2,139 matches
-
vii aplauze). Asemenea, nu vom face acolo, politică ponegrind pe unii, lăudând pe alții. Noi femeile trebuie să facem front ca să scăpăm de dușmanul dinafară și dinăuntru. Vom cerceta asistența socială unde în vederea campaniilor electorale se risipesc milioane, care favorizează lenea și abuzul. De 11 ani, de când s-a terminat războiul n-am ajuns să desăvârșim unitatea națională. Am făcut o administrație rea care ne-a atras porecla jignitoare, în felul cum se obișnuiește a se întrebuința „Regățean”. Istoria arată că
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
prezidează „Gospodăriile rurale”. Maica Smara, decana luptătoarelor pentru cauza feministă, se bucură de izbândă datorită bunului nostru Rege și luptei aprige duse de femei. Își amintește de greutățile întâmpinate la început și sfătuiește femeile să lupte contra celor două plăgi: lenea și corupția. D-na Margareta Ghelmegeanu, după ce aduce omagii de neprecupețită recunoștință M.S. Regelui, analizează articolele din Constituție referitoare la aceste drepturi. D-sa arată cum lupta de dezrobire nu este încă terminată, căci depinde cum se va interpreta în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
organizeze expoziții de propagandă națională și de vânzare a produselor sale, atât în țară cât și în străinătate. 4.conferințe sau cursuri regulate, la care se va stărui în îndreptarea moravurilor, dezvoltarea sentimentului patriotic și dinastic și la combaterea vițiilor: lenea, desfrâul, alcoolismul, luxul, jocul de noroc, superstițiile, sărbători păgânești, cerșit etc. Bunele deprinderi manifeste se vor încuraja prin distincții și premii. Istoric Asociația Cercurilor de Gospodine a luat naștere la București în ziua de 3 aprilie 1920. D-na Valentina
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
înscriu. Era oare nevoie ca Almanahul literar să reînvie moda romanțelor ieftine, care se tipăreau cu zecile în broșurele de cântece, acum două sau trei decenii?(...) Cu uimire am citit poezia lui V. Felea Iubește sportul: Iubește, tovarășe sportul,/ nu lenea și somnul, - tristețea;/ Și nu te mai plânge-n zadar./ Prea iute s-a dus tinerețea/ Și mușchii mereu i-antrenează,/ puternici să-i simți sub cămașă;/ și lasă, în zori, dușul rece/ să-ți biciuie trupul-cravașă./ Paharul ce-l
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a da năvală în sală și de a-i tăia beregata militarului în fața auditoriului său îmi trecea adesea prin minte. O scenă de revoltă pentru un film despre războaiele coloniale, îmi spuneam imediat, înțelegând că viața, prin rutina ei, prin lenea compromisurilor ei, avea să mă reconcilieze încetul cu încetul cu vocea de dincolo de perete. — E un adevărat tanc zburător... Cockpitul e protejat cu titaniu... Poate lupta pe timp de zi și pe timp de noapte... Într-adevăr, îl ascultam fără
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la care s-a constatat prezența sa. Omul își petrece cam o treime din existență dormind. Aceasta înseamnă că omul este un animal leneș? În țările occidentale, unde trebuie să profităm de fiecare minut liber, somnul este adesea asimilat cu lenea. Este așadar nevoie să dăm un răspuns la întrebarea: de ce dormim? a) Somnul din punct de vedere comportamental În ciuda caracterului inactiv al somnului, este interesant de observat că, din punct de vedere comportamental, el rezultă totuși dintr-o acțiune. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este așadar o formă de protecție, dar o formă prost adaptată, care dăunează socializării armonioase. Pe de altă parte, în imaginarul popular medieval, din cauza obiceiului de a aduna mâncarea pentru a o consuma singur în colțișorul său, ariciul reprezintă avariția, lenea și lăcomia. Hipopotam Hipopotamul simbolizează arhaicul, forțele primare și brutale care nu au fost încă civilizate, greutatea devastatoare ce se opune grației fizice și spirituale. În vis, traduce exprimă frust al comportamentelor celui care visează sau ale anturajului său. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
