ardere, sfâșiere interioară, de zbucium sufletesc. Doar astfel, adâncurile necunoscute vor fi puse În mișcare, vor fi luminate de cuget și lava cuvintelor se va revărsa pe țărmurile “poemelor nescrise”. Antologia a strâns laolaltă poeți de o mare diversitate de exprimare, o mare varietate de stiluri, de temperamente, elemente novatoare... creația lor - deosebit meșteșugită - variind de la clasic la modernism și neomodernism, oferind
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i întrecea vârsta. Când se lăsa întunericul, irupea nestânjenită cea de-a doua fire: pasională, un clocot fierbinte de lavă. Vulcanul ei interior era în necontenită erupție. Odată veni, ca de obicei, și începu să plîngă: ― Ce ai? am întrebat-o. Ți s-a întîmplat ceva? Credeam că se certase probabil cu sora ei. Dar nu era asta. ― Pe când mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să iasă furtunos la iveală și să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]