poate suprapune parțial cu cea a celorlalte animale sălbatice (vezi Leu). Șopârlă Pentru că își schimbă pielea, șopârla simbolizează renașterea. În vis, reprezintă adesea dorința de transformare, de a renaște, de a o lua de la capăt. Este de asemenea asociată cu lenea, cu lentoarea și placiditatea. Subiectul vrea să se odihnească. Este pasiv și lasă evenimentele să treacă pe lângă el degrabă decât să participe sau să le decidă cursul. În sfârșit, termenul «șopârlă» arată uzura, separarea, ruptura, la fel cum șopârla își
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
devine maxim, toți suntem la fel, ajungem o turmă omogenă, o masă ușor manevrabilă. Dincolo de facilitățile inerente (ușurință, rapiditate, acces la informații diverse și imense etc.), mediile clasice, dar și de tip nou generează un anumit tip de inactivism, o lene intelectuală, un pasivism interpretativ la nivelul receptorilor. Aceștia tind să absoarbă clișee, să îngurgiteze reprezentări confecționate de alții, să apeleze la șabloane, la prefabricate valorice, fără a mai gândi pe cont propriu. Fenomenul mediatic desconsideră aproape fățiș meditația, reflecția, cultura
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
invincibilă, sufletul ei era osia lumii. Ea era locul în care Antipa renăscuse și va fi îngropat când îi va veni vremea.” Din păcate, toropeala lui Antipa o contaminează și pe Felicia: „A băgat de seamă până acum o anume lene, moliciune, întârzierea în mișcarea brațelor, a picioarelor ei.” S-ar zice că, pentru a-și păstra identitatea, iubirea trebuie să se degajeze de descompunerea prin moleșeală. Ca să se păstreze curată, iubirea pentru celălalt trebuie să fie iluzorie. Închisă în ea
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
victoriei. Toate îndemnurile adresate de el ostașilor ar putea fi și ele condensate în puține cuvinte: „Un ostaș adevărat acceptă înfrângerea, dar nu se împacă cu ea. Victoria este deviza lui sfântă și pentru asta i se cere supremul sacrificiu. Lenea nu naște eroi”. Credincios devotat propriilor principii, Napoleon și-a îmbogățit palmaresul cu noi victorii, de data aceasta împotriva austriecilor, care îl trataseră cam cu nejustificată superioritate. în tot acest timp, însă, Parisul era frământat de tot felul de răbufniri
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
astea, ia mai întotdeauna note destul de mari. Mai întotdeauna copie. Acum era preocupat cu colega din spate cu care bârfea ceva. Zi și mie, flăcăule, ce ați făcut prima oră? am întrebat eu în timp ce mă așezam în bancă cu multă lene și cu câteva rămășițe ale somnului în oase. Nimic, zise Filip, arborând un zâmbet neașteptat. Cum, adică, nimic? Glumești, nu? Aia de geografie nu ratează nici o oră, indiferent cât de dimineață e. Nu glumesc, bătrâne. Am stat degeaba. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Astfel, Constantin N. Sarry se întreba retoric "ce altceva poate asigura bunul mers al unei administrații decât un personal cu îngrijire ales, pus la adăpostul zilei de mâine, dacă nu printr-o stabilitate întinsă ceea ce de multe ori hrănește germenele lenei și al obrăzniciei cel puțin printr-o retribuțiune convenabilă?"3133. Analizând situația din Dobrogea, autorul articolului arăta că "la selecțiunea funcționarilor în administrație nu cântărește decât bagajul politic al individului și al neamurilor sale (...) iar cât privește leafa, ea nu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vieții mele, Par-că dormita; Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume, Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume Și de steaua mea. Când pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas a lene Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare Cînt-a nopții dulce, mistică cântare, Cânt din Valhala. {EminescuOpI 10} Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace, Tremură ușor, În fantasii mândre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ai prefăcut-o-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a morții gălbeneală pieriți ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să iee în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pîn-și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prinde orice lucru, căci așa se și cuvine. Dacă vorba-i e plăcută, și tăcerea-i încă place; Vorba zice: "fugi încolo", râsul zice: " vino-ncoace! Îmblă parcă amintindu-și vre un cântec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
te-așteaptă-n prag În umbră de unghere, De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar și ceruri și pământ Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvânt Șoptit pe jumătate. Te urmărește săptămâni Un pas făcut a lene, O dulce strângere de mâni, Un tremurat de gene. {EminescuOpI 190} Te urmăresc luminători Ca soarele și luna, Și peste zi de-atîta ori Și noaptea totdeauna. Căci scris a fost ca vieața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile În care credea și trădându-se pe sine, bând până-și tocise ascuțimea simțurilor, și-l distrusese prin lene, indolență, snobism, prin mândrie și prejudecată, prin dacă și cu parcă. Da’ ce era asta? Un index de cărți vechi? Care era de fapt talentul lui? Era cu siguranță un talent, dar În loc să-l folosească Îl transformase-n afacere. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu care a îmbolnăvit copilul. În momentul de față, conducerea societății nu verifică condițiile în care cresc copii. În anul 2013, au fost discuții mediatizate la T.V. despre școlari cu păduchi. În cadrul discuțiilor se arunca vina pe sărăcie și pe lene. Eu cred că este vorba și de lipsă de educație, pentru că primul indiciu al unui om educat este curățenia și igiena proprie. 120 Societatea intervine numai după ce copii (oamenii) devin victime, în virtutea prezumției de nevinovăție, acordată tuturor. Nu se aplică
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
nerușinarea de a pune, și tot el a răspunde, unor întrebări precum: „Cât de luceafăr al poeziei este Eminescu?” și învinuiește poporul acesta răbdător cu toate liftele, că este un sclav al clișeelor grefate pe o cultură a conformismului, a lenei hermeneutice, care induce o scădere a imunității neuronului față de „prostia omologată“ (zice el, deșteptul lumii). Deci trecând peste nevoia noastră acută de repere în timp, de niște modele definitorii ale existenței românești iată ce- i fată mintea sa bolnavă: „Din
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să renunți la platoșa prostiei cheratinizate (nu întotdeauna neapărat și nici definitiv cretinizată). Sigur, Eminescu nu va putea deveni „Ceahlăul“ sau „gorunul“ literaturii , dar atâta vreme cât va fi citit purtând ochelari de sudură va continua să fie falsificat de propria noastră lene a interpretării, într-un inerțial balet al comodităților neuronale... Cei care îl citesc cinstit astăzi pe Eminescu îl descoperă a fi, de fapt, altfel. Șansa poate veni de la studenții de astăzi, care acum 20 de ani, in 1990, abia se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lasă-mă să câștig și eu, cum pot, o pâine”. Acum noi am scăpat de ei, fiindcă au invadat metrourilor Parisului, Londrei, și altor orașe occidentale, au infestat orașele lumii cu duhoarea lor de veșnic nespălați, au uimit lumea prin lenea lor, au speriat oamenii cu metodele lor uneori agresive de a cerși, au pus pe drumuri toate polițiile Europei, și nu numai, din cauza hoțiilor și tâlhăriilor comise. Ei sunt cei, care imediat după 1989, cerșeau pe străzile orașelor din Europa
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
transformare radicală: plec la țară. Joi. După atâta vreme de vorbă și scris, aș vrea acum, convins că nimeni nu se apleacă pe umăr să citească, să fiu complect sincer. Scrisorile Irinei sosesc tot mai alarmate și mie mi-e lene să răspund și stau mereu la îndoială cum or să se termine toate acestea. Îmi place variația și recurg la toate minciunile ca s-o văd mereu alta, plângând, râzând, nenorocită sau veselă, în veșnică trudă. Când două scrisori i
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru mititica jucărie. Și brusc, o milă cumplită mă cuprinde pentru vata galbenă de la capătul bețișorului. O milă cum n-am simțit iarna trecută când o pasăre flămândă și înfrigurată mi-a bătut în geam și când mi-a fost lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge închegat, câteva pene negre, și în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă, sute de pui aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind. Păsări nebune, oameni imbecili
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]